Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vulp' de ursu' păcălită (poezie pentru copii)

Dragi copii, de grădiniță
Astăzi, nu mai am peniță
Nu mai am nici pic cerneală
Am luat un patru la școală
Am rămas tot... corijent
Sigur, sunt și repetent
Cred că... am îmbătrânit
Și la minte m-am scrântit!

Când eram la grădiniță:
Nu aveam deloc peniță!
Nu aveam, nici pic cerneală,
Nu-mi ardea, deloc, de școală,
Eram, tare neatent,
Grupa mică... repetent!
De atunci, eu, m-am scrântit:
Moș bătrân - îmbătrânit!

Școala, este serioasă,
Școala, este și frumoasă:
Dacă nu ai grădiniță,
Dacă nu ai nici peniță,
Dacă ai băut cerneala:
Ai ratat, acum, și școala
Poți să fi cât de atent
Tot rămâi... și repetent.

Cum mai scriu eu măi copii...
Cum mai scriu eu poezii?
Mă gândeam, să vă mai scriu...
O poveste, nici nu știu:
Cu rățușca mea urâtă,
Cu pisica, aia... mută:
O poveste, ca să fie
Și s-aducă veselie.

Dar acum sunt supărat:
Sunt rățoiul fermecat,
Am cu mine un cățel:
Grohăie, ca un purcel;
Am cu mine o pisică
Chițăie, și este mică;
Am cu mine, un cocoș:
Măcăne, de zici... că-i moș!

Vai de mine, ce mă fac!?
Ce povești mai scot din sac:
Sacu-mi este găurit!
Chițăilă, a pierit!
Fug, iute, după... cățel:
Grohăie ca un purcel;
Vai de mine, sunt un moș:
L-am pierdut, și pe... "cocoș".

Na, copii, acum, ce fac?...
Mă duc!... pe la pește-n lac:
Bag, în ap'a-mea... codiță,
Îmi ascut și o... peniță,
Stau acolo, până-mi vine...
Pân' mă-nțeap'... un mărăcine
Și când trag coada afară?!...
Aduc, peștele, la școală!

Dragii mei, și scumpi copii
O poveste auzii:
Peștișorul fermecat,
Peștișorul supărat...
Cam așa, am auzit
Pe la voi când am venit:
Iar acum, chiar mă gândesc
Să mă duc să pescuiesc:

Coadă am! Îi prind un ac:
Stau pe lac și fac... "mac-mac"
Peștii, când vor auzi
La mine, că vor veni:
Se vor agăța de ac
Ridic, coada... "maca-mac"
Și întreb: "Măi, care-mi ești
Peștișorul, din povești?"

Vai de mine, dacă-l prind:
În tigaie, mi-l întind!
Un cuțit, mare, mi-ascut
Și de-oi fi... un pește mut:
Îl fac eu să îmi vorbească!
Și-n ulei!... să se prăjească:
Și să fie... aurit!
Că de nu, a și murit!

... Aoleu! Dar ce mă fac:
Dacă, îmi pică din sac?
Sacul meu e găurit,
Poveștile-mi au pierit,
Am în față o pădure...
Mă duc, ursul pe la mure:
Și văd, eu, ce va mai fi
Și pe cin', voi, întâlni!

Uite vulpea!... din poveste:
Strânge pentru iarnă pește...
Poate-i vulp', ăl, păcălit
Și de foame îi lihnit:
Ursul, dacă-l va vedea
Iute, se va speria:
Și să vezi, ce-mi pescuiesc
Peștișorul, ce-mi doresc...

Văleu! Vulpu' a fugit!
Peștele mi l-a pitit:
La cărat pe tot în gură,
La pitit în scobitură,
Ce mă fac! Și ce mă fac
Mi-au furat peștii din lac:
Peștișoru-mi fermecat
Poate mi l-a și... mâncat?!

... Ia stați măi copii așa:
Parcă... știu și eu ceva,
Nu prea știu eu să citesc
Dar puțin... îmi amintesc:
Urs, pe vulp', a păcălit;
Vulp', parcă... a-nebunit;
O Scufiță, pe la mure...
Bunicuță... prin pădure,

Vai de mine, ce rău este
Să nu știi nicio poveste:
Carte, dacă învățam
O poveste, tot știam!
Așa, stau și mă gândesc:
Nu știu ce să păcălesc,
Aș mânca și eu un pește:
Dar nu știu: cum se prăjește!

