Ploaia s-a oprit -
Pe lama rece-a coasei
Urcă-ncet un melc

haiku de George Darjan (21 martie 2008)
Adăugat de George Darjan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumuseţe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară şi caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mişându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagine

văd maci,
văd lama coasei
scânteind în grâu,
văd moartea
boltindu-se răcoros
peste fierbinţeala
zilei de vară...

poezie de Silvia Velea din revista "Citadela literară"
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia s-a oprit -
în frunzişul pomilor
ciripesc mierle

haiku de Gabriela Genţiana Groza (15 iunie 2018)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berzele s-au dus –
toamna s-a oprit la stop
trece şi ploaia

haiku de Constantin Păun din Foşnet de stele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaia s-a oprit –
umbra schitului din deal
mult mai curată

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaia s-a oprit
chiar între Cer şi Pământ -
ar vrea să ningă

haiku de Ion Ene Meteleu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melc, melc, codobelc, nu te du la Dunăre...

Doamne, ocroteşte pământenii!

melc melc codobelc
în săptămâna patimilor e plin
râul lacrimilor plâng neîncetat românii
că i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
scoate coarne boureşti şi te du la baltă şi bea apă
caldă nu te du la dunăre că apa-i prea tulbure apele
s-au umflat apele au turbat ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste
hotare unde cerul îţi dă ploi şi viaţa-i fără nevoi (!?) că
la noi în ţară vieţile-s ca aţa valurile-s ca gheaţa spală
digurile de te-apucă frigurile pomii sunt în floare
apa-i pe ogoare casele cad la pământ parcă-s
suflate de vânt plâng neîncetat românii că
i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
ia-ţi casa-n spinare şi fugi peste hotare...
melc melc codobelc.

poezie de Mihai Cucereavii (18 aprilie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ferdinand: Să lăsăm renumele, pe care toţi, cu stăruinţă, îl vânăm în viaţă, să fie-ntipărit pe licenţioase epitafuri, să ne cinstească-n necinstirea morţii şi, în ciuda Timpului devorator a toate, cu ardoare de ne petrecem viaţa, aşa putea-vom plăti onoarea care ştirbeşte lama ascuţită a coasei morţii şi ne ajută să dăinuim vecinic.

replica de început din piesa de teatru Zadarnicele chinuri ale dragostei, Actul I, Scena 1, scenariu de William Shakespeare (1598), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

melc

Melc. Cel care nu se dezlipeşte de casă.

definiţie aforistică de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a zice, ci a mişca înseamnă a ajunge! Te-ai oprit, s-a oprit şi harul.

Arsenie Papacioc în Iată Duhovnicul (2007)
Adăugat de Marilena Faier
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine ploaia

Vine ploaia, bine îmi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine îmi pare.

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei, de ziua ei de naştere

Când te-ai născut ‒ ce sărbătoare!
Pe cer s-a mai aprins un soare.
Cel vechi din mersu-i s-a oprit,
Te-a admirat şi ţi-a zâmbit,
Şi tot privind cu voie bună,
Era să "uite" să apună...

madrigal de George Budoi din Dedicaţii (23 ianuarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul care merge

în mâini se uita la omul
care-şi taie venele felii
felii cu lama de bărbierit
s-a oprit de crescut
la paisprezece ani şi a început
să bea bere în biblioteca
lui taică-su care era frizer
striga morţii să-i facă un copil
la fel de nebun
vorbea vrute şi toate îl jenau
bancurile cu oamenii
de stânga îi aduceau scandal
uneori era salvat de femeia
cu cizme mari de cauciuc
a învăţat să se scarpine
cu picioarele şi multă lume
s-a zgâit la el
apoi s-au obişnuit şi cu asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există iubiri ce se sting ca lampa rămasă fără ulei ori ca torenţii ce seacă atunci când ploaia s-a oprit. Dar dragostea adevarată este asemeni puternicului izvor care ţâşneşte din pământ; curge mereu, nesfârşit.

citat din Sfântul Isaac Sirul
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

TEATRU CU NEVASTA

Dus să vadă, pe la patru,
Piesa,, Capul de răţoi'',
S-a oprit să bea un ţoi,
Şi-a ajuns în zori... la teatru!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lama

Ascuţiş alb de topor,
Preot-pustnic în Tibet,
Mamifer rumegător
Din familia Gilette!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zorii zilei

E răcoare pe câmpuri; ploaia uşoară s-a oprit;
Culorile primăverii pipăie împrejurimile.
Heleşteul e plin cu peşti ţopăitori;
Tufişurile se-apleacă încărcate de cântecele sturzilor.
Florile şi-au spălat în rouă obrajii pudraţi;
Ierburile muntelui îşi înclină taliile.

Lângă liziera de bambus, luat de vânt,
Un petic de nor se îndepărtează alene.

poezie de Li Bo ~ Li Po, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Teofil Bălaj, autorul volumului de versuri "Fruct oprit"

L-am văzut într-o vitrină...
Mai apoi, l-am răsfoit...
Când să-l cumpăr, o vecină
Îmi şopti: "E... Fruct oprit".

epigramă de George Achim din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul s-a oprit

a obosit pământul
ziua a refuzat soarele
zidurile s-au adunat degrabă astupând poarta
totul e indigo

ultimele forme de viaţă verde
după raţionalizare
au devenit hârtie de scris

o structură necunoscută peste oasele mele respiră acum
destrămarea are reguli ce nu le ştiu
timpul s-a oprit într-un ţipăt aflat în cădere
ursitoarele mi-au pictat pereţii demult

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te juca cu lama, rişti să rămâi fără barbă.

aforism de Sorin George Vidoe din Serpentinele umorului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!