Costorar de vremuri noi
Costor căldări, costor tingiri
Costoresc capete de zbiri
Spoiesc obraz de impostor
Redau vederea unui chior!
Sunt costorar de vremuri noi
În țara plină de ciocoi
Repar căldări, repar tingiri
Costor fețe de volintiri
Veniți ca negre lipitori
Și croncănind ca niște ciori
Sunt costorar, n-am cositor
Căci l-a delapidat un chior
Costor pe cine ne-ar ciordi
Ca fiind trimis de FMI
Repar burlanele la vile
Costoresc fețele senile
Costor tingiri, costor căldări
Și-odraslele de impostori
Costor căldări, costor tingiri
Schimb valuta de la vampiri
Avizi să aibă un tezaur
Ne-au ciordit minele cu aur
Cum sunt un costorar modern
Costoresc dracul în infern
Costor tingiri, costor căldări
UE-ul ne-a-nglodat în dări
Spoiesc discurs de președinte
Care ne vinde și ne minte
Costor tingiri, costor căldări
Armatelor de impostori
Costor tingiri, costor căldări
Discret ascund asasinări
Costores bombe nucleare
Armatei pacificatoare
Costor tingiri, costori căldări
Bancherilor de peste mări
Costor căldări, costor tingiri
Armatelor de triumviri
Pornite să-ngenunche terra
Și s-otrăvească atmosfera!
Costor căldări, costor tingiri
Unei armate de fachiri
Costor căldări, costor tingiri
Costoresc cruci pentru martiri
Costor tingiri, costor căldări
În țeapă-i trag pe impostori!
Sunt costorar la vremuri noi
În țara suptă de ciocoi
poezie de Virgil Ciuca (27 martie 2012)
Adăugat de Virgil Ciuca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare

Căldări cerești voi făuri din arama poruncilor Tale.
aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului, Psalmi țigănești
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Plumb
Cositoream tingiri, vindeam porumb
Prea puțin fiert, cu sare, mai demult
Am fost și șut în Rahova, exult
Acuma când sunt șmecher, mă dezbumb
Doar de cămăși Armani, dar simt plumb
Când mă-ntâlnesc cu Ponta la partid
Un maimuțoi, l-aș arde cu acid
Ca și pe Sebi Ghiță, alt tălâmb
De Șova nu mă leg, e un hadâmb
Să-i dau un cap în gură, mă complic
E și el dat afară, nu abdic
Și-mi fac alt PSD mai greu, de plumb.
parodie de Mihail Soare, după George Bacovia (decembrie 2014)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!


Anotimpurile dau viață lumii de piatră! Primăvara începe cu murmurul firelor de apă, soarele prinde viață, pe cer apar primii nori cumulus cu turnuri gigante și cupole albe. Sus, în căldări, zăpada sclipește cu boabe mari, se asprește și devine "fin", chemând schiorii până târziu, în luna mai..
citat din Ionel Coman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eternul dans
tremur
cu masca trasă adânc pe suflet,
curcubeul ascunde
strigătele reci,
pașii sunt în cadența vântului,
din curți se aduc căldări
pentru lacrimile înțelepților,
într-o câmpie însetată
chipul uriaș al mulțimii
urcă la tribune
să cânte în nebunia colectivă
imnul înmormântării,
sub braț de flori să cadă
prizonier lucirii
și-n deznădejde să-și
fluture aripile asemeni soarelui
ce minte,
timpurile goale varsă foc
se ridică glasuri de năluci
din piepturi pavate cu lozinci
cu nările supuse transfuziei
de ocazie.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ritm de continuat
Noaptea nu a fost de vină
S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat
Fire oarbe de lumină
Au suit încălecat.
Lucii plase sanguine
Desenând Electric-Cer
Tremură în voi și-n mine
Ciorna Marelui-Mister
Peste cat și peste vis
Lungi persoane somnambule
Clatină lângă abis
Þeste verzi de libelule.
Și gunoiul în căldări
Fierbe colorând cu pete
Roșu-galben fund de mări
Pe înecul din perete.
