Florile bunicii mele

Eu am la bunici acasa,
Bolti sub salcia pletoasa,
Unde stam invaluiti
De iz de tei infloriti.

Si-am flori multe in culori
Rosii, muscate-n pridvor,
Regina noptii-n razor
Si petuniile-n covor.

Bobiidragii ma incanta,
La un loc cu trandafirii!
Din ronduri parca saluta,
Cand pe-alei vin musafirii.

Paralute roz si albe,
Cu zorelele in salbe,
Nu deschid boboci-n floare,
De' nu-l vad pe Tata Soare.

Si din casa pana-n porti,
Crizanteme-n carlionti,
Infloresc Toamna, in sute,
Alb si galben aurite.

Cat parfum! Cat ma mangaie!
Ce balsam! Ce feerie!
Si-un canar in colivie,
Dulcea mea copilarie!

poezie pentru copii de Marieta Marancea
Adăugat de Marieta Marancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde esti, copilarie?

Unde esti, copilarie?

Sunt aici, in floarea alba
Si parfumata, din April'!
In primii ani de-nvatatura
Si-ai vietii de copil.

Unde esti, copilarie?

Ascult povesti despre cuc,
In hamacul de sub nuc,
In ghizdan langa penar
Si-n pagini de abecedar.

Unde esti, copilarie?

Stau in holda cea manoasa
Si-ntre stanele de oi,
Adormind din camp spre casa
Leganata-n car cu boi.

Unde esti, copilarie?

Culeg flori de camp si parca,
Ma vad pe-unde-am umblat
Strabatand Oltul in barca,
Sau pe maluri la scaldat.

Unde esti, copilarie?

Acasa, la cei doi bunici,
Ce-mi citeau cu lampa-aprinsa
Si-si primeau nepotii mici
Cu usa casei larg deschisa.

Unde esti, copilarie?

In rugaciuni, la Sfanta Icoana,
Chiar cu "Cina cea de Taina"
Unde doisprezece Sfinti de Sus,
Gusta paine, sorb si vin si-nvatatura,
Lui Iisus.

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Marieta Marancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat de ciob...

Cat de ciob sunt,
cand globul-noi s-a spart acum
si a ramas din el,
doar aerul ca o sfera.
Cat de ciob sunt
si cat de nihilist
e liantul ce m-ar putea lipi
la loc, in spatiul acela gol,
prin care intra si ies acum in voie,
demonii unui viitor
ce ar fi putut fi
dar deja nu mai e.
Cat de ciob sunt,
si cat de netede imi sunt marginile
si cat de mate,
ca ale unei prisme
care tine in ea,
toata lumina unui soare negru
ce va lumina de acum,
doar umbrele unui trecut
ce va fi doar in...
ciobul din mine,
globul din tine,
si sfera de aer
ce obisnuiam sa o respiram
candva...
... impreuna.
Cat de ciob sunt...

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inca mai cad lacrimi

Inca mai cad lacrimi, dupa tine
Inca ma mai gandesc la tine
Nu te pot uita
Vreau sa mai faci parte din viata mea

Vreau sa iti spun dinou,
Bun venit in bratele mele
Vreau sa te protejez,
Sa iti ofer dragostea mea

Imi este dor de tine
Si de cuvintele care,
Desi erau reci si goale
Pentru mine insemna ceva

Si stau gandindu-ma mereu,
Langa mine nu mai esti prezenta
Dar totusi,
Parca inca mai simt parfumul cu care te dadeai

In ca iti mai tin minte privirea
Ochi caprui care ii ai,
Ochi pe care ii priveam
Tot timpul ii indrageam

Parca acuma te avd,
Cum stateai la mine in brate
Locul in care,
Cresteau sperante

Parca acuma vad,
Trandafirii infloriti
Parca le simt mireasma
Trandafirilor rosii preaiubiti
De tine indragiti.