Acum, sunt și obosit;
Prin pădure, rătăcit;
Nu am pește, nu am casă;
Nu am peștele, pe masă;
Și chiar... dacă, l-aș avea
Pisica, mi l-ar mânca:
Pisica, e vulpe hoață
Și peștele, mi-l înhață!

Mai bine, dorm în pădure:
Mănânc fragi, și mănânc mure,
Și la iarnă, hibernez:
Pe la școală mă visez...
Învăț, și eu, o poveste,
La vară voi prinde pește,
Și de-oi fi, să mai trăiesc:
Vin eu și vă povestesc!

Pân'atunci, copii, mai este:
Coada, poate îmi mai crește,
Dacă am coadă stufoasă
Am și peștele pe masă:
Să mănânce și pisica,
Să mănânce și bunica,
Lupu, rața, cine-o fi
Și cine va mai veni.

Acum, eu, vă părăsesc
Înapoi la voi privesc:
Voi sunteți copii cu carte
Mergeți iute mai departe
Eu sunt moș, rămân în urmă
Părăsesc, a voastră "turmă",
Și poate, că într-o zi...
Noi, ne vom... mai, întâlni!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (26 august 2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Ursul îndrăgostit de vulpe

Mergând ursul prin pădure
A văzut vulpea șireată,
Ce vroia pește să fure
Prefăcându-se că-i beată.

- Coană vulpe, ce-ai băut
te clatini pe picioare?
furi pește te-am văzut...
Poți răspunde, oare?

- Ursule, mă mai gândesc
Glasu-mi este tremurat,
Și nu pot îți vorbesc
Despre pește și furat.

- Atunci, ești vulpe "cinstită"
Poate că mi s-a părut...
Ai băut, ești amețită
Și eu hoață te-am făcut?

- Sunt cinstită, mor eu...
N-am furat mai niciodată,
Și mă jur pe dumnezeu
Că sunt o vulpe curată.

- Cumătră, te văd murdară
Pe unde te-ai tăvălit?
Urșii toți, mie, să-mi moară
Dacă tu, nu m-ai mințit...?

- Ursule, m-am îmbătat
Am băut multă răchie,
Și-ntr-o groapă m-am culcat
Alceva, vulpea, nu știe!

- Ho, ho, ho, ce proasă-mi ești
Vino aproape de lac,
Oglindind, te privești:
Ești murdară, ca un drac!

- Ursule, am amețeală
Poate cad și mă înnec,
Alcooolul, este-o boală
Și mai bine, plec!

- Nu pleca, mai stai puțin
Stai cu mine să cinăm,
Desfac, o sticlă cu vin
Toată noaptea - ne distrăm!

- Ursule, cam grăbesc
Am mâncare, băutură,
Dacă vrei, îți dăruiesc:
O frăguță, gură...?

- Cumătră, te mai aștept
Sunt îndrăgostit de tine,
Sunt un urs, cinstit și drept
Și minciuna ta, nu ține!

- Ursule, îți spun cinstit
grăbesc tare de tot,
Am deja al meu iubit
Și mai mult, nu-ți pot!

- Atunci, fie, du-te fată
Căci Doamne ferește,
Când te-o vede soțul, beată
Nu te mai iubește!

- iubește, am un leac
Că-i place de mine,
Plăcerea îi fac
Și-n brațe ține!

Of, și eu în brațe te- strânge
Dar, o las plece,
Inima, că mi se frânge
Și greu îmi va trece.

Și-uite-așa, vulpe-a scăpat
Ursul a rămas,
Amăgit, și supărat
Și fără de glas.

Acum, fuge, prin pădure
Și se face nevăzut,
Va mânca, probabil, mure:
Și dragostea, i-a trecut?...

fabulă de (12 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dacă n-am ghetuțe

Moș Nicolae, de la copii, am aflat
vei veni, așa.... pe înserat
Și vei lăsa în ghetuțe la toți ce își doresc
De-atunci la asta mă tot gândesc....

Că eu n-am ghetuțe, doar bine știi
Cum au pesemne, mulți alți copii
Eu am niște încălțări...... uzate
Sunt din cârpă, mult purtate

Nici nu am părinți, și asta știi
Așa cum au ceilalți copii,
Și-atunci ghetuțe, cin-să-mi ia
Sărmana bunicuța mea?

Tata în pădure într-o iarnă a murit
S-a dus s-aducă lemne și viu n-a mai venit
Iar mama, săraca, a înnebunit pe loc
O viață fără tata, n-a conceput deloc.

