Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Când sferele se ating

Era... pe când se curbau nopțile
din cauza înălțimii cerului,

fura contur spirala în cochilia cosmică
ce se ridică liberă
lăsând în urmă melcul,

când sferele se ating...
(se înghesuie stelele pe calea laptelui!)

Mușcând
cu mușcături din cuvânt,
printre dinții de piatră
urma să treacă râul,

Cald sângerând în cântec,
pînă-n adâncul mișcat al inimii,
unde se nasc poeme sonore.

poezie de (26 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nicolae Vălăreanu Sârbu

Într-o noapte străină

Mă părăsește trist câte o noapte străină
și rămân tot mai sărac în dragoste înfocată,
aici în dorul atingerii zac printre obiecte
ca într-un câmp desțelenit de cuvinte
în care semințele așteaptă iasă la lumină
și strălucesc pe malurile verzi ale cerului
unde norocul a rodit în fiecare an.
Acum, că ai furat startul în spațiile tăcerii
unde trecutul și-a lăsat amprentele
pe buzele serii unde cântecul îmbrățișează
coloanele sonore ale visului îndrăzneț,
privesc cum iubirea se lasă furată
de marile suflete ce respiră adâncul bogat
și mă întreb cu ce gând voi pătrunde
pe sub poarta sărutului de piatră
mereu tânăr și în amurg.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cântec fără cuvinte

Nepereche luceafărul
mângâie cu raze reci
fecioarele pământului,

în țesătura nopții de vară
stelele mocnesc de invidie,

când se topește lumina
de iubire în inimi,
în piept se închide
verbul nescris.

Cântec fără cuvinte

ne lasă în rugă
cu genunchii pe piatră
și ea rece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Altfel era atunci

Altfel era atunci
când întunericul nu mă despărțea de iubire
și nopțile le lăsam în taina lor
iar în depărtare îmi fluierau mierlele
când să vin la tine-n gând

eram în euforia atingerii
îmi înfloreau sub piele plăceri noi
ca o răzbunare pe lipsa de aventuri

în ochii mei timpul capătă alt sens
încep simt cum se scurge viața
cum se trăiește clipa din plin
fără mă tem de cele care vin și trec

mîinile mele de tine se leagă
când dragostea o urc în cuvinte
și nimic nu mă împiedică azi
caut răsuflarea casei de piatră

sunetele-s cântate pe note înalte
în diminețile sângerând rubin
la un crepuscul atât de minunat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Albstru Voroneț

tu ești o umbră albastră
neștiută de lumină
ascunsă-n gânduri
care-ți desenează contur

eu sunt dincolo de ea imperceptibil
viu în conștiință și atât de îndrăgostit
urc prin tine un Voroneț
cu pereții sângerând albastru
în același contur
infinit

cu o iubire-n afără de timp

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nopțile afinului

Unde nopțile înstelate ale afinului
coc fructul sălbatic

am simțit răcoarea brazilor,
iureșul izvoarelor
dătător de cântec,

risipește mai multă poftă de viață
decât se poate cuprinde.

Îmbracă orizontul în purpură
când soarele apare
înălțându-se peste păduri foșnitoare,

împarte la fiecare lumină
și arome de sănătate.

Câmpia se-nfășoară în galbenul pal
care devine semn de bogăție

și înțelegere,

ce pune-n cuvânt miezul
născător de iubire lăuntrică.

poezie de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

De unde nu știi

De unde nu știi
cad pe suflet picuri de lumină,
ploaia cu mântuire celestă
ce înverzește pământul
și se întinde ca un spirit
ce nu moare niciodată.

Stă printre oameni și le oferă liniște
chiar și când ei se neglijează.

Lumina se multiplică pe sine
până-n adâncul nelucrurilor
unde cunoașterea sapă în univers,

nu se oprește din drum,

dar drumul e nesfârșit
și nesfârșitul nu-i uman.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Pentru nenăscutul din mine

Rup din mine bucăți și le macin până la făină
apoi le frământ până la sudoare
și aprind lumânări desprinse din stele
de frica necuratelor făpturi
ce populează vise de coșmar
în labirintul întunericului orb.

