Pedeapsă

Osânda cea mai grea din toate
Ar fi să pui ocnaşi la chin,
Să scoată sare, care poate,
Din epigrma lui Florin!

epigramă de Ionel Lazaroneanu din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai grea operaţie la microbişti este să li se scoată golurile din cap.

calambur aforistic de David Boia (16 septembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supă de pui: pui apă, pui sare, pui morcovi, pui roşii, pui nu mai pui ca ai pus destul.

calambur de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim toţi că a pune suflet în orice facem, ne aduce rezultate. Imaginează-ţi munca în care pui suflet şi cea în care nu pui. Relaţia în care pui suflet şi cea în care nu. Viziunea pentru viitor în care pui suflet şi cea în care nu. Data viitoare când apare întrebarea "De ce nu am încă ce vreau", gândeşte-te dacă mai ştii să pui suflet în ce faci. Dacă mai ştii ce e sufletul sau dacă ai ştiut vreodată ce e şi cum se pune el în ceea ce faci. Cu răspunsul la aceste întrebări poate începe transformarea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui politician gras

Cum eşti om cu greutate,
Te salută lumea-n drum,
Căci ia drept capacitate
Ceea ce e doar volum!

epigramă de Ionel Lazaroneanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Todd Zarnecki (când Leonard bate la uşa lui): Cine e?
Sheldon: Osânda ta!
Raj: Nu spune "Osânda ta". Cine deschide uşa pentru osânda lui?
Sheldon: Ai dreptate. (Spre uşă.) Coş cu căţeluşi.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Adriana Stoica, Mttlc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neurochirurgia vasculară este cea mai grea specialitate din neurochirurgie, şi împreună cu cea cardiacă este cea mai grea din cadrul chirurgiei. Neurochirurgia e un domeniu în care trebuie să citeşti foarte mult, altfel nu ai cum să faci performanţă. Încă de mic citeam pe rupte. În facultate îmi spuneau "şoarece de bibliotecă".

Leon Dănăilă în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorbă de tranziţie

Pui ceapă, morcov, pui cartof,
Sare la gust, ardei destui,
Pui pătrunjel şi ou, dar of!
Bun ar fi fost să pui şi-un pui.

epigramă de George Vaiman din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (24 ianuarie 2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful preţului

Pe-acest mormânt de s-ar putea
Să pui, nu te sfii, amice,
O lespede, din cea mai grea,
Că nu-i exclus să se ridice.

epitaf epigramatic de Constantin Cristian (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drob de Ţară

Norii-n Ardeal sunt bocet şi-ndurare,
Şi-s oasele tocate-n suferinţi,
Şi-s ocnele ce strigă din părinţi,
Care cu lacrimi îndulcit-au sarea
Cea care nu se vinde pe arginţi,
Cea care e mai scumpă decât pare
Că-ar fi că este sarea-n altă ţară
Mai ca a noastră - din gheţari fierbinţi,
Care din noi s-au rupt şi-au făcut marea
Cu valul şi cu-adâncul răzvrătit.
Ardealul ne e plânsul infinit,
În solniţe să-l aibă fiecare
Român, care de sare e albit
Să-şi poarte-n oase drobul lui de ţară.

poezie de Anatol Codru
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate ştiinţele, bibliologia este poate cea mai importantă, pentru că omul modern trăieşte doar în măsura în care îşi apropie, prin intermediul cărţii, realitatea spiritului dinaintea lui şi din cercurile dinafara lui.

citat din August Rappaport
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba mea, cea română

Dintre toate ce sunt, ori au fost, ori devin
Dintre graiuri uitate, ori prezente şi vii
Limba mea, cea română, te învaţă să fii
Cum nici una nu poate, mai înalt, mai divin...

Sunt plecaţi de acasă peste mări, peste ţări
Milioane de fraţi şi surori, aprig chin...
Limba mea, cea română, cea în care mă-nchin
Cea în care mă rog, pentru ei, către zări...

Limba-n care gândesc, mă exprim şi iubesc
Mă hrăneşte din cărţi cu o hrană de vis
Limba mea, cea română, cea în care v-am scris
Cea în care iubiţi şi trăiţi har ceresc...

