Nostalgie

- Măi tataie, după rochii
Te mai uiţi şi-acum, pe drum?
- Păi, le-mbrăţişez cu ochii...
Dacă altcumva n-am cum.

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmare firească

După urma unei rochii
(Mare i-a fost gafa!)
Mai întâi i s-au scurs ochii,
Iar pe urmă... leafa!

epigramă de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parada modei

Se-ntindea, cât vezi cu ochii,
Crăpătura unei rochii.

distih de Viorel Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deh...

S-au înmulţit ciupercile-deh-după ploaie
Aşa se-ntâmplă şi oricine-o ştie
S-au înmulţit şi morţii din sicrie
Căci-deh-aşa-i în viaţă, măi tataie.

S-au înmulţit şi cărţile-n vitrine
Şi doamnele cu pălării pe stradă
Dar cine are ochi ca să mai vadă
Că se întâmplă şi ceva "de bine"?!

În rest, precum le ştim: mai vine-o ploaie
Mai trece-un an, se mai prăvale-o stâncă,
Ciuperci duium şi cruci mai multe încă
Căci-deh-aşa-i în viaţă măi tataie.

poezie de Mihail Mataringa (2 octombrie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi în picături

Ce te uiţi la mine, soare,
Dis-de-dimineaţă?
Sunt un om ca fiecare,
M-am spălat pe faţă.

N-am avut prosop la baie,
Şi-am ieşit să mă zvântezi;
Faţa mea-i ca după ploaie,
Nu ca după lacrimi, vezi?

După ce nu voi mai ţine
Ochii strânşi, visând o floare,
Te voi întreba pe tine:
Ce te uiţi la mine, soare?!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (26 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema unui mugur trist

Măi mugurilor fraţii mei
V-aţi rătutit de atâta soare
Ca mine, parcă, de femei
Şi-acum vă pregătiţi de floare.

Măi fetelor, surori de vis
În drum spre şcoală chicotind
Că v-au văzut băieţii dis
De dimineaţă-mbobocind.

Măi suflete ce rudă mi-eşti
Că văd că-n timp ce-mbătrânesc,
Tu parcă tot întinereşti?
Să cad sub flori sau să-nfloresc?

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi nicio clipă!

Să nu uiţi nicio clipă! Străbunii au fost şerbi,
Primiră-n veacuri aspre sudălmi şi bice-n spate.
Să nu uiţi nicio clipă! Se odihesc în ierbi,
Dar ţărâna lor mai strigă şi-acum după dreptate.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timiditatea

Timiditatea nu-i o boală,
Iar o femeie, măi, tataie,
Îmbracă un costum de baie,
Părându-i rău că nu-i mai goală
Cum dragostea e ca o şcoală,
Cu timpul, îndoiala-ţi trece
Rămâi tu calul de bătaie
Te ia dorinţa ca din oală;
Sorbind a farmecelor cupă
Femeia, chiar cu ochii trişti
Vrea gura târgului să rupă,
Şi intuind c-ai să insişti
Se-ascunde după-o minijupă,
Sau mult mai des, pe la nudişti.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa unui octogenar

- La fătuca suplă şi bălaie,
Ce te uiţi şi tot oftezi, tataie?
- Dacă fata este uşurică,
Poate am noroc şi... se ridică.

epigramă de Ica Ungureanu (martie 2011)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timiditatea

Timiditatea nu-i o boală,
Iar o femeie, măi, tataie,
Îmbracă un costum de baie,
Părându-i rău că nu-i mai goală
Cum dragostea e ca o şcoală,
Iar timpul, pofta nu îţi "taie"
Rămâi tu calul de bătaie
Te ia dorinţa ca din oală;
Sorbind a veseliei cupă,
Femeia, chiar cu ochii trişti
Vrea gura târgului să rupă,
Şi intuind c-ai să insişti
"Se-ascunde" după-o minijupă,
Sau mult mai des, pe la nudişti.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catrenul mării

Asemenea femeii ce vrea s-atragă ochii
Din oră-n oră, mare, schimbi rochii după rochii,
Şi-asemenea femeii setoase de plăceri
Ai trupul pretutindeni, dar capul nicăeri!

epigramă de Nichifor Crainic din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne rugăm la rugă

Să nu te uiţi în ochii mei
fiindcă în ei stă lătratul
cu care ţi-ai muşcat buzele!

