Fărâme de dantelă

Mici fărâme de dantelă
Dănţuie-n văzduh de parcă,
Zâne-n ceruri joacă, joacă.
Mii cristale felurite
Mi se prind în păr,
Hai-hui,
Par ca nişte diademe
În vâltoarea buclelor.
Dar văpaia încreţiţă
Le topeşte prea uşor,
Nu le pot prinde-n palme
Căci dispar încet,
Şi mor.

poezie de A.I. Raluca Băceanu (22 februarie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se joacă teatru la Palat

Se joacă teatru la Palat
În lungul scenei şi în lat,
Aşa cum se joacă în ţară
Când totu-i gata ca să moară.

Actorii sunt aşa ca noi
Pătrunşi de răni şi de nevoi,
Doar tehnocraţii bat din palme
Când cei ce joacă mor de foame.

În ţară se-ntâmplă la fel,
Marionetă-i cea şi cel
Suferă cu răni în trup
Din care hulpavi carnea rup.

Cad lacrimi, în final, de foc –
Un murmur fără de noroc
Prin care strada-n lung şi-n lat
A vrut schimbare la Palat.

Teatrul continuă, se ştie,
Un singur om face regie,
Alţii din palme bat frenetic
Şi tehnocratic, şi anemic!

Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii sunt nişte cartofori, nişte jucători necinstiţi. Ori joacă cu aşi în mânecă, ori joacă la cacealma, făcându-i pe ceilalţi să creadă că au cărţi bune, dar totdeauna trişează fără ruşine alegătorii şi se trişează şi între ei înşişi.

aforism de George Budoi din Politică şi politicieni (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai ghici

Dacă ai ghici
Tot ce-ţi pot dori
Eu ţi-as prinde-n păr,
Cunună de sori
Stropită cu flori...

Incearcă să zambeşti
Făr` să te-amăgeşti
Si să iţi doreşti
Un lucru uşor,
Fiindcă-i trecător...

Dacă iei un strop de ploaie
In palmă ai să vezi,
Că nu-i atat de greu să speri
Fură o rază de lumină
Incearcă-n ea sa crezi,
Si ridică-ţi fruntea
Spre cer...

Dacă ai ghici
Tot ce-ţi pot dori
Eu ţi-as prinde-n păr,
Cunună de sori
Stropită cu flori..

Ia un strop de fericire
Dintr-un colţ de cer,
Ochii oglindeste in el,
Ia un fluture din soare
Puneţi-l in păr
Langă o cunună de măr!

Dacă ai ghici
Tot ce-ţi pot dori
Eu ţi-as prinde-n păr,
Cunună de sori
Stropită cu flori...

Incearcă să zambeşti
Făr` să te-amăgeşti
Si să iţi doreşti
Un lucru uşor,
Fiindcă-i trecător...

cântec interpretat de Pasărea Colibri, versuri de Mircea Baniciu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea sus înseamnă singurătate. Dar prea jos înseamnă eşec.

A.I. Raluca Băceanu în Toamnă... vara (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă pot baza doar pe intuiţie fiindcă poate să fie subiectivă.

citat din povestirea Misterele de la 417 D de A.I. Raluca Băceanu (decembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsa de imaginaţie a bebeluşilor Alfa

Sfârşitul lumii nu va fi nu va fi
o joacă schingiuită de copii – va fi
o mare bucurie şi o mare durere
va fi cum în luna de pelin sau miere
va fi un circ va fi o operetă
va fi un nod în gât o iute giruetă
va fi o antilopă va fi un ghepard
va fi şi un picior în piept de gard
(?!)
vor fi şi minunate ceruri şi câmpii
va fi şi sărutare şi mustrare
va fi împodobită-ntreaga zare
va fi gând mort şi gânduri vii
va fi înmiresmată, ah, ultima suflare
dar nu va fi, desigur nu va fi
o joacă static aranjată în cutii –
o joacă intonată astăzi de copii!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palme

Am prins viaţa mea în palme
Şi am strâns-o de pe drum,
Am ascuns-o între drame
Care-o chinuiesc cu fum.

Am prins viaţa prigonită
Şi-am păstrat-o fără tâlc,
O privesc nemărginită,
În deşertul ei tac mâlc.

Mă aplec de gânduri nude,
Îndoită, parcurg nopţi,
Clipele ce cântă surde,
Pe la uşi şi pe la porţi.

Viaţa mea o strâng în palme,
Dar mă dor, mă dor prea mult,
Parcă taie cu mici lame,
Timpurile de demult.

Dacă mă desfac la palme,
Poate-ar fi mai bine aşa,
Fugă clipele din drame,
Viaţa mea şi umbra sa.

Să înalţ doar către ceruri
Tot ce-i viu şi omenesc,
Să rămână doar ecouri
Pe la cei ce mă iubesc

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii nu trebuie să se supere că râde poporul de ei; deşi sunt nişte mici tagedii, joacă, totuşi, într-o comedie.

aforism de Victor Martin din Violatorii zilei de mâine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheiul de foc

O teamă absurdă m-apasă
şi sufletu'-mi tace chitic
făcându-se, parcă, mai mic,
iar inima-mi zace, sfioasă.