Ne poartă acum de grijă draga mea bunică
E greu de când bolnavă-i scumpa mea mămică
Noroc c-avem două văcuțe.......
Dar n-are bunicuța bani pentru ghetuțe.

Și văd cum alți copii, ghetuțe cremuiesc
Pentru Moș Nicolae, atent le pregătesc
Scuză-mi îndrăzneala, te întreb..... umil
La mine ai să vii? Și eu doar îs un copil.....

Dar știu că tu Moș Nicolae, aduci și vindecări
Voi renunța la daruri, fără a avea frustrări
De-ai să-i aduci la scumpa mea mămică
Un pic de sănătate, s-ajute pe bunică......

poezie de (6 decembrie 2013)
Adăugat de Ionel PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Spatiul in opera lui Liviu Rebreanu" de Ionel Popa este disponibilă pentru comandă online la numai 20.00 lei.
Marilena Ion Cristea

Un zâmbet

Stau aici de patru zile,
Credeți oare că e bine?
Știu asta nu se cade,
Da-s flămând de nu se poate!

Mama a plecat de-acasă,
Iar eu Pisi fioroasă,
Am rămas să fac curat,
Chiar în dormitor, sub pat!

Am simțit eu o mișcare,
C-am urechea foarte mare,
Și de-atunci eu, cu umor,
Stau pe post de vânător!

Nu știu, zău, dacă e bine,
Dar s-a trezit simțu-n mine,
Acela vânătoresc,
Vreau vânat? Eu îl pândesc!

Cred că e un șoricel,
Tare- vrea dau de el,
Deși nu am stat în viață
C-un șoarece față-n față!

Acum fie, ce o fi,
Aici oi înțepeni,
Așadar și prin urmare,
Vom vedea, care pe care!

Însă, nu mai pot de foame,
De-aceea mananc cartoane,
Am facut și-un tunel mic
Cu gândul la inamic..

Dar ce-mi este dat vad?
Tocmai când să fac prăpăd,
Intră mama drept în casă,
Și pune un coș pe masă!

Și miroase rău a pește,
Lucru ce mă depășește,
Nu mai sunt așa rebel,
Cu gândul la șoricel!

Că și mama întreabă:
-Ce-ai făcut acasă, dragă?
Nu-i așa c-ai fost cuminte?
Ți-am adus pește cu linte!

Și m-am apucat cu sârg
Să mănânc pește din târg,
Las' șoarecul nu moare,
Până data viitoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

* * *

Io-s Pisoi.. Nu m-am trezit
Și visez pește prăjit!
Sunt vreo patru ce-mi dau roată
Și-s mai buni ca niciodată!
Să nu vă-ntrebați cum, unde,
C-am cuptor cu microunde!
Au intrat spre-a se-ncălzi
Și-acum nu-i mai pot opri!
Se rotesc pe lângă mine,
Nu știu ce nu le convine,
Fiindcă dacă aș fi treaz
Sigur ar da de necaz!
Și mai simt pe la picioare,
Un mic semn de întrebare,
Ceva ce m-ar gâdila!
O fi șoricel, cumva?
S-ar putea doar să visez,
Zic unii inventez...
Pai cum, nu, căci stau închis,
De vreo luna, și am zis,
Măcar să mănânc, să dorm,
Că-s pisică, nu sunt om!
Recunosc, m-am îngrășat,
De mâncat și stat în pat..
Însă, ce să fac și eu?
Lângă mama-i locul meu!
Dacă ea e necăjită,
Sunt și eu, într-o clipită!
Dacă se-așează la masă,
Eu sunt primul, căci lasă,
Iar dacă se odihnește,
Mă gândesc numai la pește..
Așa că, nu vă mirați,
Că visez doar pește, frați!
Zău, în astă izolare,
Mi-e gândul doar la mâncare,
Însă, sunt și de folos,
Căci nu mă opresc din tors!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și acum ce să fac

și acum... ce să fac,
îți mai scriu, să nu-ți mai scriu,
mă tot gândesc, -ntreb și tac,
și-n mine totu-i arămiu

te înțeleg și ai dreptate,
căci cine sunt și de ce vreau,
îți vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau

și cum de îmi permit -ți cer,
te mai chem din nou aproape,
-ncerc o floare -ți ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape

te înțeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colțul meu de gură
și resemnat n-am să insist,
-ți fur privirea ce mă fură

mulțumesc te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez și-n vis îți mai șoptesc,
că pentru mine îmi ești roză

iartă dacă am greșit,
iartă și mă înțelege,
plec în fața ta spășit,
e dreptul tău de a alege

acum, în prag de sărbători,
acum când noul an sosește,
închide ochii, -ți dau flori,
deschide-i mari, și-apoi zâmbește

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Găman

... Aș vrea, de s-ar putea....

