Vidul când trece din mine în lucrurile ce au nevoie de statornicia mea
nu a rămas nimeni care să spună că tăcerea e o armă cu două tăișuri
nu a lăsat nimeni acest gol să se retragă liber din noi
să tacă
prin adevăruri răsturnate
în timp ce nespusele din absențe scriu istorii plauzibile
nu mai există erori
doar transparența eroilor când se retrag în deșert
nu de aici vor pleca cei ce trăiesc prin iluzii și
nu aici vor reveni iluminații atunci când se adâncesc în sine ca niște puțuri
înainte ca petrolul să țâșnească
mai viu
decât sângele când leagă mamele de prunci și semințiile de statui
nu prin noi se va propaga viața
mai probabilă decât moartea
piciorul cârtiței scobind tranșee
și nu din noi va izvorî sămânța nemuritorului
bocancul rupt
mai extatic decât ființa slăbănoagă scâncind în coaja ei
cu vaiere cu duhul când se subțiază
ori se ridică fum deasupra chiliei
aură pe creștet
miraj ce scade treaz
nu a rămas nimeni în ascunzișul rugăciunii
vidul când trece din mine în lucrurile care au nevoie de statornicia mea
cuvinte ce se întorc în mine pentru a accelera un mit
ecou în lumină cioplind lemnul vechi
pe care îl privesc din interior
străbătând
nervuri de arțar și dantele de soc
ochiuri de apă și suflete îngropate în câmpul de lavandă din Giverny
așteptând trezirea în miez de noapte pentru a cerși un grăunte de culoare
nu printr-un topos te vei desprinde de crepusculul ce vine
odată cu alungarea ta
ci vei trăi din falii și din tectonici
prin care cortexul tău alunecă în subconștientul personajelor tale
alimentându-le nevoia de sacru
pleoape ce transcend intervalul
văzul de dinaintea auzului
în cealaltă pozitivitate
pentru a te îndepărta de tot ce ai știut până azi
de tot ce ai dăruit fără să lași extazul să falsifice ființa
adevărata tristețe din carnea uscată
fotografiază această revrăjire a lumii
un instantaneu stigmat
crucificare pentru când vei fi oarbă de-a binelea
dar mai degrabă nevăzută decât nevăzând
poezie de Angela Furtună (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Angela Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre viteză
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre subconștient
Citate similare
A douăzecișiuna noapte
Am întors spatele mânios pământului
nimeni nu se mai gândea la nimeni,
nimeni nu-și mai aducea aminte de nimeni,
nimeni nu avea părere de rău despre nimeni,
nimeni nu mai făcea nimic pentru nimeni
Ca un bivol sălbatic am fugit de mine,
departe de zarva orașelor și de strigătele prietenilor,
străbăteam înălțimi de pășune să prind puteri,
să ar ogoare noi, cu sămânță nouă,
setea s-o potolesc din izvor nesecat.
Rodul meu să fie mai bun decât aurul
și ceea ce se va naște din mine
să fie mai de preț decât argintul,
iar când înălțimea adâncului se va limpezi,
odată cu zorile am să zăresc calea dreaptă
să mă întorc la mine.