Să nu te uiţi în ochii mei
scremea din ochii lui divini
acel ceva ce se uita la zmei
la crengi de heruvimi!
Să nu te uiţi la ei!
Zicea
O simplă piatră lângă una grea
Să nu te uiţi la ochii mei
de-a-n pulea dacă-ai vrea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion: Marie, să ştii că eu niciodată n-am să te pot iubi pe cât meriţi.
Maria: Păi, măi Ioane, atunci de ce nu-l aduci şi pe Gheorghe?

replici
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui N. Crevedia, care în cunoscuta sa poezie "Maria" are şi versul acesta: "rochii - strofe - ţi-am făcut".

Rochii... strofe! Ce păcatul?
Râd aproape să leşin:
Se va duce după altul
Ce-i dă rochii... crep de chine.

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclame TV la medicamente

Văzând reclame-n disperare
Si felul cum se pun accente,
Eu n-am să mai mănânc mâncare...
Am să mănânc... medicamente!

epigramă de Viorel Martin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Că tu exişti

Te urmăresc cu mintea şi cu ochii
Şi te cunosc şi după mers şi după rochii
De cum cobori din casă de pe scară,
În pas grăbit de blândă căprioară.

Te văd cum ocoleşti aleea mea cu plopii,
Îmi bate inima când te apropii,
Te-aştept cu zâmbet cald sau ochii trişti
Şi-I mulţumesc lui Dumnezeu că tu exişti.

Că eşti încântătoare şi divină,
Asemănându-te cu o antică regină,
Străluminând în mine-un gest străbun,
Să te ador şi-n gest sublim, să mă supun!

poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă... uiţi... notează

Tot ce văd, unde mă duc
Îmi notez în trei cuvinte.
Nu că eu aş fi uituc,
Dar n-am... ţinere de minte.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Trecu-ş tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăţ ş-îs fraţ şî verişori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo şi-o strâgat:

- Măi fârtaţi, măi verişori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ţ îngropa?
În staolu oilor,
În jocuţu mieilor.
Ş-un miel mi-l puneţi la cap
Şi trâmbiţa pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbiţa a trâmbiţá
Şi mielucu a zbiera.
- Da voi, oi, cum mi-ţ cânta?
- Măi stăpâne, stăpânele,
Ia, de cînd tu-ai adurnit
Noi la pripor n-am ieşât.
Până-n dalba primăvară,
Când om ieşî la izvoară
Şi ne-om paşte floricele,
Şi ne-om făta mieluşăle;
Mieluşăi cu coarne-ntoarsă,
Cum i oaia mai frumoasă.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume (poezie în grai bănăţean)

Un sat măi gol ca nişiodată,
Pămânce goale, nelucrace,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Iar copiii-s în altă parce.

Cu spini, urzâşi şî mulţ bruscani
S-o "împodobit" grăgina,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
În Şieruri ş-or găsât ogina,

Cu lacrămi pă obraz priveşci,
Poarta ge la drum că-i rujinită,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Ca poarta să măi fie fărbuită.

Pă la oraşă îs plecaţ copiii
Ge casa părincească s-or zuitat,
Fiin'că bătrânii nu măi îs pă lume,
Casa sângură, lăsată... îi în sat.

poezie de Claudiu Românu
Adăugat de Claudiu Românu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă şi după

Viu - scandal îi face
Că dă bani pe rochii.
Mort - o lasă-n pace:
Mai închide ochii!

epigramă de Ion Grigore din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul este fericirea, da! Păi dacă ai ajuns şi eşti fericit, te scarpini şi spui: Gata, am terminat! Nu, nu, nu, nu cred că împlinirea este ultimul vis. Drumul este, pentru că drumul este un lucru minunat. Cu el poţi să te întovărăşeşti pentru o bucată de vreme, după care cu alt drum şi de la noroi şi glod treci pe la pădure, şi de la pădure treci pe drum bătut, cum spune franţuzul şi până la urmă, cine ştie, unii dintre ei ajung şi la asfalt. Iată că drumul este cel mai important şi nu neapărat să ajungi. Dacă ai ajuns, ce faci? Ai ajuns şi pe urmă ce faci?

Mircea Albulescu în ziarul "Jurnalul Naţional" (aprilie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!