Am fost aproape de Rai, cu tine de mine aproape
Cu al tău grai desprins din Rai
Erai zâna ce-mi spuneai șoapte in noapte
Acum ești prea departe și nu ai parte de cele ce le sperai

Voi înțelege cândva, atunci când voi putea
cele întâmplate, mi-au fost date spre a fi învățate
Din baza mea de date te voi șterge și nu aș vrea, pe tine, cu numele, iubita mea
Dar asta este dorința ta, ce o voi respecta mai presus dintre toate

Se prea poate, intr-o noapte să mă strigi în șoapte
Dar eu voi da întâietate la a mea viață
Căci din cele prezentate, nu mai aud a ta inimă cum bate
Departe poate în altă viață, ne vom întâlni poate în piață

Să fac la toate față nu am cum, că nu sunt paiață
Al meu suflet fierbinte îl pun la gheață
Fetiță minunată ce mi-ai dat cândva speranță
M-ai învățat ceva, să nu mai îmi pun sentimentele pe față

A fost aievea doar un vis
Multe atunci s-au zis
La un sărut aprins
tremuri nu ți-am interzis

Doresc să trăiesc și eu firesc
Omenesc voi să vorbesc
Și din tot ce făptuiesc
Nu voi să greșesc

Trecutul e o poveste ce-mide veste
prezentul se trăiește. la fiecare așa cum este
Și voi ca în viitorul ce mi se pregătește
Una tine dacă mai este.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orătăniile (poezie pentru copii)

Zarvă mare în grădină:
Țipă tare o găină,
Țipă rațele... mac, mac!
Țipă tare... și-un gânsac!

Ce credeți că s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometată
Și de câinii toți, lătrată!

Vulpea noastră-mfometată
A uitat, că e lătrată
A uitat, că-n sat mai este
Vânătorul ce-o pândește.

- Uite vulpea-n bătătură!...
Fuge cu rața în gură!...
- Vai de noi, astăzi murim!
De vulpe ne prăpădim!

De la larmă și lătrat
Vânătorul, s-a sculat:
Vânător mare vestit
De sătenii toți iubit.

Vulpea noastră păcătoasă:
O vulpe foarte frumoasă,
De foame și de calică
Nu avea nici pic de frică.

Ea-l știa pe vânător:
Un dușman al vulpilor,
Dar acum, năval' a dat
Și de toate a uitat:

În coteț, iute intra
Orătănii omora
Avea fulgi prin nas și gură
Și tot, nu era sătulă.

Nesătula, s-a trezit
Cu vânătorul vestit:
Vânător, care-a văzut
Ce dezastru a făcut.

- Vai de mine, ce mă fac?
Am sărit din puț în lac!
A țipat vulpea calică
Miorlăind, ca o pisică

Și făcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindă frica:
Vânătorul iscusit
Nu s-a lăsat păcălit.

Vulpea, toată cufurită
De pușcă îi ațintită:
Vânătorul, pac! și pac!
Și vulpea a împușcat.

- Vai ce mai găinărie,
Țipă vulpea-n agonie:
Decât vulpe împușcată
Mai bine, îmfometată!

Și zicând vulpea așa
Sufletul că și-l trăgea
Să îi fie de învăț
Cu blănița,-i pusă-n băț!

Și ce mare bucurie
Și ce mare vulpărie
Și ce nuntă mare-n sat
Orătăniile-au dat.