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre prietenie, poezii despre oraș, poezii despre noapte, poezii despre naștere, poezii despre aur sau poezii despre argint
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre parcuri, poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre amintiri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă nu îți urmezi vocația, atunci te vei dezamăgi pe tine și nimeni nu îți va da o medalie pentru asta. Încercând să nu superi oamenii din jur, nu faci decât să le hrănești propriile slăbiciuni. Nu îi trădezi, de fapt, neurmând cu curaj propria ta cale în viață? Crezi că cei din jur au nevoie să fie menajati în zona lor de confort sau au nevoie de exemple de oameni care au îndrăznit să își urmeze vocea interioară indiferent de vocea societății? Pe nimeni nu trădăm mai puternic decât pe noi înșine. E o iluzie că poți dezamăgi pe cei din jur. Fiecare dintre noi se poate dezamăgi doar pe sine, ceilalți nu au puterea asta asupra noastră. Fii un exemplu, nu încă o persoană fricoasă. E plin de fricoși și de învinși, lumea nu mai are nevoie de încă unul. Investește în tine și în evoluția ta (care vin prin autoeducație). Crește și depășește-ți condiția de victimă. Poți de 100 de ori mai bine de atât. Fă-ți treaba cu 100% dedicație și profesionalism, autodepășește-te indiferent de sarcină. Astfel vei fi remarcat rapid și vei urca în orice ierarhie. Caută să fii indispensabil și valoros. Caută să oferi valoare celor din jur, permanent să te întrebi "Cum pot să îi fac viața mai bună/ușoară celui de lângă mine? Care sunt obiectivele celor din jur și cum îi pot sprijini să și le atingă?" Care e planul tău pentru a-ți trăi viața pe care o dorești? Cum arată viața pe care ți-o dorești?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre valoare
- citate despre trădare
- citate despre frică
- citate despre viteză
- citate despre supărare
- citate despre promisiuni
- citate despre evoluție
- citate despre dorințe
Refugiul
REFUGIU
Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânța mea de copil, în tine!
Ce-aș fi?.. Că nu aș mai ști, de atâta dor, de foșnesc
Brazi... Prinși în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.
Nici o umbră de ceață nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte și aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.
Și atât cât voi fi, veștile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste sulițe, toți anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aș țese zi și noapte la ițar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ți tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...
Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Așa umezit, vei ști, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...
poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre mamă
Un lucru foarte interesant în programarea socială, poate ai observat, în momentul în care un om este nonconformist, în momentul în care un om încearcă să-și exprime personalitatea într-un anumit fel, vine cu un păr colorat sau vine cu o haină mai ciudată sau are un comportament mai ciudat, această programare socială i-a făcut pe oameni în așa fel încât a format o armată întreagă care să sară să îl atace pe omul care vrea să iasă din turmă, pe omul care vrea să se diferențieze, să fie nonconformist prin orice, prin aspect, prin comportament, prin valori, prin dorințe, prin visuri. Așadar, în momentul în care vei dori să fii altfel, să faci ceva, să-ți descoperi talentul, vei vedea că de la părinți la anturaj vor sări toți pe tine, agresiv, chiar te vor jigni, te vor umili sau cel puțin vor încerca să facă lucrul acesta. Este important să fii puternic în interior și să nu te lași jignit și umilit de remarcile lor pentru că atunci când vei reuși, vei deveni un exemplu pentru toți cei din jur pentru că așa este în viață. Parcă Ghandi spunea că la început toți ignoră ideea, apoi toți râd de ea apoi la sfârșit tu câștigi. În ideea că într-adevăr așteaptă-te la toată opoziția din lume când vei porni pe acest drum al tău care este drumul tău propriu, vocația ta chemarea ta.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre început, citate despre visare, citate despre violență, citate despre vestimentație, citate despre talent sau citate despre sfârșit
Văzătorul este liber de vedere! În momentul în care realizezi că tu ești Conștiința, ego-ul este complet dizolvat. Nu se pune problema să abandonezi ego-ul, ci să recunoști Conștiința. Ea este Veșnic Prezentă, este Acum, Aici. Cunoscutul însuși creează frica, prin limitare și raportare la el însuși. Gândului despre frică îi este frică de gândul de libertate. Când noi avem recunoașterea, acest sentiment de separare dureroasă de/între mine și restul lumii dispare. Apoi, dispare dorința de a mai căuta ceva, ai ajuns la capătul oricărei forme de căutare. Apare acel sentiment al Veșniciei, al Vieții Veșnice. Conceptului de frică din mintea ta îi este frică de conceptul de libertate. Cât de valid poate să sune asta? Doar Prezența există, nu există nimeni care să fie prezent. Doar cuvintele există, nu există nimeni care să vorbească. Există doar ascultarea/auzul, nu există niciun ascultător. Când lași aceste cuvinte să intre în contemplare în tine, vei vedea că există foarte mult spațiu în ele. Cuvintele care răsar din liniște, se întorc înapoi în liniștea desăvârșită, cui aparțin? Ce anume nu trece pentru că este deja de veacuri Veșnicia Veșniciei?!