Gandindu-ma la tine,
Parca aud cuvintele ce ti-le rosteam
Iti ziceam ca te iubesc
Si cat de mult in viata mea te doresc

Imi amintesc acum,
Iubirea mea pentru tine,
Dintr-o data a rasarit
Fiind de nestapanit

Parca vad momentul in care,
Amandoi rasaritul soarelui il priveam
Impreuna ne bucuram
De la tine o sarutare primeam

Cat timp soarele a stralucit,
Multa iubire s-a ivit
Eram de nedespartit
Mereu, mereu noi ne-am iubit

Odata cu apusul soarelui,
Instalarea noptii depline
M-am indepartat de tine
Te-ai indepartat de mine

Iubirea a disparut,
Mi-ai lasat un gol imens
Un suflet pustiu
Acuma doar de lacrimi ingrijit

Si am ramas singur
Intr-un loc al nimanui
Intr-un loc lipsit de viata
Nu are iubire, nu are speranta

Noaptea hoinarind strazile,
Pe care te plimbam
Stelele inca mai straluceau
Dar mie nu imi mai zambeau

Luna este palida,
Nu are putere sa mai straluceasca
E de parte de soare, i-a disparut stralucirea
Stralucirea care de la soare o primea
Stralucirea care a disparut
Luna si soarele, unul de altul s-au despartit
Totul ramanand un vis neimplinit

poezie de Ovidiu Cotei (20 septembrie 2015)
Adăugat de Ovidiu Cotei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilarie

Imi amintesc copilaria mea,
Cum ne jucam, copiii-n cartier,
Pe fete bucuria, stralucea
Si doar in noapte joaca se oprea,
Tarziu, cand stele, luminau albastrul cer.

Eram lipsiti de telefoane
Deci nu stiam de text, de "like... facebook,
Puneam in tenisi cuie, sa avem crampoane
Visam la Duckadam, Dudu Georgescu, la... stadioane
Si spectatori aveam... porumb, un dud si-un nuc!

N-aveam nici internet, nici celular
Dar totdeauna cand unul din noi striga
Il auzeam din coltul strazii, foarte clar
Fara conectie, "wi-fi", fara..."signal bar"
Si cat de simplu ne-ntalneam asa!

Televizor aveam... dar ce folos
N-aveam curent, nici... ce vedea
Noi ne jucam in strada "lapte gros"
Si cat radeam, cand, toti eram pe jos,
Putinul ce-l aveam, ne multumea!

Ne faceam temele, la lumanare
Si baie uneori, cu apa... "ca de pita"
Dar toata vara ne jucam in soare
Inot, ne intreceam la "scaldatoare"
Eram copii voiosi, cu viata fericita!

Iarna ne incalzeam cu lemne si carbuni sau... rumegus,
Si uneori in casa... "dardaiam"
Dar noi, mai mult eram la derdelus
De dimineata, toata ziua, dusi
Acasa, doar spre seara "rupti de foame" apaream.

Mancam, paine prajita cu unsoare
Si inghetati, ne incalzeam pe rand la foc
Noi ne rugam, chiar inainte de culcare,
Apoi mai fedonam cate-o cantare,
Intram in pat si adormeam, pe loc.

Acum... sunt alte vremi, si poate alta bucurie,
Copiii nostri au... povestea lor,
Si pentru ei o vreme o sa vie,
Cand vor privi spre-a lor Copilarie,
Cu nostalgie, dragoste si dor.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte - Poezii
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea unui copil catre parintii plecati

O, draga mea mama te rog sa te-ntorci
Fara tine sunt pustiu ca un lan,
La scoala sunt batjocorit ca nu am parinti,
Si invatatoarea ma face orfan.

Dragul meu tata te rog sa revii
Ca banii nu sunt importanti,
Ai plecat cu mama printre straini
Si pentru averi tu te zbati.

Eu nu vreau jucarii nici haine mai scumpe
Nici telefoane de fite, nici casa,
Doresc sa am o copilarie frumoasa
Si parintii sa imi fie acasa.

Cand ma pun in pat seara sa dorm
Eu cer intelepciune si minte,
Parintii mei dragi da nu aveti griji
Ca eu sunt destept si cuminte.

