Scop

Nu cer huzur; nici trai fără nevoi,
Dar am un singur scop ce nu-mi dă pace:
Să fiu absent, prin orişice mijloace
Când o să-mi sune ceasul... de apoi.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Mark Twain (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi aflu pace...

Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă;
Mai sus de cer vreau, zac în ţărna grea;
Nimic nu am şi-o lume strâng în braţă.

De Amor sunt întemniţat aşa;
Juvăţul nu-mi slăbeşte nici mă-nhaţă;
Nici nu-s ucis, nici lanţul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu şi nici în viaţă.

Văd fără ochi şi fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârşit şi caut milă;
Urât îmi sunt şi spre iubire năzui.

M-alin cu dorul meu şi râd în plânsu-mi.
De moarte şi de viaţă mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.

poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i şi luptă

Clar, jurăm să fie pace
Şi vrem să coexistăm…
Deci, prin orişice mijloace,
Pentru pace… tot luptăm!

epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

de sărbători ai dat de toate
colinde şi brazi împodobiţi
bucuratu-i-ai şi pe smintiţi
eu singur în singurătate

de aceea aş avea un dor
acuma la început de an
o clipă să fiu magician
şi moşule apoi să mor

nu nu-mi trebuie mantre prostii
să fac elixiruri alifii
ori să-i joc pe ceilalţi în aţe
îţi cer când iubire voi rosti
şi din cer ori în iad de ar fi
să-mi cadă fericită-n braţe

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru

Invidioşi, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Şi şi-ar dori să-mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu ştiu confraţii c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu

Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunţ că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuşi chiar Domnul e-ntrupat
Şi care-n Poezie va fi crucificat,

Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni şi nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,

Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veţi străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu cer să fiu iubit

Eu nu cer să fiu iubit,
Aş cere prea mult,
Nu am atâta nevoie
Şi nici nu sunt sigur că merit.

Eu nu cer să fiu iubit
Căci dacă s-ar întâmpla asta
M-aş simt obligat să întorc serviciul
Şi nu ştiu dacă mai pot.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să fiu iluzionat
Că cineva mă preţuieşte.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci dacă aş cere şi nu aş primi,
Aş fi nefericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Căci asta ar fi cerşeală,
Aştept doar să fiu iubit
Şi atât.

Eu nu cer să fiu iubit,
Nu vreau cadouri şi vizite,
Ci să fiu ajutat măcar
Atunci când am nevoie.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci măcar să pot vedea
Câteodată persoanele
Pe care le iubesc.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să pot iubi
Căci aşa L-am văzut pe Dumnezeu
Şoptindu-mi prin senzaţii.

Eu nu cer să fiu iubit,
Dar atunci când mă simt iubit,
Sunt tare fericit.

Eu nu cer să fiu iubit,
Ci doar să fiu iubit puţin,
Ca o picătură de rouă pe o petală.

poezie de Cosmin Druţă din Teorie poetică şi poezie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungurii şi Băsescu

Mă frământă, nu-mi dau pace
Întrebări cu mult temei:
Fără dânsul ce s-ar face?
Dar Băsescu fără ei?

epigramă de Aurel Domide Şănţanu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic tratat despre scop şi mijloace

Un copac făcut hârtie
Este o dovadă "vie"
Cum că şi-a atins un scop:
A ajuns cumva... în "top".

epigramă de Marian Cioacă (8 martie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare...

Vindecat de Esculap
şi la trup, dar şi la cap,
m-am trezit în barca vieţii
să sorb... roua dimineţii.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieţii să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul şi mic şi mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă şi mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,
sugerând că aşa-i viaţa,
nicicând să nu-mi pierd speranţa,
cum îmi aştern, aşa dorm,
să-mi fiu mie singur Domn,
să mă bazez doar pe mine,
fiecare-i pentru sine,
ai mâncare, băutură,
vine altul şi ţi-o fură,
te lasă sărac lipit,
fără ce-ai agonisit,
arar mai găsesc o oază
pe care-o privesc cu groază,
am pierdut-o prin uitare,
tu aievea-a mea visare!
Totuşi, ca învăţăminte,
Domnul mi-a dat har şi minte,
de ştiu să le folosesc
fără "ajutor" trăiesc!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşeşte-ncet

Un singur lucru-ţi cer: Să nu regreţi...

Şi-acum,
Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi covorul
Şi măştile-adormite pe pereţi!...
Păşeşte-ncet ca şi cum nici n-ai fi
Intrat aci!...
Odaia mea e o scenă-n care-actorul
E veşnic altu-n fiecare seară -
O scenă ce-şi păstrează doar decorul
Şi liniştea
Ca şi-o modestă gară
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.

Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi minciuna
Scrisorilor închise prin sertare
Şi florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fără soare
Prin care nu mai intră azi
Nici una
Din cele ce păşiră la-ntâmplare...

Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Şi nasturi descheiaţi de mâini rebele.
Odaia mea-i covorul fără poartă
Din care poţi ieşi afar' când vrei,
În el nu odihneşte nici o moartă,
Ci numai visuri blonde de femei...

Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi groparul
Şi umbrele-adormite pe pereţi,
Păşeşte-ncet şi nu privi spre ele...
Şi nu uita ce-ţi cer: Să nu regreţi!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trei fobii, fără de care viaţa mea ar fi frumoasă ca o muzică, dar searbădă ca apa stătută: nu-mi place să mă culc, nu-mi place să mă scol, nu-mi place să fiu singur.

citat din Tallulah Bankhead
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nivel de trai

Vizând huzur şi bunătăţi
Şi-o fină epidermă,
Românii au lichidităţi
În băncile de spermă.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În lumea aspră din pustiu,
Eu nu-mi doresc un trai ca paşa,
Ci doar cămilă vreau să fiu,
Să-mi umplu cu rachiu cocoaşa.

epigramă de Florian Abel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Babilonul-acesta - încălcător de crez...

De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greşurilor mamă, durerilor lăcaş,
Neruşinării pradă şi binelui vrăjmaş -
Fugii departe, viaţa curată să-mi păstrez.

Şi la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg când flori şi ierburi, când rime cu-nţeles.
Vorbesc ades cu dânsul, şi mă gândesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin şi ajutor.

Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Şi nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Şi nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.

Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblânzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit şi teafăr, aşa cum l-am ştiut.

sonet de Petrarca din Sonete, Împotriva Curţii Papale de la Avignon (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agent secret

În centru-atenţiei nu-mi place
Să fiu, prin orişice aş face,
Şi-atunci, trăindu-mi viaţa sumbră,
Lucrez din umbră.

epigramă de Mihai Haivas din 444 EPI(AFORI)GRAME (2022)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

Carnea-mi era pierdută
în patul trist şi astronomic,
şi mintea înecată
în frumoasele minciuni ale opiumului.
Mă uitam absent la nu ştiu ce.
Cred că erai în faţa mea,
dar eu refuzam să te văd.
Prin omorul tău, pe mine
încerc să mă salvez.
Dar am amintirea asta,
ce nu-mi dă pace:
când în camera asta prozaică,
iubirea era plăcerea de a plânge
împreună.

poezie de Daniela Vizireanu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar eu nu mai eram de mult Femeie. Încetasem să mai fiu femeie, de când nu mă mai puteam apleca să-mi leg şireturile. Nici să alerg. Nici să urc sau să cobor scări, fără a mă ţine de ceva sau de cineva. Încetasem să mai fiu femeie, când nu aveam cui spune La mulţi ani, dragule, sau Noapte bună sau când nu aveam pe cine aştepta, acasă, şi când nu a mai fost nimeni să-mi deschidă uşa. Să-mi spună că i-a fost dor de mine.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva crizanteme târzii

Au fost destule veri cu râs şi crini sub soare,
Au fost multe nopţi de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost –
Sunt singur şi bătrân, bolnav şi-înspăimântat.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt un uroborus

Nu sunt un uroborus, închipuind un cerc,
Atunci când se hrăneşte, din coada lui muşcând,
Dar îmi hrănesc iubirea de-a pururi, când încerc
Să fiu doar în Cuvântul dintâi ca om de rând,

Nu sunt fantastic şarpe care închide-un Cer
Încolăcit pe ceasul rotund ce naşte zori,
Dar sunt îndrăgostitul de marele mister
Al cercului ce creşte-n petalele de flori.

Nu sunt un uroborus, nepăsător şi orb
Suficient doar mie, când lumea Rai e-acum
Dar într-o-ncolăcire eu timpu-aş vrea să-mi sorb
Să nu se mai sfârşească la un sfârşit de drum,

Nu sunt un uroborus, deşi aş vrea să fiu
Ca-n dragostea eternă să nemuresc şi eu,
Muşcând din mine însumi, convins că-s şi eu Fiu
Al Tatălui prin care voi fi doar viu mereu!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai vreau

Nu mai vreau din viaţa asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Şi nu ştiu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinţilor milă, nici versurilor rimă!

Dumnezeilor absenţi nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!

Nu mai cer nopţilor somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ţi mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!

Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas şi nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!

Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici paşi rătăciţi în lume fără Tine,
Când te caut în nu ştiu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!

Nu mai vreau aşteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!