Atmaji Maharaj în De unde știi că nu ești deja iluminat?
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre gânduri, citate despre cuvinte, citate despre vorbire, citate despre timp, citate despre prezent, citate despre perfecțiune sau citate despre existență
The show must go on
suflete
nu îți mai face iluzii!
în viața aceasta scurtă și dureroasă precum o electrocutare
fiecare om își poartă propriul fotoliu
chiar și atunci când traversează deșertul
nimeni nu va priveghea la căpătâiul tău
nimeni nu îți va remarca umbra însângerată
nimeni nu îți va auzi ultimul țipăt de lebădă
fii mereu pregătit pentru o execuție în direct la care ceilalți, în loc să se întristeze,
vor râde și vor aplauda ca în fața televizorului
pregătește-te pentru toate atentatele la integritatea ta
pentru eșuarea pe malurile introspecției
și nu te aștepta ca cineva să îți comemoreze trecerea
prin ciurul durerii
fii autonom într-o lume cu din ce în ce mai puține reflexe
teleghidată
oh suflete
viața nu este altceva decât un reality show ieftin
peste care moartea cade
ca o pană de curent
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre durere, poezii despre televiziune, poezii despre moarte, poezii despre lebede sau poezii despre deșert
Viața mea stătea o Armă Încărcată
Viața mea stătea o Armă Încărcată
Prin unghere asta până-ntr-o Zi
Când a trecut Proprietarul M-a identificat
M-a luat cu El și...
Acum Noi hoinărim prin Pădurile Suverane
Acum Noi vânăm Căprioara delicată
Și de câte ori vorbesc cu El
Munții-mi răspund de-ndată.
Și eu zâmbesc, o lumină binevoitoare
Îmbujorează Valea
Ca și cum un chip Vezuvian
Își incediază desfătarea
Și când Noaptea Ziua Noastră-i de-acum trecut
Veghez la Capul Domnului Meu care doarme
Mă simt mai bine decât atunci când împărțim
Perna Moale umplută cu penele Raței de Mare
Dușman de moarte-s dușmanilor lui
Nicio șansă nu acord
Celui spre care-ndrept Ochiul Galben
Sau Degetul neîndurător
Decât El mai mult s-ar putea să trăiesc,
Deși-ar trebui să trăiască El mai mult decât mine
Pentru că eu n-am decât puterea de-a ucide,
Fără puterea de-a muri când îmi convine
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dușmănie, poezii despre zâmbet, poezii despre văi, poezii despre vânătoare, poezii despre vorbire, poezii despre somn, poezii despre rațe sau poezii despre păduri
Atunci când te respecți pe tine însuți te comporți ca un om care merita să fie respectat și care implicit atrage respectul celorlati. Atunci când te iubești pe tine însuți, nu doar ca nu vei mai avea nevoie de iubirea cuiva pentru a fi fericit, dar te vei comporta ca un om pe care ceilalți vor dori sa îl iubească. Când ai în tine iubire, vezi iubire peste tot, iubești tot și te simți împlinit. Așadar, prima data oferă-ti ție ceea ce ai nevoie, devino puternic, apoi oferă celor din jur din preaplinul tău, din ceea ce tu ești.
citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre respect sau citate despre fericire
Doliu
Mai mult, tu nu vei mai vedea
Nimic, nici cer, nici flori.
S-au prăfuit din zarea ta,
Ca niște nori.
Nici zare nu vei mai avea,
Nici ochi cu care s-o măsori
În geamuri prin perdea.
De-acum străină mâna ta
Îți va ședea deoparte,
Ca un condei, pe undeva,
Alăturea de-o carte.
Și ochii tăi, de gura ta,
Vor trece mai departe,
Decât un nufăr de o stea.