***
Zarvă mare în grădină!
Țipă, iarăși... o găină:
"Cotcodac, și cotcodac",
Speriată... de un "ac".

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Către Moș Crăciun

Moș Crăciune, Moș Crăciune,
Am să-ți spun o rugăciune,
Jucării nu am deloc,
N-am cu ce să mă mai joc,
Uite ce mi-a mai rămas:
O paiață fără nas
Și-un urât de maimuțoi
Fără ochii amândoi.
Aș avea doar o dorință
Ca năstrușnică ființă,
Să nu te superi pe mine,
Cam zburdalnică, vezi bine!
Dar eu sunt ascultătoare
Și părinților datoare
Sunt micuță gospodină,
Știu să fac gogoși la cină,
Mereu îmi ascult părinții
Și cu pastă îmi spăl dinții,
Împărțim tot ce avem
Și ne-ajutăm cât putem.
Mama, tata-s mulțumiți
Că-i ajut mult pe părinți,
Au încredere în mine,
Fac numai ce le convine,
Nu îi supăr mai deloc,
De-aia vreau și eu un joc
Pentru-o fată șugubeață
Ca devin mai isteață.
Iar a doua rugăminte
E iubirea de părinte:
Adu-le lor sănătate
Că eu voi învăța carte
Și pe toți ne mulțumesți
Cu o "CARTE DE POVEȘTI"!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iulian: Îmi permiți să stau aici, lângă tine?
Lucian: Lasă gluma, blondule; bineînțeles -ți permit...
Iulian: Și totuși, cu ce-ai supărat-o pe colega ta, domnișoara consilier?
Lucian: De ce n-o întrebi chiar pe ea?
Iulian: Poate am s-o întreb, dacă voi avea ocazia. Crezi că mi-ar răspunde?
Lucian: Nu știu... Cum rămâne cu presa? Nu te mai deranjează ce scriu ziarele despre mine?
Iulian: Presa?! Dă-o încolo! Ce știu oamenii aceia despre fiul meu? Am avut prilejul constat că nu prea multe. Lasă-i să scrie ce-or vrea; nici că o să mai cumpăr ziarele de acum încolo!
Lucian: Cum așa?! Renunți la hobby-ul tău din fiecare seară?
Iulian: Ce hobby?! Prosteală, pierdere de timp și de bani. Dacă renunț, am doar de câștigat.
Lucian: Chiar crezi?!
Iulian: M-am convins. Nu vreau să mă las influențat de ce scriu ziarele; nu mă interesează! Tu ești mult mai important, doar ești fiul meu. Și orice ar fi, vreau să știi că sunt mândru de tine! Ah... Uite cum mi-am făcut sânge rău, ca prostul, din cauza unei reclamații, când de fapt, era atât de simplu; n-am putut dormi deloc până acum, toată noaptea; mi-era imposibil! Nu-mi place te știu trist, mai ales din cauza mea.
Lucian: Nici eu n-am reușit să dorm, blondule. Poate îți vine greu să mă crezi, dar deranja te știu supărat pe mine.
Iulian: , supărat; prosteam...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cade

cade zăpadă multă să ne-ajungă...

nici nu știu dacă te mai iubesc
nici nu știu dacă mai am nevoie de mine
în toiul iernii cad rătăcesc
sunt și pădure și izvor dar și tăciune

cazi e simplu te ridici e greu
caut un prieten să îmi fie aproape
nu știu unde mai sunt cine sunt eu
știu totuși că nu pot calc pe ape

iarna e mai tăcută ca nicicând
fulgii tot cad și cad ca o perdea
frigul când e tăios când e mai blând
pe-afară nu se-arată nimenea

doar oamenii de nea au mai rămas
să ne aducă aminte că sunt vii
au gânduri multe chiar dacă n-au glas
îi înțeleg doar cei ce sunt copii

mi-a picat așa ciudă pe iarnă
vrea să-mi intre-n casă și în suflet
în loc stea afară și să cearnă
iar inima să-mi bată fără sunet

nu mai cădea zăpadă, ne-a ajuns...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Nedelcu

Încă te iubesc!

Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu și mi-e tare greu.
Îmi răscolești sufletul, chiar și inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu așa ceva?

Nu știu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viața ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, știu că-i de la Soartă!

Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viața mea de-atuncea? Unde-s clipele?

dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aș fi vrut, stăm toață viața,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranța!

poezie de din Cenușa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta NedelcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...


azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Lacrimi sărate

Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil

Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...

Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?

Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...

Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici

Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...

Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult

De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul – pentru noi! – vine.

Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...

Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...

Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...

Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...

poezie de
Adăugat de Natasa RaduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Judecata vulpii

În pădure locatarii
Hotărâră de-o adunare.
Vor să fie judecată
Vulpea, fiindcă-i vinovată.
Și ca-n orice adunare,
O să spună fiecare:
Pentru ce e vinovată
Și cum trebuie tratată.