Mama, la televizor cand vad accidente
Mi-e frica si ma trec fiori,
Ca pot sa raman de mic fara tine
Si mi-e teama ca poate tu mori.

De ce ati plecat dragii nostri parinti?
Ne-ati lasat acasa de mici,
Sa va ducem lipsa, dragul si dorul
Sa ne creasca matusi si bunici.

Mama, sunt voinic si nu m-ai vazut
Tu nu stii ca deja imi cad dintii?
La serbari nu ai fost si imi este rusine
Ca ai lipsit de la sedinte cu parintii.

Tata, sa stii ca am note bune
Si la fotbal sa stii ca sunt bun,
Abia astept sa te vad pe "facebook"
Si dupa program sa ma suni.

Tata, eu tie iti duc foarte mult lipsa
In suflet te port tot mereu,
Nu are cine sa ma apere tata
Si cu cine sa inalt eu un zmeu.

Parintii mei dragi veniti iar acasa
Ca nimeni nu ma mai baga in seama,
Degeaba imi trimiteti bani si pachete
Cand deja bunica-i bolnava.

Copilarie eu n-am dar nici sarbatori
De zile, de luni, si de ani,
Din cauza saraciei si a unor corupti
Am crescut ca un semi-orfan.

poezie de Boros Otto (22 mai 2019)
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc precum ar fi sa fie...te urasc!

Acum, cand luna se ascunde dupa nori,

Iar aerul e placut inmiresmat de flori,

Eu stau in camaruta mea si ma gandesc,

La cat de mult eu te iubesc.

Dar gandurile-mi sunt intrerupte

De un prim strop cazut pe frunte,

O frunte ce ascunde ganduri multe,

Ganduri, care de multe ori raman mute.

Spulberate-mi sunt si visurile-n culori

De acelasi strop oglindit in sori,

Un strop pornit din acei nori

Formati de un suflet plin cu flori.

Si uite asa imi vin in minte

Amintiri infipte ca un dinte,

Amintiri despre un timp demult trecut

Ce va ramane pe veci tacut.

Insa nu la fel despre mine graiesc

Pentru ca atat cat am sa traiesc

Tot la tine am sa ma gandesc

Si am sa vin la tine sa-ti soptesc: " Te iubesc ".

si dupa aia am sa vin si am sa zic: " Te Urasc ".

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia mea

Suntem sase membri in casa
Ne iubim, ne respectam
Viata este mai frumoasa
Cand acasa ne adunam.

Mama ingrijeste casa
Si ne pregateste masa.
Tata vine acasa in zori
Si se uita la football

poezie de Curcs Victoria (5 decembrie 2020), traducere de Curca Alina
Adăugat de Curca Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-s ochii....

Ti-s ochii plini de valvataie,
Abia eu azi am observat,
Ei parca rasuflarea-mi taie,
Cand te privesc neincetat.

Ti-s ochii lung purtati de vant,
Privesc prin ei si ma zaresc,
In ochiul tau firav si bland,
Si stelele se oglindesc.

Si vad marea si vad tarmul,
La care-as vrea s-ajung,
Ti-s ochii plini de cantecelul,
Pe care azi il cant.

Ti-s ochii plini de soare,
In ei si razele clipesc,
Dar vad si-ndurerare,
Poate nu stii cat te iubesc...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uite, pe dealuri rosii

Uite, pe dealuri rosii, podgoriile ard.
Zorelele cu roua in pleoape rad pe gard.
Vazduhul dimineata e limpede si rece.
Nimic nu s-a schimbat si raul inca trece
Cu ape stravezii sa cante-n roata morii,
Dar, undeva, sub zare, in palcuri negre, norii
S-au adunat, - si cerul pe unde porumbei
Cu aripile albe aduna funigei
il vor surpa curand, intunecati si rai.
De-aceea-ngenuncheat, iti spun: in ochii tai
Culege, azi, lumina din mine si din soare.
Cad stelele in piept, se prabusesc frunzare.
Mi-e teama, vreau tristetea sa n-afle unde sant,
Ca pe-o samanta-n toamna ascunde-ma-n pamant.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e ploaie

Mi-e ploaie toată poezia,
În vers mă picuri cu-nţelesuri
Şi-mi verşi un pic din nostalgia
Tot timpului pierdut în mersuri.