S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat
Pe la colțuri, pieze rele,
S-au bătut și s-au scuipat
Pentru inima din ele.
Ochiul sfântului la geamuri
Plânge palid căci în curte
Bat pe burta lor tam-tamuri
Mâțele cu labe scurte.
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Contemplație
Era o podgorie, poate un han,
Era și o hrubă acolo cu vin.
Scobită-n adânc, cu trepte-n declin,
Era o podgorie, poate un han.
Și poate visam, dar cred că priveam
Două glezne-n adânc, două albe chemări;
Și-un cântec de fată-n adânc auzeam
Și plânsetul vinului curs în căldări.
Afară era o căldură de iad
Și-o muzic-a iadului - scripci și pocale.
Acolo-n răcorile beznei
Luminile gleznelor albe și pale.
Plânsetul vinului, cântecul fetei,
Unde venite de jos,
Și gleznele-i albe și gleznele,
Sâmburi de vid luminos.
Oh, lunecoase miragii,
Tandre ocoluri în timp,
Miezul atâtor ravagii,
Subteranul Olimp!
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ritmuri pentru nuntile necesare
Capăt al osiei lumii!
Ceas alb, concis al minunii,
Sună-mi trei
Clare chei
Certe, sub lucid eter
Pentru cercuri de mister!
An al Geei, închisoare,
Ocolește roatele interioare:
Roata Venerii
Inimii
Roata capului
Mercur
În topire, în azur,
Roata Soarelui
Marelui.
I
Înspre tronul moalei Vineri
Brusc, ca toți amanții tineri,
Am vibrat
Înflăcărat:
Vaporoasă
Rituală
O frumoasă
Masă
Scoală!
În brățara ta fă-mi loc
Ca să joc, ca să joc,
Danțul buf
Cu reverențe
Ori mecanice cadențe.
Ah, ingrată,
Energie degradată,
Brută ce desfaci pripită
Grupul simplu din orbită,
Veneră,
Inimă
În undire minimă:
Aphelic ( )
Perihelic ( (i )
Cojunctiv (dodo)
Oponent (adio!)
II
Paj al Venerii,
Oral
Papagal!
În cristalul tău negat,
Spre acel fumegat
Fra Mercur
De pur augur,
Peste îngeri, șerpi și rai
Sună vechi:
I-ro-la-hai,
Mercur, astră aurită,
Cu peri doi împodobită
Lungi
Cu pungi
Pe bomba mare,
Oarbă, de cercetătoare,
O, Mercur,
Frate pur
Conceput din viu mister
Și Fecioara Lucifer,
Înclinat pe ape caste
În sfruntări iconoclaste,
Cap clădit
Din val oprit
Sus, pe Veacul împietrit,
O select
Intelect
Nunta n-am sărbătorit...
III
Uite, ia a treia cheie,
Vâr-o în broasca - Astartee!
Și întoarce-o de un grad
Unui timp retrograd,
Trage porțile ce ard,
Că intrăm
Să ospătăm
În cămara Soarelui
Marelui
Nun și stea,
Abur verde să ne dea,
Din căldări de mări lactee,
La surpări de curcubee,
- În Firida ce scântee eteree
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!


Corupții în Țara lui Invers
Spúneau două jurnaliste:
Trăim astăzi vremuri triste,
Când eroii, patrioții
Sunt corupții și cu hoții,
Când corupții mari "fachiri",
De-s închiși, devin martiri.
hexagramă de George Budoi din Dicționarul corupției (6 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Autorul și hoțul
În întunericul lăcașului de umbre,
În tartarul cumplit
Unde de grozăvii trist sufletu-ți se umple
Și unde merge omul de fapte osândit,
Sosiră totodată
La aspra judecată
Un hoț răutățit,
În sânge încruntat
Care au și murit,
Pe viață spânzurat,
Și un autor vestit,
Puternic în condei,
Care au dezvelit
Mult slobode idei,
Ce-ntocmai ca Sirene*
Era la glas duios,
Dar, potrivit cu ele,
Și mult primejdios.