Orbit-a viața și, cu ea,
Și cântecul și luna,
Și unda-n care strălucea
S-a stins pe totdeauna.
Tu pentru veci nu vei mai fi,
Și-ai fost, cumva, vreodată?
Pustiul mă învălui,
Când sub un plop mi se trezi
Tot dorul de-altădată!
Durerea mi se pierde-n fum,
Tot căutând un vreasc de rost
Într-aste drumuri fără drum,
În care toate doar au fost,
Și nu mai sunt acum.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuferi, poezii despre nori, poezii despre mâini, poezii despre gură, poezii despre fum sau poezii despre flori
Miros de fum
Jucăm un rol, în filmul viețtii noastre.
Tu joci și lupți în tot acest timp.
Lupți, pentru ce?
Pentru a fi înfrânt?!
Câștigi doar pentru o vreme...
Căci tu ai fost chemat pe acest păamânt,
Ca să faci față doar luptând
Cu CEL DE NEÎNVINS.
Dar când iubești, îți pierzi controlul
Și curajul se transformă-n nebunie,
Alunecând, în "CAPODOPERA" ținutului numit Viață.
Eu te-am iubit de când ai înflorit,
Înainte de a prinde rădăcini în mine...
Și te știam deja din somnul meu, din vise...
Și cine m-ar lua în seamă acum, dacă nu tu?!
Off, Universul meu,
De când m-am confesat că te iubesc,
Mă simt puternic și vanjos, ca Omul de zăpadă,
Ce stă în vânt și ploi la poarta sufletului tău...
Iubindu-te, din depărtatare, cu felul meu de-a fi...
Știu că a trebuit să mint...
Să mă inșel chiar și pe mine...
Să joc un "joc" perfid, meschin
Crezând și sperând că tu mă vei iubi!
Și-a mers pentru puțin.
Ne tot mințeam că ne iubim...
Când am fost sincer... tu te-ai speriat și ai fugit!
Dar nu mai e nevoie să m-auzi acum,
Căci știu că orice vorbă sau literă, spusă sau scrisă
E socotită împotriva mea!
Așa ca eu mă mulțumesc,
Că in tot acest timp am să te păstrez mereu,
Ca pe o icoană în sufletul meu,
Lăsând trecutul...
Îmi este atat de dor de tine!
Și nici măcar nu ne-am cunoscut...
Doar eu te-am iubit și te mai iubesc încă,
În viața mea secretă!.
Acolo unde am înșelat și m-am mințit pe mine!
Acum tot ce pot face este să tac...
Acum tu ești doar un fum în depărtare,
Ce strălucește doar prin jarul ce-a lăsat...
Au mai rămas secundele singurătății
Ce vor preface și jarul în cenușă
Aștept doar vântul cu-adierea lui
Să stingă sau să reaprindă focul din noi.
Ori, va rămâne totul
Doar o amintire cu miros de fum...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre visare sau poezii despre trecut
Iubire
atunci când lacrimile se vor zdrobi de pământ
și vor simți durerea mea
și-în cădere lumina din ele se va stinge
să ști!
că viața nu-i decât o secundă
ce repede trece!
atunci când privirea mi se va pierde
și lumina din ea nu va mai fi
să sti!
că întunericul nu poate înlocui lumina
căci viața nu-i un privilegiu
să ști că atunci când m-ai uitat
și vei crede că ești fericită
mă voi bucura
că viața nu-i, decât
o iluzie, un zbor în vânt
un fluture ce am avut impresia
că prin ce-am fost, doar a trecut!
poezie de Viorel Muha (2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre lumină, poezii despre întuneric sau poezii despre secunde
Cred că oamenii se întorc din drum doar în filme. Noi nu suntem personaje cu un parcurs prestabilit. Îl construim treptat din ceea ce trăim și, ghinion, mâine vom fi aproape tot cei de azi. Sentimentele nu se rescriu dramatic în situații-limită, nici iubirea nu erupe în miez de noapte, ca și când ar fi cea din urmă (noapte și iubire). Viața reală e mult mai calmă de atât. Timpul ar trebui petrecut cu oamenii care se gândesc la noi. Care ne caută, în ciuda autismului nostru ocazional. Care vor să știe de noi, cărora le pasă. Care ar fi în stare să facă un ocol de câteva ore doar pentru a-și întâlni privirile cu ale noastre, deasupra unei cești de cafea cu lapte. Fără ca noi să ne străduim din cale-afară să-i convingem, fără a-i aștepta mult și în zadar.