Pentru nenăscutul din mine
așez vocabule la ușa destinului
cu zăvoarele cerului deschise
până-n adâncul ochilor,
de unde privesc nesfârșitul
și -i pun cruce de piatră,
măsoare timpul
în orologiu dintr-un turn
mai înalt decât crezul
ce mă înghite-n final
din focarul de nesiguranță
lăsat moștenire.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Unde eu nu-s

Luna s-a ascuns în agudul din față,
mă furișez pe prispa casei,
glasul nopții se așază-n poeme
pagină de pagină.

Nimic din ce am scris nu se știe,
aripile drumeților se frâng,
măduva nopții îngheață-n cuvinte.

Dimineața înveselită de rouă
își lasă umbra dusă de ape.

Tu n-ai așteptări, ai numai prevestiri,
la porțile zăvorâte ale inimii
care se deschid.
De atâta ger în sufletul pietrelor
pașii și-au luat urma înapoi,
și orbecăie pe cărarea unei absențe
unde eu nu-s.

poezie de (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Femeie a verdelui copt

În serile tale stelele rămân pe loc
pământul aburește oglinzile cerului,

iar nopțile de mână cu pădurile
se plimbă pe văile adînci ale întunericului
unde apele-s înstrăinate-n singurătate.

Târziu când se pornește cântecul dimineții,
păsări cu ciocul de smalț
întrecându-se cu lumina
pun prag de încercare dragostei.

Aromele salcâmilor înfloriți
îmbată cărările ierbii de rouă
și nu mai pot pleca fără tine
femeie a verdelui copt.

Nestăpănită vibrație visează
luntrea care ne așteaptă la mal,
ne pierdem pe nesimțite
printre plaurii plutitori ai iubirii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mimau trist bucuria

Noaptea nu era neagră, era cenușie,
stelele erau verzi, căzute printre noi,
drumul se ducea pe râu până la izvor
apoi intra-n tunel, trecea dincolo.
Tu ai plecat făcându-mi cu mâna,
era o chemare ori semnul despărțirii.
Sângele era subțire, de pasăre,
se aprindea ca un filament
sau ca o dâră de melc
până la inima înrobită.
Clipele sonore curgeau în timpane
băteau cu ciocane într-un clopot al timpului,
ochii tăi sticloși erau de felină.
Totul era complicat, imprevizibil, ascuns,
diminețile te îmbrăcau la loc în mirosuri.
Măștile purtate din obișnuință,
acopereau fața clownului obosit,
mimau trist bucuria.

poezie de (13 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu chipul celuilalt

În sufletul cui voi pătrunde
încărcat cu iubire
fără să se opună,
ci lăsând trecerea liberă.

E atât de plăcută locuirea
în camere cu ferestre de gând
unde te poți privi în oglinzi
cu chipul celuilalt.

Respiri împreună deodată
aroma risipită de flori,
arderea noastră e o dungă roșie
pe conturul inimii,

de aud lumina cum fuge
odată cu timpul din celule
îndepărtându-ne de cei ce am fost.

Metafora unor clipe înalte
naște cântecul patimii incandescent.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai urci din când în când...

Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.

Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!

Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții

din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!

poezie de (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel PetreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Intrat în cântec

Culorile franjurate peste cochilia unui timp
absorbit de ape pe verticala nordului
ridică țărmurile în picioare.
Umbrele, care acoperă orologiile,
sunt plecate în pelerinaj
spre zodiile dintre solstiții.

La vremea amiezilor, încătușate în viori
sunetele se sparg în pereții de sticlă.

Pe aici îmi erau pașii fără urme, între zile
amenințate de drumurile-simbol,
ca nisipurile detașate de ape,
pe care se odihnește trupul iubirii.

Nimeni nu știe cum în adâncul visului,
dorința e o flacără albastruie
care arde inima trubadurului
intrat în cântec.