Orânduielile la iad sunt cu grăbire,
Nu este ca la noi zadară prelungire
Și hotărârile se dau într-un minut.
Fără zăbavă dar,
Pe două strașnice grătare de metal
S-au pus două căldări, cu smoală s-au umplut
Și bieții vinovați în ele au intrat.
Dar sub tălhari au pus un munte-ntreg de brad,
La care singură Alecto** foc au dat,
Stârnind o flacără atâta de grozavă,
Cât bolțile la iad
Mai toate au crăpat;
Iar către autor părea asprime slabă.
Sub el la început
Ardea un focușor abia-abia văzut,
El însă ne-ncetat mai rău se aprindea.
Trecură zile, ani și sub tâlhari de mult
Cenușă s-au făcut,
Iar focul sub autor necontenit ardea.
Văzând așa asprime,
Văzând neușurare,
El strigă cu glas mare
Că nu-i dreptate-n nime!
Că el, trăind în lume,
Și-au dat un mare nume
Și, de au scris ceva
Cam slobod, cam ghimpos,
Dar n-au crezut cândva
A fi mai păcătos
Decât un rău, un hoț!
Atunci, o furioasă zână,
O sor din cele trei a iadului surori,
Cu cozi împodobită de șerpi otrăvitori,
Cu bice sângerate-n mână,
Viind drept autor, au zis: Nenorocite!
Tu cum de îndrăznești
Asupra providenței strigare să pornești
Și să înșiri cuvinte
Precum le înșirai
Cât pe pământ erai!
Și tu te socotești
Mai bun decât un hoț?
El răul au urmat, el au făcut și morți
Cât au avut viață.
Iar tu... Ea au deschis lui lumea ca să vază:
Privește, uită-te la faptele-ți cumplite,
Vezi fiii ce-au otrăvit pe mumă, pe părinte,
Cu multe desfrânări
Vezi fiice depărtate
De-a lor nevinovate
A sexului chemări,
Vezi deznădăjduirea familiilor întrege,
Adusă prin a tale mintioase încercări.
Tu de însoțiere, de legături, de lege
Ai râs, ai defăimat
Și, pentru ca sujet de scris să poți alege,
Ai fi dorit să vezi pământul răsturnat.
De cine patima au fost descrisă bine,
Cu dezveliri că viața e vis amăgitor?
De cine-i încântat nemernicul amor?
De tine!
Simțirea tinerimii de tine-i ațâțată
Prin o îmbrobodire de adevăr înalt
Și răzbunarea urii de tine-nfășurată
În scutece de sânge de om din om vărsat.
Aceste fapte toate,
Prin scrieri înfocate
Certând ai proslăvit
Și-n loc de fericire,
Tu omului ai dat povară de gândire.
Dar încă câte rele nici nu s-au dezvelit
Din scrierile tale
Ce sunt cu-mbelșugare:
Deci rabdă, suferind!
Au zis Mejer scrâșnind
Și iute au trântit capacul pe căldare.
Dumnezeu să nu se-ndure
De oricare autor,
Ferindu-i pe toți de furii
Și de-a iadului cuptor.
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU-I DERANJEAZĂ..., DIMPOTRIVĂ... (I)
Pe imorali nu-i deranjează că alții sunt morali, dimpotrivă...
Pe impertinenți nu-i deranjează buna-cuviință a altora, dimpotrivă...
Pe impostori nu-i deranjează că alții nu sunt impostori, dimpotrivă...
Pe oamenii incorecți nu-i deranjează că alții sunt corecți, dimpotrivă...
Pe infami nu-i deranjează că alții nu sunt infami, dimpotrivă...
Pe infatuați nu-i deranjează modestia altora, dimpotrivă...
Pe infideli nu-i deranjează dacă partenerii lor sunt fideli, dimpotrivă...
Pe infractori nu-i deranjează că alții nu încalcă legile, dimpotrivă...
Pe ingrați nu-i deranjează recunoștința altora, dimpotrivă...
Pe cei insolenți nu-i deranjează că alții sunt politicoși, dimpotrivă...
Pe cei care insultă nu-i deranjează că alții nu insultă, dimpotrivă...
