In padurea de pini, pasarile amutesc facand un scurt popas la racoare in crengile intunecate.

Mazo de la Roche în Jalna
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzduhul tremura din pricina zăpuşelii!

Mazo de la Roche în Jalna
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare îşi priveşte îndatorirea ca pe un stăpân supărător de care ar dori să se elibereze.

citat din Mazo de la Roche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copiii aşteaptă daruri, nici nu merită măcar să încerci să-i astâmperi.

Mazo de la Roche în Jalna
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intelepciunea si experienta vietii te povatuesc sa astepti cu rabdare si sa descoperi cu ochii tai ce-ti spun altii.

Mazo de la Roche în Jalna
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea unui lucru constă în esenţa lui; există criminali perfecţi, aşa cum există oameni cu character perfect.

citat din Mazo de la Roche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e când nu-ţi poţi stăpâni emoţiile, eşti fie veselă, fie tristă, râzi precum copiii pentru un lucru de nimic, şi mai ales noaptea te pomeneşti fără motiv cu ochii plini de lacrimi.

Mazo de la Roche în Jalna
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Padurea

Cu lacrimi mari si calde azi copacii plang,
iar fiecare frunza care cade... doare,
Raze de soare triste se rasfrang
peste padurea care parca iarasi moare.

S-a transformat tot sangele si auru-n rugina,
Iar crengile, salbatice stihii, se-nalta catre cer
cersind in liniste, o picatura de lumina.

Un vultur mandru se inalta sfidator,
In rotocoale falnice brazdand vazduhul,
Pe balta fumurie doua rate ratacite... mecaie usor.

Un coiot (domesticit) obosit de-atata toamna,
Si-a facut culcus din frunze moi,
Si fara nici o grija hotari, macar putin, de-amiaz sa doarma.

Am plans si noi o clipa cu padurea intristata,
I-am mangaiat cu pasi domoli pe-alei cararea,
Si i-am soptit duios, in taina, ca noi niciodata,
nicicand, nu-i vom uita infatisarea.

Cu lacrimi mari si calde azi copacii plang,
iar fiecare frunza care cade... doare,
Raze de soare vesel se rasfrang
peste padurea care niciodata si nicicand nu moare.

poezie de Marius Alexandru (8 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să vă temeţi de moarte; ea nu e altceva decât un scurt popas.

citat celebru din Pitagora
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilăria, scurt popas lipsit de griji dintr-o viaţă plină de necesităţi.

aforism de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da-mi visul tau

da-mi visul tau
sa ma pierd in el
sa ma ratacesc
prin cotloanele lui
sa imbratisez stelele
care sclipesc pe cerul
inimii tale
luna care-ti mangaie glasul
padurile in care cerbii
sorb din izvorul gandurilor
pasarile care se aseaza
pe crengile noptii
da-mi visul tau
sa ma pierd in el.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Din viaţa asta, scurt popas,
În altă lume ai plecat
Dar epigramele-au rămas...
În cărţi, la anticariat.

epigramă de Ica Ungureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recensământul tranziţiei

Tranziţia s-o oprim
Într-un scurt popas
Vrem neapărat să ştim
Câţi am mai rămas.

epigramă de Ion Văleanu-Vâlceanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Viaţa-i scurtă, trecătoare,
Într-un mormânt faci popas
Şi aştepţi o lumânare
De la acei care-au rămas.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zilele cele mai intunecate apreciem strălucirea zilelor însorite.

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2015)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Padurea lerea

citat din Eminescus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tânguioase, crengile

Murmurau a dragoste crengile
când în braţe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă şi căpriţa ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.

Ah, bine-i să mori
prins în al miresei val de plânsori!
Să adormi liniştit
în al fagilor schit
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
şi-mi oftai amarâto pe veci turturea.
înfiorate murmurau crengile
şi
Toamna, din cornu-i, sună, sună

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cand vrei sa lauzi un copil lauda-i faptele, nu-l lauda pe el.
Facand astfel vei incuraja comportamentul, nu mandria.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te bate cu morile de vant facand calcule, gandindu-te la riscul ca poti sa pari ridicol, transforma sublimul in stupiditate.

Octavian Paler în Secretul secretelor
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul III (O, întindere de pini)

O, întindere de pini, murmur al valurilor ce se sparg,
joc lent de lumini, clopot solitar,
amurg căzând în ochii tăi, păpuşă,
cochilie în care pământul cântă.

În tine cântă râurile şi sufletul meu se pierde în ele
după pofta-ţi inimii, şi-oriunde îi porunceşti.
Îndreaptă-mi calea către arcul tău de speranţă,
şi-ntr-un moment de frenezie îmi voi elibera
stolul de săgeţi.

În jurul meu zăresc o siluetă de ceaţă,
şi liniştea ta răpune clipele-mi de chin;
şi-acolo unde-mi ancorez săruturile
te regăseşti tu cu braţele de stânci, diafane,
şi setea mea îşi cere-n tine estuar.

O, vocea ta misterioasă ce iubeşte truda şi se întunecă
în crepuscul răsunător şi muribund!
Şi-astfel am zărit în profunzimea clipelor,
pe întreaga întindere,
pini trudindu-şi unduirile în şoaptele vântului.

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele plutesc!

Primăvara, copacii se înverzesc,
Crengile prind viaţă, înmuguresc.
Mai apoi mugurii crengilor înfloresc,
Frunzele sunt ascunse, zâmbesc!

Vara,
Copacii de la soare se încălzesc,
Poamele se dezvoltă mult şi cresc.
Crengile sunt acoperite şi umbresc,
Frunzele aşteaptă toamna, gândesc!

Toamna,
Cad frunzele şi se veştejesc,
Copacii rămân şi-n bătrânesc.
Crengile lor nu mai strălucesc,
Rămân şi ele goale, aşa e firesc!

Iarna,
Copacii cu o plapumă albă se învelesc,
Crengile sunt pline de nea, se îndoiesc.
Frunzele au dispărut, dar se mai găsesc,
Au zburat în toamnă, şi încă plutesc...!

poezie de Ovidiu Kerekes (1 noiembrie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!