Anda Docea în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viitor, citate despre ore, citate despre noapte, citate despre miezul nopții sau citate despre lactate
Ți-ai promis că NU VEI UITA NICIODATĂ momentul ăla când de ziua ta nu ți-ai permis să îți scoți prietenii la o petrecere, momentul ăla în care erai tratat ca un sclav la job de un șef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decât tine, momentul când te-ai uitat în oglindă și ți-ai promis că nu îți vei mai neglija corpul niciodată, momentul când ți-ai promis că nu te vei opri din căutat până când nu vei găsi iubirea vieții tale. Și pe măsură ce îți aduci aminte toate aceste lucruri, începe să curgă prin venele tale o energie pe care nu ai mai simțit-o de foarte multă vreme, cam de când ai luat-o pe drumul adormirii. Este entuziasmul și plăcerea de a trăi din nou viața. Cu dureri și bucurii, cu înfrângeri și victorii, cu lecții învățate și multă muncă dar mai important ca orice, acum ești TREAZ și VIU. Trecutul este viu în memoria ta cu lecțiile și promisiunile din el, viitorul este viu în imaginația ta cu toate minunățiile ce te așteaptă dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lecții, citate despre învățătură, citate despre înfrângere, citate despre șefi, citate despre victorie sau lecții de engleză
Dacă nu îți urmezi vocația, te vei dezamăgi pe tine și nimeni nu îți va da o medalie pentru asta. Încercând să nu superi oamenii din jur, nu faci decât să le hrănești propriile slăbiciuni. Nu îi trădezi, de fapt neurmând cu curaj propria cale în viață? Crezi că cei din jur au nevoie să fie menajați în zona lor de confort sau au nevoie de exemple de oameni care au îndrăznit să își urmeze vocea interioară indiferent de vocea societății? Pe nimeni nu trădăm mai mult decât pe noi înșine. Fii un exemplu, nu fi încă o persoană fricoasă. E plin de fricoși și de învinși, lumea nu mai are nevoie de încă unul. Investește în tine și în evoluția ta (care vine prin autoeducație).
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre curaj
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre supernove, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre pagubă, poezii despre negru sau poezii despre draci
Tată, e 4 aprilie
azi îți vorbesc despre
o zi de primăvară
când
toți oamenii se împlinesc
ghioceii sunt mult mai ieftini
decât în anul în care ai plecat
mama și-a înghițit ultima lacrimă
spunând că
te-a visat în livada cu pruni
din spatele casei
dormeai sub prunul
care l-ai plantat
la nașterea mea
ai zis că
4 aprilie este ziua care
dă sens existenței tale și că
Dumnezeu te-a binecuvântat
nu știu cât de sincer
a fost cu tine
pentru că
ți-a rupt din trunchi
ce să-ți mai spun...
fotografia de pe noptiera
din camera de oaspeți
am înrămat-o în lacrimi și
va curge mereu înspre suflet
de-asupra fântânii
veghează soarele
are mult prea mult
sânge în priviri
și pare trist și flămând
să mai știi că
în patul tău de două persoane
nu mai doarme nimeni
fără tine nu mai suntem noi
toate lucrurile sunt mici
întâmplător sau nu
Dumnezeu privește și tace
acum eu sunt cel care trudește
prin casă
liniștea înspăimântă
din când în când
mă urc în pod și privesc poarta
printre crăpăturile țiglei
dar să știi că
am lăsat-o întredeschisă
pentru ziua în care o să vii
să-mi spui
La mulți ani!