Pe interlopi nu-i deranjează că alții respectă legea, dimpotrivă...
Pe cei inteligenți nu-i deranjează prostia/neghiobia altora, dimpotrivă...
Pe cei intoleranți nu-i deranjează toleranța altora, dimpotrivă...
Pe intriganți nu-i deranjează că alții nu sunt intriganți, dimpotrivă...
Pe invidioși nu-i deranjează că alții nu sunt invidioși, dimpotrivă...
Pe ipocriți nu-i deranjează sinceritatea altora, dimpotrivă...
George Budoi în Calitățile și defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și satire (8 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sunt mecanic, repar și femei stricate.
aforism de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


În țara mea
În țara mea sunt văi și munți
Și flori și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți
În capete savante!...
Poeții ritmului sărac
Slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac
Pe lanurile țării.
În țara mea sunt tei și plopi,
Și zarea-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi
Iau lefuri de pomană;
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt,
Expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri
Și tuturor dau veste
Că-n țara mea sunt trandafiri
Și fete ca-n poveste
Idile nasc și se desfac
Sub luminiș de lună,
În țara mea onoarea-i fleac
Și dragostea minciună.
Și-n țara mea sunt mulți părinți
Ce plâng morminte multe...
Și pribegesc scrâșnind din dinți...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon
Și nedreptatea-i lege,
Când guvernanții-s de carton
Și nepăsarea Rege?
poezie satirică de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În țara mea
În țara mea sunt văi și munți și flori,
Și diamante,
Și sunt sticleți atât de mulți în capete savante!...
Poeții ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Și crește-atât de mult spanac pe lanurile țării.
În țara mea sunt tei și plopi,
Și zarea-i diafană,
Și-n țara mea jandarmi și popi iau lefuri de pomană;
Și-n țara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri și tuturor dau veste
Că-n țara mea sunt trandafiri și fete
Că-n poveste,
Idile nasc și se desfac subt luminiș de lună,
În țara mea onoarea-i fleac și dragostea
Minciună.
Și-n țara mea sunt mulți părinți ce plâng morminte
Multe...
Și pribegesc scrâșniri din dinți...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon și nedreptatea-i lege,
Când guvernanții-s de carton
Și nepăsarea Rege?
poezie celebră de Ion Pribeagu din Vârfuri de spadă (1915)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spitalele, azi sunt bolnave
Spitalele, azi sunt bolnave...
Și cei ce le conduc, la fel;
Sunt vremuri triste, vremuri oarbe,
De parcă totu-i un mister.
Văd fețe blânde, fețe grave...
Privesc cu teamă-n portofel;
Spitalele, azi sunt bolnave...
Și cei ce le conduc, la fel;
Se-ncearcă cu perfuzii slabe...
Vor să salveze-acest Guvern;
E plin de boli, la fel de grave,
Salvarea vine... doar din cer
Spitalele, azi sunt bolnave...
poezie de Aurel Cehan (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Niște
Niște șarlatani rapace trag sfori
Niște sforari manevrează mascote
Niște mascote escamotează realul
Sau denaturează valori evidente
Niște farsori falsifică principii
Sau le sustrag sau le plagiază
Niște înșelători înșeală așteptările
În ipostaze demonice sau diabolice
Niște prestidigitatori trag țepe
Sau încearcă să ne ducă cu preșul
Niște scamatori înșeală vigilența
Niște impostori fac împărțeala leului
Și astea toate cu materialul clientului
Invers proporțional cu efortul depus.
poezie de David Boia (5 iunie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi poezii despre prestidigitație
Scrisoare către cel străin de țară
Eu trăiesc în rând cu țara, tu (ciocoi împins de bani)
Vei pieri într-o furtună, nu rămâi trecând prin ani
Ca un faraon în piatră, să te țină minte: cine?
Ți-ai vândut întâi credința, m-ai vândut apoi pe mine.
Nu-s monedă să mă schimbi pe un tulbure capriciu,
Ceilalți au zis: REZIST peste ani de sacrificiu.
