Epigraful unui memorialist

L-am adus aici în grabă,
Printre morţi să fie-aproape
Şi de-atunci s-a pus pe treabă...
Să-i dezgroape!

epitaf epigramatic de Dimitrie Jega din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refacerea căminului

S-a întors la căsnicie
Şi de-atunci e trai şi pace;
Dânsul – face tot ce ştie –
Dânsa – ştie ea ce face.

epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inamicilor mei

În van se bucură de zor
Că-n fund de groapă m-au adus;
Abia de-acum le-arăt eu lor
Ce-i critica de jos în sus!

epigramă de Dimitrie Jega din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poziţia criticului

Îşi freacă mâinile de zor
Că-n fund de groapă m-au adus!
Abia de-acum le-arăt eu lor
Ce-i critica de jos în sus!

epigramă de Dimitrie Jega din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

secretară

Secretara

Este-un trup mlădiu de ciută,
Cu "decorul" pus la punct;
Leafă două mii o sută,
Plus directorul adjunct.

definiţie epigramatică de Dimitrie Jega din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui avocat

A murit de moarte bună -
Odihnească-se în pace!
E-ngropat aici, de-o lună,
Şi-i de necrezut, dar... tace!

epigramă de Dimitrie Jega din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

onoare

Onoarea

Hărăzită să tot stea
Strălucind, printre titani,
Uneori e-o acadea
Ce se vinde pe doi bani.

definiţie epigramatică de Dimitrie Jega din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Dimitrie Jega, originar din Gogoşu, Dolj

Ne-ntreba unul din Deva:
De-unde-şi trage Jega, seva?
Îi răspundem bucuroşi:
Din... Gogoşi!

epigramă de Liviu Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Dimitrie Jega nu-i plac rimele "Jega-Bega"

Ne-a mai spus amicul Jega
Că-i tare sătul de Bega.
Şi-atunci, de-i e apa chin,
S-o mai dea şi el... pe vin!

epigramă de Barbu Morcovescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsnicie "model"

Menajul nostru mult sporit
S-a transformat pe nesimţite,
Că "de la lingură-am pornit"
Şi-acuma suntem la cuţite.

epigramă de Dimitrie Jega din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Acum când totul s-a sfârşit
O mărturie se cuvine:
Sunt pur şi simplu fericit
C-am fost contemporan cu mine.

epitaf epigramatic de Dimitrie Jega din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nunta de aur

La nobil ceas jubiliar,
Sunt tare mândru să constat,
Că tot aceiaşi suntem, dar
Metalul s-a depreciat.

epigramă de Dimitrie Jega din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om sărac

Un om sărac.
Într-o zi la poarta mea,
A venit un om sărac,
Mi-a cerut să-i dau ceva,
Căci era tare înfometat.

Mi se părea puţin ciudat!
Eram gata, gata să-l refuz,
Dar l-am primit, l-am ajutat,
Chiar de eram puţin confuz.

L-am pus la masă, l-am servit,
Primul fel şi-al doilea fel,
Era aşa de mulţumit!
De parcă era-n al treilea cer.

l-am dat şi haine de-nbrăcat,
Şi ceva leacuri ca să aibă,
Mi-a mulţumit, ma-nbrăţişat,
Era vesel, nu-i venea să creadă.

Ma privit cu ochii-nlăcrimaţi,
Şi c-o voce blândă mi-a şoptit:
Fi de Domnul binecuvântat!
El să-ţi răsplătească însutit.

Multumesc! l-am spus şi eu:
Domnul să te binecuvinteze!
L-am încredinţat Lui Dumnezeu,
Ca să-i fie bine pe oriunde merge.

Ne-am despărţit prieteneşte,
Şi de-atunci la mine-n casă,
Orice sărac care păşeşte,
Va fi îngrijit şi invitat la masă.

poezie de Marcu Olimpiu (25 octombrie 2019)
Adăugat de Marcu Olimpiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moaşte şi pelerini

În sfârşit, Patriarhia,
Cu talent şi fără grabă,
Dovedindu-şi hărnicia,
Osul - chiar l-a pus la treabă!

epigramă de Luchi Tenenhaus (14 octombrie 2015)
Adăugat de Luchi Tenenhaus
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Bătrânelul pişicher,
Gârbovit ca nişte moaşte,
E acuzat de adulter
Şi el, prostul, recunoaşte!

epigramă de Dimitrie Jega
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Mama m-a adus înapoi în sat... M-a trimis la şcoală, la Peştişani... (Pauză). M-au pus într-o bancă de lemn şi mi-au dat o carte mare de citire.... He, he, he!... Dar eu aveam briceagul lui Grigore la mine...(Râde). Banca era din lemn moale, de brad... Mi s-a părut neterminată... În recreaţie m-am pus pe treabă. Am sculptat cu briceagul un trandafir în scândura băncii... Un trandafir grozav... Cu miros de răşină... O minunăţie...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul casei

Îl inviţi la un pahar,
Însă nu ştii ce te paşte;
Un prieten, aşadar,
La nevastă se cunoaşte.

epigramă de Dimitrie Jega din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui hoţ de treabă

Cum era un hoţ de treabă,
În tramvaiu-aglomerat
Pus-a mâna şi, în grabă,
A făcut prin genţi curat!

epigramă de Gina Zaharia din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când... până când...

De când e lumea şi pământul,
Tot de-atunci bate şi vântul.
Norii tot de-atunci se-adună,
Fulgeră, plouă şi tună.

Tot de-atunci apele curg,
De-atunci cântă cucu-n crâng,
De-atunci sunt zile şi nopţi,
Tot de-atunci sunt vii şi morţi.

Din acele prea vechi timpuri
Există ani şi anotimpuri.
De când soarele e soare,
Tot de-atunci luna răsare.

De-atunci pomii ne umbresc
Şi cu flori se-mpodobesc.
De-atunci pământul hrăneşte
Tot ce pe el vieţuieşte.

De-o veşnicie strălucesc
Stelele-n raiul ceresc.
Tot de atunci păsări zboară
Către marea Stea Polară.

Toate-acestea îşi au mersul
De când există Universul.
Şi după cum cartea ne-nvaţă,
Tot de-atunci există viaţă.

De când planeta are viaţă
Omul stă mereu în faţă.
Chiar dacă există moarte,
El are posteritate.

Va dăinui până când
Va dispărea acest pământ.
Atunci, nu vor fi zile şi nopţi,
Nu vor mai fi vii, nici morţi.

Atunci viaţa se sfârşeşte,
Când pământu-ncremeneşte.
Când, în Universu-acesta mare
Va străluci un alt soare.

poezie de Dumitru Delcă (22 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unui dator-vândut

Doarme sub mormânt de ghiaţă
Omul plin de fericire:
Datoriile din viaţă
Au de-acum acoperire.

epitaf epigramatic de Dimitrie Jega din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

epigramă

Epigrama

Epigrama-i muză calmă,
Care-atunci când se iveşte,
Te alintă blând c-o palmă
Şi cu alta te cârpeşte.

definiţie epigramatică de Dimitrie Jega din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!