Îmi trec încă-o dată o mână,
încet, sub cămaşă, la piept,
căci mintea mă-ndeamnă s-accept
că rana ce-o am e-o fântână

din care îmi picură sânge
pe care nu pot să-l opresc.
Scot mâna uşor şi-o privesc,
iar pumnul deodată se strânge

la gândul că mintea mă minte
iar locul ce arde e-un dor
pe care el, zeul Amor,
cu mica-i săgeată fierbinte,

l-a pus, într-o joacă de zeu,
în pieptul de-un timp dezvelit
pe-un suflet puţin amorţit,
la râul de sânge, un cheu

la care, plutind nevăzută,
iubirea, venind ca un vis,
pe-un drum sinuos, dar precis,
să intre, uşor, neştiută.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei doi băieţei se joacă în camera lor cu maşinuţele, cele două fetiţe se joacă în camera lor cu păpuşile, iar tăticu se joacă în dormitor cu mămica...

aforism de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puful de papadie

din decolteul orelor răsare uneori o pereche de sori
unul roşu celălalt albastru
îndrazneţi aprinşi obraznici
joacă în ochii tăi adormiţi
o dimineaţă cu poftă privirea

nu rezişti ispitei
şi-atunci cuibul ceasului din vârful de piatră se umple de pui
zâmbete puf de păpădie
sufli încet către stele
seminţele focului pleacă la plimbare hai-hui

rămâi privind în urma lor
obraz înroşit gânduri indecente apusuri

om sunt, doamne,
mă gâdil uşor

poezie de Florina Daniela Bordieanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii mereu se feresc de ceea ce nu cunosc. E mai sigur aşa, cred ei. Sau poate că sunt prea prinşi în propriile lor drame sufleteşti...

aforism de A.I. Raluca Băceanu din Demonul Iubirii (ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţii joacă roluri faţă cu alţii; proştii joacă roluri faţă cu ei înşişi şi, dacă sunt prea proşti, reuşesc să se înşele singuri.

Garabet Ibrăileanu în Privind viaţa (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inteligenţii joacă roluri faţă cu alţii; proştii joacă roluri faţă cu ei înşişi şi, dacă sunt prea proşti, reuşesc să se înşele singuri.

citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diurnă

Eu mor în fiecare zi,
Mor de fumat şi mor de tine,
Şi mă îmbăt de ce-ai lăsat,
Parfumul câmpurilor pline.

Şi mor încet şi elegant,
În cluburi cert exclusiviste,
Cătând priviri de diamant,
Privirii mele mult prea triste.

Neobservat, un abur viu,
Mai rătăcesc printre destine,
Nici nu contează că eu ştiu,
Să port în piept zile senine.

Dar mor încet şi-nsingurat,
Mor de fumat şi mor de tine,
Şi-n amintiri mi te-am lăsat,
Arnici să-mi coşi pe etamine.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inamicul problemelor este rezolvarea lor.

A.I. Raluca Băceanu în Călătorie prin mintea unei adolescente (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa nu îţi spală păcatele, niciodată.

aforism de A.I. Raluca Băceanu din Demonul Iubirii (ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Ilie-n prăvălie, joacă şoarecii-n călcâie, joacă şi mărturisesc că nici mălai nu găsesc.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu este o joacă, însă noi am făcut o joacă din dragoste.

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, ştii, iubito...

Şi, ştii, iubito, nu am timp de lume –
Şi, parcă, nici de tine nu mai am...
Căci plictiseala vrea să mă sugrume,
Şi simt cum nepăsarea-mi bate-n geam.

Te uită, a trecut şi primăvara –
S-a dus şi floarea pură de castan...
Mă lasă rece - cu căldura-i, vara –
Căci, tot mai rece-i lumea, an de an.

E secetă, câmpiile sunt arse –
O secetă cumplită simt în piept...
Natura-mi joacă - şi ne joacă farse –
Aştept ceva – dar nu ştiu ce aştept:

Să plângă cerul lacrimi răcoroase,
Sau, poate, într-un vis să te revăd...
Ori să-ţi aud şoptirile duioase –
Când ploaia-ar face, în oraş, prăpăd.

Când strada s-ar zbici, sub ochi de soare,
Şi teii ar îmbăta - cu floarea lor
Iar totul, împrejur, ar fi splendoare –
Aş vrea, din nou, să mă topesc de dor.

Dar nu mai am putere, nici voinţă
Să te iubesc, cum te iubeam, cândva...
Când, ars de-aleanuri, respiram dorinţă –
Eu – nu sunt eu – tu eşti altcineva.

... Şi, nu mai am, iubito, timp de lume,
Nu mai prind rod a-inimii livezi...
Dar îmi doresc ceva – şi ştiu ce-anume –
Ceva în care nu cred şi nu crezi...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!