Voi însera pe pajiștea apusului,
-mi îmbălsămez inima cu cîteva ierburi.
Mă voi nemuri în zidul fântânii,
pentru salvarea unei stele,
în care voi înnopta definitiv.

poezie de (4 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Eu cred odată cu tine

Tu nici n-ai fost,
eu ți-am citit chipul printre femeile pământene
și l-am lăsat capete trup de fecioară
asemenea Ceciliei.

Eu cred odată cu tine,
sunt mai mult decât poți tu vedea
mirele virtual care ne unește-n simțiri
sub dreapta îngemănare a cerului
unde fără niciun împărat
credem în el
și sângerăm în adevărurile lui
din cuvânt
până la sfârșit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Mirare

Mirare întreruptă
înflorirea cireșului negru,
altar, de miros
sfințit.

Căpriorul simte

cum îi cresc cornele-n stele,
două inelare-nuiele.

Noapte de vrajă
unde să plece?

Cum ne farmecă luna,

cum mă nasc
când nu mă mai nasc,

cum mă mir
părăsit de suflet!...

poezie de (27 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Strigăt din zbor

lumina se stinge ia foc noaptea

întunericul e slăbit
dar mâinile îl vindecă de cer
i se piardă urma

stelele foșnesc pe acoperișuri
tăcerea mă îmbie ascult
aud strigătul unei păsări
ce nu se satură de zbor

răsăritul deschide calea
ridic privirea și mă înalț
tu rămâi cu durerea

deșertăciunea face pași
trece prin fisurile lumii
se apropie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Căzut din cer

Mă îndepărtez
despuiat de frunze
cu urechea surdă la cântecul inimii
unde locuiesc păsările
cu ciripitul plin de priviri.

Ochii adorm obosiți
și mâinile
caută (cu disperare) întregul.

Sunt speriat de ghearele lumii;
îmi ascund carnea sub pielea copacilor.
Îmi este cu neputință înțeleg ce vor...,
și fug.

N-am nici sânge atât de albastru,
-și aducă aminte că sunt
vița unui neam
căzut din cer cu îngeri.

Am numai lacrima unui cuvânt
la care mă uit
cum picură-n poeme.

poezie de (13 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stele

ce sunt stelele? am întrebat
cu toate că nu așteptam nici un răspuns

stelele sunt licuricii cerului
care se nasc, trăiesc și mor în fiecare noapte

stelele sunt globuri mari de foc
în care ard toate părerile de rău, toate amăgirile

stelele sunt vestitorii împlinirii dorințelor
atunci când când cel ce se roagă chiar crede în tăria rugăciunii

stelele sunt tovarășii de drum ai lunii
nu se plictisească nopți de-a rândul în singurătate

încă nu știu ce sunt stelele, dar știu că toți oamenii frumoși
ne privesc din adâncul nopților și ne veghează

poate, cândva, voi fi și eu o stea...
poate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Păsări măiastre

Mâinile dau contur trupului tău,
pieptul vibrează din interior
tandrețe în unghiuri de lumină,

răscolesc bucuria ascunsă-n inimă.

Se năpustește printre nori
ploaia care împrospătează aerul,
culorile se îmbrățișază-n arome
încărcându-se cu semnificația lor.

Trăirea capătă puterea aurei
ce-i purifică gândurile
și le lasă libere,

să se viseze păsări măiastre.

De semne vor da la margini
unde se rup barierele întunericului
și nimeni nu le oprește,
să se exileze-n cosmos
când trup nu mai au.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Cu aripi de ploaie

în nopțile mele visele devin păsări
cu aripi de ploaie
zboară peste întinderi aride

dincolo de margini lichide
lumina-și capătă surâsul senin și blând
ca o iubită după sărut.

timpul este o linie nesfârșită
nu știe nimic
își caută noi puncte prin care să treacă

din palmele mele muncite
adun puține monede în buzunare
-mi cumpăr liniștea vândută de monștri

Doamne tu știi mai bine
gândurile care se nasc din suflet
și nu mă lași în păcat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Din ce cauză licăresc stelele? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!