Cântărețul
Cântau atâtea cucuvele
Și-oricine le-asculta murea...
Azi cântă el și, jur pe stele,
N-a mai rămas... o cucuvea.
epigramă de Nikarchos din Din epigramiștii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De-oi mai crede-n cucuvele
Big-Bang sau
Little-Bang,
Tot aia e
De vreme ce
N-oi mai pute'
Și n-oi mai vre'
Să cred în ea,
În cucuvea,
Aducătoare de belea
Prevestitoare de bucluc
Când noaptea stă
În vârf de nuc
Și nevăzută
Cântă-așa:
Cucu-vea!
Cucu-vea!
Chiar deasupra
La zenit,
Văd o stea
(nelămurit)
Căci sunt nori
Și sunt și ciori
Cucuvele,
Până-n zori.
Mama lor de cucuvele,
De-oi mai crede
Eu, în ele!
poezie de Mihail Mataringa (27 aprilie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucuvea de vuvuzea
La Iliescu sub fereastră
Stă moartă revolta noastră
Și vreo o mie de cucuvele
A morții negre vuvuzele
Moarte de la atâta cântat
Lui, nemuritorul comunist
De care moartea sa săturat
Să-i trimită lui,.. sfânt terorist
Cucuvele,.. ce fug rebele
De aud că sunt trimise
Să-i cânte balade mortale
Cucuvelei comuniste
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut craca pe care cântă privighetoarea, deși pădurea e plină de cucuvele.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Iar moșneagul a rămas liniștit din partea babei și avea nenumărate bogății: el a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic. Cucoșii cântau acum pe stâlpii porților, în prag și în toate părțile; iar găinile nu mai cântau cucoșește la casa moșneagului, să mai facă a rău; c-apoi atunci nici zile multe nu mai aveau. Numai atâta, că moșneagul a rămas pleșuv și spetit de mult ce-l netezise baba pe cap și de cercat în spatele lui cu cociorva, dacă-i copt mălaiul.
Ion Creangă în Fata babei și fata moșneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă o cucuvea
În plopul ud de ploi
Pe boltă moare-o stea
Cuvântul-ngheață-n noi
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Turlă de umbră
Turla în clopot și cucuvea, cântă
Sa schimbat dangătul cel cântă cuiul
Ce-n marmure cuvinte ne împlântă
Laude de turmă în praf cu duimul
Orbiți de masca ce omul o poartă
Căci in umbră cum se și comportă
Precum painjănul cu prada în bortă
Nu vede lumea noastră o iotă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe ești...
Copil ce pribegești în altă țară
Mereu purtat în gândurile mele,
Departe ești, ca dincolo de stele,
Dar sper a e vedea măcar la vară.
Vei fi avut acolo patimi grele
Când nostalgiile te apăsară,
Al tău noroc începe să răsară
Ș-apoi urmează toate să se spele.
Ascult cum vânturi bat în cercevele
Și mă gândesc că vei răzbi în viață;
Pe casa mea nu cântă cucuvele
Atâta timp cât anii nu-mi îngheață.
Tu, străduiește-te și mai învață,
Să fii întodeauna tot în față!
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec risipit
e-atâta risipire de cuvinte,
atâtea puncte cad în infinit,
înfipt în stele stă al nopții dinte
de dragoste și ură definit.
e-atâta risipire de dreptate,
atâtea plăgi rod trunchiul de copac,
piatra adună într-o cavitate
culoarea gri a unui cer opac.
e-atâta risipire de țărână,
atâtea ore zac în ceas pe sfert,
atâtea porți jelesc într-o țâțână,
atâtea ploi se sting într-un deșert.
este o risipire al vremii glod
rostogolit ca soarele-n apus.
pescari de stele într-un mic zăvod
avem povești pe care nu le-am spus.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
De la Jilava!... (Tot mai mulți miniștri ai Guvernului Ponta și aleși ai USL sunt condamnați la închisoare sau trimiși în judecată pentru corupție)
La Guvern, pe-o cercevea,
Cântă des o cucuvea:
De va continua isprava,
Guvernați de la Jilava!...
epigramă de George Budoi din Pamflete și satire, Politică și politicieni (17 ianuarie 2014)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de frig...
Atât de frig e azi în cimitir,
N-au dat căldură nici măcar un fir.
Iar Soarele, ce-a mai rămas din el,
E ca o bilă rece de oțel.
Copacii tremură și se închină
La zeii lor din coajă și rășină
Iar florile, culcate pe-oseminte,
Mai moarte-s decât morții din morminte.
Tăcut pe-alei o umbră se prelinge
Iar candela din mâna ei se stinge.
U-huu, se-aude-o cucuvea bătrână,
Pe brazii cimitirului stăpână.
Un bocet slab de jale-i dă răspuns,
Pe undeva pe după cruci ascuns.
De sus, cu chip de om, o Lună rea
Rânjește la bătrâna cucuvea.
Se face și mai frig în cimitir,
Dar nu mă mir, de ce să mă mai mir
Când florile culcate pe-oseminte
Mai moarte-s decât morții din morminte?!
poezie de Mihail Mataringa (25 ianuarie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna
Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-și cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.
Cântă luna-n brațe strânsă,
Printre vise și-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Și parfum de trandafiri.
Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colț de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.
Cântă luna și ne ploua
Cu argint din așteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.
Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt atâtea...
Sunt atâtea stele,
Pe Ceru-nalt și Sfânt,
Și toate poartă nume,
Ca omul pe pământ.
Sunt atâtea ape,
Cu trainicele punți,
Și cărări ce duce,
Prin păduri și munți.
Sunt atâtea-n lume,
Încă de-nvățat,
Învățături bune,
Ce-n cărți s-au păstrat.
poezie de Stelian Daniel
Adăugat de Stelian Daniel

Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmurul stelelor
Ea cântă, iar cântecul ei
îmi pare un murmur de stele
trimis ca din suflet să-mi spele
cenuși din trecute scântei.
E-un cântec ce naște fiori
și-aduce-n privire blândețea,
căci vine în el cu tandrețea
și dragostea primilor zori.
Ea-mi cântă, îmi cântă mereu
de-acolo, din sufletul meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Orion are două stele de mărimea 1 și cinci stele de mărimea 2, plus nenumărate stele până la mărimea 6; apoi cu binoclul și cu luneta poți să observi nenumărate steluțe. Numai cele vizibile cu ochiul liber trec de 100. Sunt ce e drept, constelații cari au un număr de stele și mai mare, văzute cu ochii liberi așa e Lebăda și Hercule dar ele nu sunt împodobite cu atâtea stele strălucitoare ca Orion.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce greu trebuie să îi fie lui Dumnezeu în Univers, printre atâtea radiații, atâtea raze gamma și stele care se 'papă' una pe alta. Dacă îl papă și pe El vreo 'pitică albă'?
aforism de Alex Dospian. (ianuarie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina

Comentează! | Votează! | Copiază!

Firmament dat la maximum
Dragostea-i un portativ
plin de stele muzicale
la pian ultimativ
cântă două portocale
Plin de stele muzicale
iarăși este firmamentul
noaptea numai în sandale
cântă patu-i accidentul
Iarăși este firmamentul
la pian ultimativ
începe bombardamentul
dragostea-i un portativ
Plin de stele muzicale
firmamentu-o ia la vale
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua polară
respiră o lacrimă
aprinde dureri
geamul e spart și timpul plecat
o masă, un om și o pană
zgârâi hârtia cu gândurile
printre vise, himere născute
suspină stele, cad și ele în hâul materiei nenăscute
va veni într-o zi tăcerea
când stele se vor stinge
e trist un drum rătăcit printre ele
eu căutam nemurirea
dar visul nu a fost decât un foc
lăsând în galaxie un loc în clipa inocentă a unui zbor
atunci am înțeles ce este murirea
atâtea stele azi și toate reci
mă apasă umbra unui gând
în hăurile unei lumi ce a plecat
vroiam să vin și nu mai vin
tu ieși în zori din faldurile unei clipe de amor
fugind pe ușa unui vis trecut și destrămat
în urmă doar un pat nedesfăcut
atât de rece și de gol
o noapte a trecut, a fost
eu am rămas pribeag și gol în humă și nămol
și te-am iubit femeie pe o plajă
sub stele mii,
de ce nu vii
un val te-a mângâiat ușor
sunt eu sau totul este ireal și trecător
într-un început ce nu s-a mai sfârșit
da, ai fugit
tu stea polară
eu am rămas tăcut și gol
un visător în cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasărea cântă și nu știe că ea cântă. Omul cântă și știe că el cântă. Sfântul cântă și știe că Dumnezeu este cel care cântă în el.
citat clasic din Henri Le Saux
Adăugat de Viorica Juncan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâtea drumuri. Atâtea ocolișuri. Atâtea opțiuni. Atâtea greșeli.
citat din Sarah Jessica Parker
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!