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre spaimă
Te iubesc, te vreau... dar, nu te accept așa. Va trebui să te schimbi, să înveți a diferenția adevărul de minciună și minciuna de adevăr în propria ta viața și apoi în afara ei și a accepta asta cu ușurință și seninătate. Când vei învăța această lecție și vei iubi Adevărul mai mult decât orice... mai mult decât pe tine, mai mult decât pe mine... mai mult decât pe noi amândoi... ești pregătit să te (re)întorci la mine. Între timp, îți recomand să înveți a renunța la tine și să dai întâietate altora din toată inima ta... singura cale și mijloc garantat de evoluție spirituală existentă în această lume. Da, mi-e dor de tine... dar mai drag mi-e Dumnezeu, iar pentru EL nu fac concesii pentru absolut nimeni, oricât aș iubi... iar eu iubesc total și fără graniță de timp... pentru că de fapt, mai mult îl iubesc pe EL decât oricine și orice. Și dacă ajungi să simți și tu la fel... da, suntem compatibili cu adevărat... redevenim ce-am fost odată, o singură parte dintr-un întreg... acum reîntregită. Iubește-L pe Dumnezeu! Întoarce-te la mine!
Adina-Cristinela Ghinescu în Pentru suflet - Colecție de citate și aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre adevăr, citate despre minciună, citate despre adevăr și minciună, citate despre sfaturi sau citate despre schimbare
Cred că fotbalul a cucerit globul pentru că e copilăria din noi. Noi, fotbaliștii, suntem zeii. Ei, spectatorii din tribună, care ne aplaudă și ne huiduie, sunt cei care trăiesc prin noi iluzia că ar fi putut să fie zei. Spectatorul din tribună este sincer revoltat când greșești un voleu și ți-l corectează, savant, printr-o simplă mișcare de gleznă. Dar știți de ce o face? Pentru a-și demonstra sieși, în primul rând, că ar fi putut să fie mai mare decât tine. Această formidabilă candoare va umple întotdeauna stadioanele cu oameni de tot felul și chiar cu filozofi sau cu matematicieni, care, obosiți de căutări îndelungate, îi vor invidia mereu pe creatorii capodoperei imediate, Golul.
Ioan Chirilă în Viața la puls 200
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fotbal, citate despre sinceritate, citate despre revoltă, citate despre mișcare, citate despre matematică, citate despre invidie, citate despre inocență sau citate despre greșeli
Acest corp, acest corp
Pe care nu-l mai cunosc, ori de câte ori îl atingi se preschimbă-ntr-un râu
Învolburat, plin de vârtejuri, doar vocea-i înăbușită strigă după ajutor
Acest corp, acest corp, cu mâini, ochi și picioare ca niște pâraie se varsă tot în tine
Multe bucăți din carnea mea vor sta în trupul tău ca pietrele pe fundul apei
Niciodată nu se vor mai ridica indiferent câte corăbii ar eșua
Ele vor sta mult și bine ca o barieră de corali, graniță în calea altor femei
Alte părți mai ușoare, vise, iluzii, vaporii de ceață vor fi luate de vânt
Se vor depune pe gene până vei orbi și nu vei mai ști care-i adevărul:
-Aburii ridicați din pieptul tău sunt ai mei sau ai tăi?
...................................................................
Acest corp, acest corp, care șerpuiește-n tine în aval și-n amonte
Trece ca un râu, desculț, prin măduva spinării, liniștit și tandru
Șlefuiește fericirea și moartea, roade tot ce-i iese în cale
Erodează maluri provocând convulsii, răni, până ia forma ta
Pe degete mai ai încă sânge, știai deja din prima zi când ghicitoarea
Ți-a spus privind în palma ta: mare ghinion se va abate asupra ta la mijlocul vieții
Constelațiile îți vor mișca inima, sângele meu nu se spală cu nimic
Acest corp, acest corp, despre care nu vei ști nimic niciodată
S-a făcut pojghiță peste oasele tale, într-un strat fin, uniform ca o altă viață
poezie de Carmen Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre picioare sau poezii despre marină