Mă picuri ore-ntregi cu vorbe,
Din doi în doi iar numeri ploaia,
Împerechind doar slove ude
Sperând să ştergi din gând văpaia.

Îmi picuri şoapte peste noapte
Şi visele-mi pudrezi cu ploaie,
Să-nmoi din dorul către mine
Spre dimineţi scăldate-n soare.

Îmi picuri toamna să se ducă
Pe-alei de frunze-npăturite,
De ţi-ar plăcea dulcea culoare,
În galben, versuri aurite.

Şi poezia mi-e o ploaie
Şi dragostea de picuri plină,
E tot o apă curgătoare
Şi numai toamna e de vină.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum am pierdut totul! Si cand ma gandesc ca acum se deschid flori si canta paseri! Cat de departe sunt toate!

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat

Simte mana rece peste sanii tai
si gura dulce de pe gat
inconjurata de vapai
si-atat.

Simte buza calda ce coboara peste trup
si mana mea cea suava cat de cat
si clipele din rai parca se rup
si-atat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cala

Cala pe cale
sa-mi luminezi,
ochii ce plang
sa-mi usuci,
cu alb moale
si-un superb,
din petala
ce-mi curata,
geana de sare.
Cala pe cale
sa-mi atingi,
degete uscate
dintr-o iubire,
pune-mi catifea
si-un sarut,
sa-mi vindec
durere din ele.
Cala pe cale
sa-mi porti,
privire in tine
si-n cupa deschisa,
sa-mi inghiti
lent si atent,
iris ce are
lumina slabita.
Cala pe cale
sa-mi daruiesti,
parfum de uitare
pe perna,
sa-mi stai stapana
intr-un vis,
sa am fericire
si nu regrete.
Cala pe cale
sa-mi porti,
inima in splendoare
si timp,
sa te privesc
sa te cant
sa te simt,
sincera floare superba.
Cala pe cale
de a iubi,
maini
buze
gene
si suflete grele,
eu sunt multumita
ca tu existi,
in culoare
in viata
in gradina
ori in glastra,
si tu!
reusesti sa cuceresti
multe suflete,
ce pot lega
o mare iubire.

poezie de Adelina Cojocaru (14 septembrie 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrebari

Unde esti liniste?
Incotro ai fugit bucurie?
Pe unde ratacesti iubire?
La cine ai ajuns fericire?

De ce vii neliniste?
De unde ai aparut tristete?
De ce ma incerci ura?
Ce cauti nefericire?

Schimb nelinistea in liniste,
Trag perdeaua la fereastra vietii
Si nelinistea ramane afara.
Cat vei sta liniste?

Schimb tristetea in bucurie,
Caut culorile roz ale vietii
Cumpar cateva iluzii.
Cat vei sta bucurie?

Schimb ura in iubire,
Am sufletul cat bolta cereasca
Incape in el iubire pentru o lume.
Cat vei sta iubire?

Schimb nefericirea in fericire,
E gradina Edenului aici, langa mine.
Numar clipele si ma intreb:
Cat vei sta fericire?

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cat as vrea

Cat as vrea
Sa te pot privi
O viata
Neincetat!

Cat as vrea
Sa-ti simt
Sarutul tau
Nevinovat!

Cat as vrea
Sa pot implini
Vise
Pentru noi!

