Noile cunoştinţe pe care omenirea le dobândeşte nu suplinesc cunoştinţele avute prin viu grai, şi odată pierdute, ele nu se mai pot dobândi şi retransmite: nicio carte nu poate să ne înveţe ceea ce se poate deprinde doar în copilărie, dacă ne ciulim urechile şi deschidem bine ochii la cântecul şi zborul păsărilor şi cineva din partea locului ştie să ne spună numele fiecăreia.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A strigat!... dacă se poate spune că strigă cineva care vorbeşte fără să scoată un sunet, dar o face cu toată puterea.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

clasic

Clasică este cartea care niciodată nu a terminat să spună ceea ce are de spus.

definiţie clasică de Italo Calvino
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă măsoară doar câţiva paşi, o călătorie poate fi fără întoarcere.

citat clasic din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar poate că tocmai această neîncredere în simţurile noastre ne împiedică să ne simţim în largul nostru în univers. Poate că prima regulă pe care trebuie să mi-o impun este aceasta: să mă rezum la ceea ce văd.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt imaginaţia. Pot să văd ceea ce ochii nu pot vedea. Pot să aud ceea ce urechile nu pot auzi. Pot să simt ceea ce inima nu poate simţi.

citat din Peter Nivio Zarlenga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie să privească, găseşte ce caută chiar şi cu ochii închişi.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poate exista iubire dacă nu suntem noi înşine cu orice preţ.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul Palomar spera mereu ca tăcerea să cuprindă în ea ceva mai mult decât poate limbajul să spună. Să fie limbajul într-adevăr punctul de sosire către care tinde tot ce există? Sau tot ce există, încă de la începutul timpului, a fost limbaj?

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tăcere poate sluji în a elimina cuvinte sau în a le ţine la păstrare, spre a fi folosită într-o ocazie mai bună. Aşa cum un cuvânt spus acum poate evita o sută mâine sau poate duce la sporirea lor cu încă o mie.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia e o forţă a naturii în bine sau în rău, pe când prostia e o slăbiciune a naturii, fără nicio variantă.

citat din Italo Calvino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi tăcerea poate fi considerată un discurs, calificând refuzul de a face uz de cuvinte de care ceilalţi abuzează; dar sensul acestei tăceri-vorbiri constă în întreruperea ei, adică în ceea ce, când şi când, se spune şi care dă un înţeles celor trecute sub tăcere.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea rasei umane a decis că sensul, scopul şi funcţia educaţiei sunt de a oferi cunoştinţe; că a educa pe cineva însemnă a-i da cunoştinţe - în general, cunoştinţele acumulate de către familia, clanul, tribul, societatea, naţiunea şi lumea cuiva. Cu toate acestea, educaţia are foarte pu­ţin de-a face cu cunoştinţele.

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul II (1997)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări...

Ştie cineva să-mi spună
cum se şterge-un clar de lună,

Ştie cineva să rupă
fir ţesut fără de după,

Ştie cineva să şteargă
o culoare ce ţi-e dragă,

Ştie cineva să ducă
viaţa drept când e nălucă,

Ştie cineva să-mi spună
Un descânt de viaţă bună?

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răcoare deja

nu mai ştiu când ai apărut
poate dintr-o rouă adusă de departe
dar ţin minte bine destinul
unor aripi
de fluturi de noapte

nu ştiu, nu ţin minte
dacă zorii sau paşii tăi
erau trecători
am învăţat doar
că iubirea loveşte ca glonţul
că drumul se opreşte în
ochii unei femei
uneori

nu mai cred în amoruri
nici vreme nu mai am
e răcoare deja
sunt nebun
totuşi aş vrea să ştiu
cu ardoare dacă m-ai iubit
sau am fost doar şoapta
lacrima
ori poate umbra ta

eşti prea departe de-acum
undeva mi-am atârnat armura
de un copac răscolit
de aramă
acum sunt ca vântul
uşor
ca acvila
pot privi liniştea ierbii
dintr-o parte
sau zborul adânc al păsărilor
de noapte

nu mai ştiu când ai apărut
doar o siluetă de ceară
mă întreabă palid
de foarte departe
- când începe viaţa totuşi
odată cu naşterea
cu iubirea
cu glonţul ce-aduce moartea?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În obiectele propuse nu trebuie să cercetăm părerea altora sau propriile noastre presupuneri, ci ceea ce putem intui clar şi evident sau ceea ce poate fi dedus în mod cert, căci pe nicio altă cale nu se dobândeşte ştiinţa. Nu foloseşte la nimic să numărăm voturile pentru ca să urmăm părerea care întruneşte majoritatea. Căci dacă e vorba de o problemă grea, este mai de crezut că adevărul ei poate fi găsit de puţini decât de mulţi.

citat clasic din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cum s-ar putea să te uiţi la ceva, lăsându-ţi deoparte eul? Ai cui sunt ochii care privesc? De obicei se crede că eul e cineva care se iveşte în proprii ochi ca în pervazul unei ferestre, privind lumea ce se aşterne în întreaga ei vastitate aici în faţa lui.

Italo Calvino în Palomar
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să-ţi povestesc dorul

cine se pricepe să traducă
fiecare literă a sa
e ca şi cum te-aş iubi
într-o limbă de jale
dragostea nu se scrie
niciodată cuvintele nu sunt de ajuns
aşa că nu te-aştepta să-ţi desenez
urmele trecerii
prin muzica vieţii
nu iubito
nu-ţi pot desface trupul cu dalta
nu te curăţ de ideal
cu nicio dimineaţă
cu nicio mângâiere
nu te aştepta să-ţi scriu iubirea
nici măcar partea văzută nu pot
cum să-ţi scriu adâncul
cum să cuprindă cuvintele
patima buzelor
cum ar putea biata mea minte
să gândească cărările neîntoarse
dintre inimii
cum aş putea să-ţi scriu
ceea ce nicio lume nu poate
cine sunt eu să te iubesc în cuvinte
printre fraze cu subînţelesuri
ori mirări interpretabile
chiar aşa
cum aş putea să-mi scriu iubirea
decât în limba dorului

ştie cineva un translator de dor?

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testarea încrederii

Nu din prima dai crezare
celui ce se crede mare.
Mai ai puţină răbdare.
Vezi ce cunoştinţe are.
Aşteaptă ca să arate
că dacă ştie, şi poate.
Cunoştinţe aplicate
înseamnă şi rezultate.
Dacă chiar le şi obţine,
te convinge şi pe tine.
De-abia atunci vei constata
că merită-încrederea ta,
şi sigur, i-o vei acorda.

poezie de Dumitru Delcă (2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respectă ignoranţa omului, aşa cum respecţi înţelepciunea: nu ştii ce ştie, nu ştii ce nu vrea să ştie, nu ştii de ce nu vrea să ştie, nu ştii nici dacă, poate, ştie mai multe şi mai bine ca tine, acel om, şi nu vei şti de ce nu se oferă să te înveţe mai multe.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu ştii numele lucrurilor, cunoştinţele despre acestea sunt pierdute, de asemenea.

citat din Carolus Linnaeus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!