Şi-ntr-o zi, peste timp, când m-oi stinge de tot
Voi gândi către voi - rugă Celui de sus
Limba mea, cea română, mi-ar zâmbi la apus
Şi-ar grăi pentru mine, când eu n-am să mai pot...

poezie de Petrică Conceatu (2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul crez

vreau Hristos să mai transforme apa în vin
să înmulţească iar peştele şi pâinea
să scoată din lume durere şi chin
să umple cu minuni bezna, genunea.

fericiri de bogaţi să-mpartă la săraci
să vindece bătrânii trişti şi bolnavi
să cureţe lumea de nebuni şi draci
norii din suflete să nu fie gravi.

e nevoie de Iisus e nevoie de sfinţi
să îmbuneze lumea plină de furie
nervi depresivi să scoată din minţi
spiritul să simtă marea euforie.

nutresc o lume cu oameni cuminţi
credinţa mea nu este o butaforie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetica

Ce duh ai şi ce putere.
Să-mpleteşti ceara cu miere,
De la floarea din gradină,
Ostenită de albină?
Tu aduni de pe meleaguri,
Pentru stupi şi pentru faguri,
Pulberi, roua, stropi şi leacuri,
Poate că de mii de veacuri.
Ca din lână, ca din ace,
Ţesi reţeaua de ghioace,
De celule-n care pui
Mierea dulce şi un pui.
Scule, numere, cântare
Au pus la măsurătoare
Ca-ncăperea cea mai mare
În găoacea cea mai mică
E ghiocul tău, fetică
Eşti, pe lumea de subt cer,
Cel mai mare inginer.
Pe-ntuneric, făr' să ştii,
Ai făcut bijuterii
Şi minuni în toată clipa
Cu musteaţa şi aripa.
Şi, cum ştii, muncind, să taci,
Nu te lauzi cu ce faci.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Prisaca (1954)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn (În atenţia secretarului Florin Rotaru, care nu dă de la el, evident!)

Să-i primiţi, pe fiecare,
La intrarea în UER,
Nu cu pâine şi cu sare,
Ci cu sare şi piper.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rostul tuturor lucrurilor

Nici oţetul nu e miere,
Nici lămâile nu-s mere,
Însă, ştie şi un prost,
Toate au pe lume-un rost.

Într-un ceai nu pui, monşer,
Sare, usturoi, piper,
Hrean, boia, ulei, muştar,
Nici oţet, ridichi, mărar.

Nu se pune niciodată
Usturoi în îngheţată,
Şi, desigur, nu se poate
Îngheţată cu tomate.

Din cartofi nu faci compot
Şi nici ceai din antricot;
Nu pui ceapă-n ciocolată
Şi nici miere în salată.

Cum se ştie, condimente
Punem doar în alimente,
Dar, cum ştie fiecare,
Nu le punem la-ntâmplare;

Nu se pun aşa,-ntr-o doară,
Ci-i o artă culinară,
Care le armonizează
Şi mâncarea-nnobilează.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grea îi pâinea...

Este harnic vorbitor
Şi le ştie chiar pe toate.
Pe cap de locuitor
Face şapte referate.

epigramă de Florin Ţăran din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăia dincolo de viaţă, privind şi ascultând două ninsori care se oglindeau: cea de la fereastră şi cea din el.

citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui anumit tip de politician

Uns, la greu, cu toate cele,
Ca o vulpe de perfid,
Sare, ca un pui de lele,
Din partid... în alt partid.

epigramă de Ştefan Băiatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reţetă

Pui la fiert, bine spălate,
Nişte pulpe dezosate,
Cu puţin praf de Vegeta
Şi iei spuma cu paleta.

Mai adaugi sare fină,
Două linguri de făină,
Piper negru, boia iute,
Foi de dafin (nu prea multe).

Mai apoi se pregăteşte
Usturoiul (se zdrobeşte)
Şi, ca să termini cu toate,
Pui şi pasta de tomate.

Laşi la foc să scadă sosul,
Mai amesteci, simţi mirosul,
Pui deasupra pătrunjelul
Şi e gata ostropelul.

poezie de Octavian Cocoş (13 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

În ţara asta-n care toate sunt pe dos
Nimic şi nimeni nu-ţi mai e de folos,
În care e un haos din vina nu ştiu cui
Şi fiecare merge după legea lui,
În ţărişoara noastră, în care eşti străin
Iar viaţa ţi se pare că e chin după chin;
În timp ce unii latră şi stau cu fruntea sus
Însă o fac aiurea, că n-au nimic de spus.
În ţara asta-n care tu eşti a nimănui
Şi fiecare trage spuza mereu pe turta lui
În ţara asta-n care toate-s cu josu-n sus
În care toţi şi toate se-ndreaptă spre apus,
Găsi-se-va odată oare cineva
Să ne arate calea şi drumul spre lumină,
S-avem şi noi românii o viaţă mai senină?!
Noroc cu Dumnezeu, că ne mai are-n pază
Mi-i greaţă şi mi-i scârba şi uneori mi-i groază...

poezie de Mariana Simionescu (25 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!