Vulpea este acuzată
De o rață supărată:
- Mi-a mâncat ouăle, frate,
Le lua nenumărate.
Cuibul cum mi se umplea,
Vulpea iute îl golea.
Când am vrut a le-apăra
Ea la mine se dădea.
Dacă nu zburam pe dată,
Azi eram și eu mâncată.
Iar la a mea surată
I-a mâncat puii pe baltă.
Beții pui nevinovați:
Pentru ce au fost mâncați?
Și apoi cum să spună acum
Că nu-i vinovată? Cum?
Vreau să fie pedepsită
Și pe veci de veci oprită.

Un corb bătrân pe-o cracă
Nu putea ca să mai tacă.
Cu voce de bariton,
Cu o pană drept baston,
Aripele-n vânt și-agită:
- Vreau să fie pedepsită!
Vârsta mea nu a contat
Cașul când mi l-a luat.
M-a mințit, m-a lăudat
Pân'ce cașul am scăpat.
Și uite așa prin laudă,
Am ajuns în fabulă.
Fără frac și etichetă
Am ajuns și eu vedetă.
Ce e drept, am învățat:
Când prea mult ești lăudat,
Ca să nu întreci măsura,
Ține-ți tu închisă gura.

Vulpea-n apărarea sa
Începu a cuvânta:
- Eu, sanitara pădurii
Mănânc orice mortăciune.
Le consult și le descânt
De-s bolnave le mănânc.
Unele nu vor consultate,
Decât după ce-s vânate.

Iepurele supărat,
O lăbuță-a ridicat.
Se înscrie la cuvânt
Și începe el plângând:
- Onorat Complet, spun
Că ce face nu e bun.
De mici puii mi-i vânează
Și ea zice că-i tratează?
Nu minte în așa hal
Nici Guvernul Mondial.
Are-o regulă de hoți:
Pentru ea, bolnavi sunt toți.

Vulpea nu poate să tacă,
Strigă că nu-i vinovată.
- Eu n-am vrut așa să fac.
De ce iepurele nu a stat?
Fugind, el m-a provocat
Și, de aceea i-am mâncat,
Înțelegeți voi odată,
Că nu eu sunt vinovată.
Ordine-n pădure fac,
La bolnavi le vin de hac.

Din tufișuri se ridică
Închinându-se de frică
Căprioara lăcrimând
Și spunând cu al său cuvânt
Că un ied i l-a mâncat,
Chiar atunci când l-a fătat.

O lebădă mai îndrăzneață,
Din mulțime sare-n față:
- Și la mine-n stufăriș
A venit ea pe furiș,
Ouăle mi le-a mâncat
Cuibul mi l-a dărmat.
Dacă ar continua așa,
Pe toți ne-ar extermina.
Și-n pădure o să vedeți
Crescând numai bureți.
Dacă vulpea, nu cumva
Și bureții i-ar mânca.

Completul a deliberat
Și pedeapsă vulpii a dat:
În pădure locuiește,
Dar nu aicea se hrănește.

Vulpea totul a respectat:
Și-a mutat serviciul în sat.
Acum este respectată.
Nu mai este nici vânată.
Nu există vreo poiată
Să nu fie vizitată.
Doar un câine, câteodată,
O mai latră.

fabulă de din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Povești la gura sobei sau poveste de iarnă

Stau lângă șemineu și torc povestea
Bunicii mele, -n caierul de lână...
Ferestrele-s închise,-afară ninge
Și bate vântul jalnic, a furtună.

E o căsuță mică... -N fapt de seară,
Parcă mă văd copil visând palate...
Dar anii au trecut... Sunt ani de-atuncea!
E iarnă! Focu-n sobă încă arde...

Privesc în jur... sunt singură în casă...
Cu toate astea glasuri de copii
Îmi cer le mai spun în-o poveste,
Apoi, cuminți, promit c-or adormi.

Și simt cum prind tăcut polpoana hainei
Și simt cum mâna-mi prind a rugăciune
Și parcă-mi amintesc privirea mamei...
Parcă-i aud, în cor, strigându-mi: "Spune!"

- Era o iarnă grea, cum e aceasta...
Crăiasa desena pe geam povești...
Îl așteptam pe Moșu-n noaptea-aceea...
Bunica îmi spunea: " tu ai să crești!"

Împodobisem bradul cu betele
Și globuri aurii... Ninsese mult!
Pământul tot era spuzit de stele
Și îngeri coborau către pământ.

Ofta bunica... Omul de zăpadă
Veghea singurătatea... Și lătrau
De gerul aspru, câinii de pe stradă
Și lemne pentru foc nu mai erau...

Și dintr-o dată a venit Crăciunul!
Alai de zâmbet și colindători
Se perindau în casă câte unul...
Casa bunicii era câmp de flori...