În decenii de hoție ceafa mult ți-ai îngroșat,
Că nu încapi nici în mormânt, ciocoi aprig, îndesat.
De ți-ai pus în buzunare averi multe să te țină,
Putrezești tot în pământ cât îi punga ta plină.
Nicio floare n-o să crească peste tine cât îi vară,
M-ai mințit și m-ai vândut pentru a nu stiu câta oară.
Țara nu e târg e mumă. Nu rămân un martor mut;
Cât crezi tu că o să rabd, lacrimi multe să le ascult?
Unde calc nu sunt legitim, toate le-ai înstrăinat,
Iar din lume îmi vine veste plânsul fiului plecat.
În blestemul celuilalt sună același glas de piatră
Care-și varsă umbra morții peste floarea din fereastră.
Câte ierni îi vin de-acasă străbătute de ninsoare,
Cei bătrâni rămân restanți la impozitul pe soare.
Țara mea e țara mea... Pentru tine este marfă.
Truda celor ce-au sperat în averea ta se află.
Nicio piatră nu e piatră să te scrii pe ea, că-i goală;
Cât ești tu de îndesat, umbra-ți este prea ușoară.
Cum din viscol se ridică glasul inimii de gheață,
Nu accept să trec murind, că nu-mi ești stăpân pe viață.
Câte sunt și câte-ți scriu despre vatra milenară,
Ești un spin adus de vânt, rădăcina ta nu-i țară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de Patriotism (Constelații Diamantine - feb. 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trifon (tare): Guvernul, la telefon...
Samson (oprindu-se, după ce a ridicat trapa): Care guvern?
Trifon: Guvernul rațional pitoresc - divin și birocrat!
Samson (autoritar): Dă-mi telefonul! Ăștia cred că mina e stație de metrou! (Preia receptorul.) Alo, da! Cum adică, cine sunt eu? Cine ești dumneata? Pe mine mă știe toată țara, plus străinătatea! Ești șeful de cabinet al premierului? Șmechere! Vrei să spui că țara noastră are premier? (Grav.) Poftim? Marele Tron? Ați avut tupeul să descalificați Tronul meu cu șapte picioare? (Pauză.) Incredibil! Și cine a câștigat cursa? Jilțul acela prăpădit? Mârțoaga primului ministru? Ah, impostori blestemați! Ticăloși! Bandiți aleși prin vot universal! O să plătiți scump această fărădelege!
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Luke: Ți-e suficient de cald?
Peyton: Sunt bine. Ar trebui să repar caloriferul, nu?
Luke: L-aș putea ruga pe Keith să-l verifice. Se pricepe la chestiile astea. Vrei să-ți aduc niște cafea?
Peyton: Nu trebuie, mersi. Mersi că ești alături de mine, Luke.
Luke: Pentru asta sunt prietenii, nu?
Peyton: Da.
replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt țări...
... sunt țări incluse-n miliard de aur
a mea e-n tagma miliardului furat
mai sunt și țări în care limba e tezaur
în țara mea nici limbă nu-i nici stat...
există țări ce au economie
și-n care toți au pâine și la pâine
în țara mea o neagră sărăcie
ne-a coborât pe toți la rang de câine
există țări cu libertatea de-a alege
și-n țara mea aceiași libertate
am delegat-o hoților în lege
și hoții judecă și fac dreptate...
există țări în care parlamente
alese de popor chiar sunt pentru popor
în țara mea un grup de (excre)elemente
exprimă numai interesul lor
există țări cu presa necoruptă
cu opoziție fără balast și plaur
în țara mea mereu se duce lupta
între extremele aceluiași balaur
sunt țări incluse-n miliard de aur
din care vreau mereu să vin acasă
să fac din țara asta un tezaur
și colț de rai
dar hoții nu mă lasă...
poezie de Iurie Osoianu (7 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consolare lui Buloz de la Revue des Deux-Mondes, care era prost și chior
Fiind și prost și chior, vecinul
Își binecuvânta destinul:
N-am duh de... dat, când o să mor
Și-un ochi... se-nchide mai ușor.
epigramă de Henri Murger din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