Cat as vrea
Sa te pot
Atinge
Cu aripi de Inger!

poezie de Florea Nicolae
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Stiu ca existi, asa-i in legea firii,
E totul scris adesea prin destin.
Nu-i viata sa nu dea zalog iubirii,
Un cant, un vers, o floare si-un suspin.
Te-astept in capatul de seara,
C-asa e scris destinul pentru noi,
Din toamna sa ne facem primavara,
Cu flori, cu nopti, cu luna si cu ploi.
Sa stam asa un an, o vesnicie,
Indragostiti sub munti de-omat curat...
Si iarna noaptea nuntii sa ne fie,
Cand timpul despre noi va fi uitat...
Sa ninga aurora boreala, lumina lor sa patrunda
Adanc in sufletul tau....
Iar stelele de gheata mici petale,
Sa cada precum florile de mar....
Si cand te vei trezi de dimineata,
In visul alb, ametitor si cald,
Sa se topeasca florile de gheata
Si-afara sa tot ninga din inalt.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de lalele

acum, cand petale de lalele-ncep sa cada,
acum, cand ochii mei in ochii tai incep sa vada
si-albastrul cerului e ideal in soare,
las gandurile tale in mintea mea tresare;
e greu sa fii perfect, cand nici nu esti,
e greu sa simti ca mori, cand tu traiesti,
dar totusi lasa-te purtat de mana sortii
si nu da prada trupul tau in cupa mortii;
a mai cazut inc-o petala... mai sunt trei,
ins-a fi bun nu-i imposibil daca vrei.
simt cum parca pleoapele-mi sunt grele
asa cum sunt aceste petale de lalele,
ce se deschid uitandu-se la soare
si cad duse de vant pe cand laleaua moare.
simt cum ma cuprinde un val far de culoare,
te-apropi-ncet de mine, ce simt in suflet, oare?
dormim imbratisati far a ne da seama
unde suntem sau cat e ceasul, caci ne-a murit si teama;
petalele se-nchid si totu-i clar- se face noapte...
pacat ca maine-n zori au sa lipseasca toate.

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise

Vremea toarce a mele vise,
De pe caierul vieţii,
Împletind doruri aprinse,
În razele dimineţii.

Pe un fus ea le adună,
Poate-o ţese-un câmp cu flori,
Unde viaţa e mai bună
Şi zâmbeşti adeseori.

Unde dragostea-i stăpână,
Vântu-i dulce adiere,
Ce în soaptă vrea să-ţi spună
"Te iubesc"... ca mângâiere.

Şi mai ţese un izvor,
Ce în râu cu apă rece,
Pe a florilor covor,
Cu sclipiri de argint va trece.

Lângă el un tei în floare,
Unde seara când e lună,
"El" şi "ea" cu-o sărutare,
Vin ca dragostea să-şi spună.

Din căldura dragostei,
Aprind licurici... o mie,
Umplând câmpul cu scântei,
Într-o dulce armonie.

Pe cer... un covor de stele,
Pe pământ... unul cu flori,
Aştea-s visurile mele,
Pace,... dragoste,... culori.

poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru mama

Mi-e dor de tine draga mama mea
De cand veghez dreptatea si-adevarul
Mi-e sufletul curat precum ti-e parul
Ce-i nins de timp cu-argint cazut din stea.

Pe fruntea mea mai port o mangaiere
Si palma-ti aspra simt cum ma alina
Mi-e inima de barbatie plina
Desi copilaria ma mai cere.

De tata nu intreb si nu am teama,
El e barbat si vesnic va ramane...
Tu mama mea, gandind de azi la maine
Ai toate grijile vietii-n seama.

Nu dispera, caci mai tarziu, candva...
Am sa ma-ntorc acasa pentru-n ceas
Numai sa vad ce este, ce-a ramas
Si-am sa ma intorc din nou spre-a veghea....

poezie de Cătălina Mihăiţă
Adăugat de Cătălina Mihăiţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Zi-mi despre el tot ce poftesti:
cunosc ce lipsuri are fiul meu.
Nu-l indragesc pentru ca-i bun
ci pentru ca e fiul meu!
Cum poti sa stii cat mi-i de scump,
daca tu incerci, ca pe cantar,
sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele
fata de multele-i cusururi?
Cand trebuie sa-l pedepsesc,
mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea.
Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui.
Doar eu am dreptul sa-i aduc vina
si cu blandete sa-i dau pedeapsa,
pentru ca numai cel ce iubeste
poate sa indrume pedepsind...

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!