Îmi amintesc întâia jucărie,
Apoi promisiunea -ntr-o zi
Voi fi și eu bunică... Oh, copile!
Și voi avea și eu nepoți, copii...

Mi-e părul alb la tâmple ca ninsoarea...
Nici nu mai văd pe unde v-ați pitit...
Dar înțeleg pe biata mea, bunica,
Ce simplu și ce trainic m-a iubit.

- Vom fi și noi cândva, bătrâni, ca tine?!
- Vom lăcrima și noi?! Vom povesti?!
- Da, timpul trece, trece peste toate!
Veți fi și voi cândva bătrâni, copii!

..................................................................

Mai știu și eu?! îmi tot spunea bunica,
Vei fi și tu bunică într-o zi!
Sunt vremuri de demult, vremi despre care,
Cu mare drag, mereu voi aminti.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Povești la gura sobei sau poveste de iarnă

Stau lângă șemineu și torc povestea
Bunicii mele, -n caierul de lână...
Ferestrele-s închise, -afară ninge
Și bate vântul jalnic, a furtună.

E o căsuță mică... -N fapt de seară,
Parcă mă văd copil visând palate...
Dar anii au trecut... Sunt ani de-atuncea!
E iarnă! Focu-n sobă încă arde...

Privesc în jur... sunt singură în casă...
Cu toate astea glasuri de copii
Îmi cer le mai spun înc-o poveste,
Apoi, cuminți, promit c-or adormi.

Și simt cum prind tăcut polpoana hainei
Și simt cum mâna-mi prind a rugăciune
Și parcă-mi amintesc privirea mamei...
Parcă-i aud, în cor, strigându-mi: "Spune!"

- Era o iarnă grea, cum e aceasta...
Crăiasa desena pe geam povești...
Îl așteptam pe Moșu-n noaptea-aceea...
Bunica îmi spunea: "tu ai să crești!"

Împodobisem bradul cu betele
Și globuri aurii... Ninsese mult!
Pământul tot era spuzit de stele
Și îngeri coborau către pământ.

Ofta bunica... Omul de zăpadă
Veghea singurătatea... Și lătrau
De gerul aspru, câinii de pe stradă
Și lemne pentru foc nu mai erau...

Și dintr-o dată a venit Crăciunul!
Alai de zâmbet și colindători
Se perindau în casă câte unul...
Casa bunicii era câmp de flori...

Îmi amintesc întâia jucărie,
Apoi promisiunea -ntr-o zi
Voi fi și eu bunică... Oh, copile!
Și voi avea și eu nepoți, copii...

Mi-e părul alb la tâmple ca ninsoarea...
Nici nu mai văd pe unde v-ați pitit...
Dar înțeleg pe biata mea, bunica,
Ce simplu și ce trainic m-a iubit.

- Vom fi și noi cândva, bătrâni, ca tine?!
- Vom lăcrima și noi?! Vom povesti?!
- Da, timpul trece, trece peste toate!
Veți fi și voi cândva bătrâni, copii!

..................................................................

Mai știu și eu?! îmi tot spunea bunica,
Vei fi și tu bunică într-o zi!
Sunt vremuri de demult, vremi despre care,
Cu mare drag, mereu voi aminti.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Casa fără trepte

Casa fără trepte

sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri
nu știu precis câte au mai trecut
sau câte mai sunt
am părul albit
și
ochii sticlați
îmi place așa cum sunt cu
umerii apropiați și
gâtul reazăm
sub cer
doar pantalonii mi-au rămas mici
și
privirea cât o rază

nu-i bai

privesc în urma anotimpurilor ce
au trăit în carnea mea și
acum se duc...
nu pot le mai țin în mine
chiar dacă unul l-am pus de-o parte
pentru atunci când nimeni nu va înțelege nimic
dar cine știe...

azi am învățat să-mi fac o cafea
și să îmi strig nepotul
mai am și câteva amintiri
poate într-o altă zi îmi a fi
cu mult mai bine
rănile îmi vor curge precum sîngele absent
în târziul din noapte o
să mă ghemuiesc până adorm
și-n tot timpul acesta cineva
îmi va construi o casă fără trepte
cu o singură fereastră care
va da
înspre apus...

despre toate aceste lucruri
am vorbit cu Dumnezeu
și totuși
nu mă pot desprinde de voi

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Este bine să-ți faci iarna sanie și vara car?

Ește anotimpul rece, este ger, pe cer sunt nori
Stau să văd cine mai trece, geamul are... "flori";
Trece parcă o căruță, nu o văd prea bine:
Este-o sanie, drăguță, dar nu văd și cine...

Ba, acum, văd deslușit, sania-i trasă de cai
Iar acum, s-a-nzepezit, și copiii fac, alai;
- Nene, nene, te-ajutăm... sania s-a-nțepenit
Eu zic ajutor -ți dăm, toată noapte-a geruit?

Ies și eu iute afară, sunt copil, sunt curios
Acum gerul omoară, zăpadă multă-i pe jos;
Râd copiii, se distrează, caii tare se zmucesc
Neaua scârțâie, cedează, și copiii... se feresc.

Acum, sania, gonește, abia dac-o mai vedem:
Sania, parcă plutește, și veseli copii suntem;
- Ai ieșit și tu afară, vino ca să ne jucăm!
Tu n-ai mai ieșit de-aseară, și pe derdeluș ne dăm.

- Iarna asta e geroasă, mai-'nainte m-am sculat
Fac curat puțin prin casă, și când gros m-am îmbrăcat,
Am să vin și eu la joacă, îmi iau sania ce-a nouă
Care zic, c-o să vă placă, și v-o dăruiesc și vouă!

- Iute, te rugăm vii, vrem sania -ți vedem!
Săniuș avem să știi, copii mulți suntem;
Am văzut noi astă vară, tatăl tău ceva făcea
Nu prea ți-o vedem pe-afară, este îngropată-n nea?

- Ies imediat copii, și sania îmi vedeți:
Este faină, te ții, nu trebuie -mpingeți,
Sania mi-e fermecată, singură fuge la vale
Iar când este răsturnată, voi, să vă feriți din cale!

- Vai, ce sanie frumoasă, suie-te... te-mpingem!
Astăzi nu venim acasă, fericiți tare suntem;
Râdem și ne-nveselim, pârtia îi pregătită
Avem sanie, fugim, zăpada, îi tăvălită.

*

Copil am fost, și-mi amintesc, de sania din lemn făcută
vrea copil, să mai trăiesc: de două ori și-osută!
Rămasă este amintire, și pentru că... trăiesc
Iau virtuala mea gândire, frumos, s-o viersuiesc.

poezie de din Trăiri intense... (20 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Disciplina pentru mine înseamnă să fac un lucru, chiar dacă acum simt, sau nu, vreau îl fac - atâta timp cât știu că este un lucru care face din mine o versiune mai bună și care servește misiunii mele! Un lucru pe care mi l-am asumat! Un lucru pe care știu că dacă îl fac, sunt mai fericit. Și cel mai tare este că deși uneori, la început nu simt neapărat nevoia sau "cheful" îl fac, pe măsură ce mă mișc, devin din ce în ce mai angrenat și mai fericit cu ceea ce fac.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rifca cea frumoasă la rabi

Într-un orășel de munte
Rabi–i omul învățat.
Are el răspuns la toate
Și se face ascultat.

Veni Rifca cea frumosă,
Zise cum vă spun acum:
- Eu am cinci copii acasă
Și al șaselea-i pe drum.

Spune Rabi, învață,
Sigură-s că tu le știi:
Ce să fac de acum în viață,
Ca să nu mai fac copii?

Stă Rabii și se gândește
Și-o privește pe sub geană ;
«Ah! Ce frumușică este »
Iar păcatul îl îndeamnă.

- Când Ștrul îți face ochi dulci,
De la mine tu să știi
Dacă-n pat ai să te urci,
Picioarele-ntr-o oală le ții.

-Dacă ăsta este sfatul,
Mă gândesc – nu-i vorbă goală,
Eu am să-mi trimit bărbatul
Ca să-mi cumpere o oală.

Au trecut doi ani de zile,
Poate chiar ceva în plus,
Și din nou la Rabi vine,
Rifca, dar nu cum s-a dus.

-Rabi, am acum șase copii
Și iar sunt însărcinată.
Știu toate tu le știi.
Mai învață-mă o dată.

-Rifca dragă, rog să-mi spui
Dacă sfatu-ai respectat:
Picioarele-ntr-o oală le pui
Când cu Ștrul te urci în pat.

-Sfatul, eu l-am respectat.
Dar bărbatul minte n-are:
Două oale mi-a luat.
N-a găsit una mai mare.

poezie satirică de din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian TimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook