val

Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.

definiţie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai marea...

Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniştit
Şi vrăjit, pe ţărmul zilei
Să priveşti spre răsărit.

Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!

Să ai marea zbuciumată,
Valul să te biciue
Şi s-asculţi, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!

Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esenţa sa
Şi tu însuţi să fii mare,
De iubire, undeva...

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Ca două fragede fierbinţi statui
Să fim întâia clasica pereche
A omenirii noi ce încă nu-i.

Să ne iubim cât ne întreabă valul
Ce e cu noi, ce suntem şi ce vrem
Noi să-i răspundem cufundaţi cu malul
Ceva-ntre rugăciune şi blestem.

Ca un barbar ce ţine o tanagră
Aşa suntem pe-acest nisip noi doi
Şi stelele ce cad în Marea Neagră
Ridică valul sângelui din noi.

Să ne iubim hipnotizaţi de lună
Cutreieraţi de-al vaselor tangaj
Şi să ne viscolească împreună
Ninsorile de sare pe obraji.

Să ne iubim, păgâna mea atee
Iubito, marea seamănă cu noi
Suntem un Dumnezeu şi-o Dumnezee
Chemaţi să-nceapă lumea de la doi.

Să ne iubim pe ţărmul Mării Negre
Pe unde trec epavele călări
Să curăţăm întreaga lume veche
În fluxul şi refluxul noii mări.

Să ne iubim etern, noi, provizorii,
Cum niciodată, valul nu va sta
Eu spun că îngenunchi în faţa mării
Să nu spun că-ngenunchï în faţa ta.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

val

Valul este dorul mării de a ajunge la mal.

definiţie aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai frumoasă declaraţie de dragoste aparţine mării - în fiecare zi săruta ţărmul cu ale sale valuri!

aforism de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

dor

Dorul este un organ de cunoaştere a infinitului.

definiţie aforistică de Lucian Blaga din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În istorie, puterile irezistibile lucrează în ascuns, ca vulcanii de pe fundul mării

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de zina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a avea şi a păstra un dar, o bogăţie lăuntrică, un har, nu trebuie să fii conştient de ele. Scoica de mare este o ureche care nu aude, dar care păstrează în sine, cât dăinuieşte, murmurul mării. Poate că murmurul mării ar înceta dacă aceasta ar începe să-l audă.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul mării

Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De ţărmul ce-ţi îmbrăţişează valul,
Steluţe să aşterni în calea noastră,
Aş vrea să te revăd călcându-ţi malul.

Luna cu strălucirea ei măiastră
Se-nalţă şi ridică nopţii voalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră,
De ţărmul ce-ţi îmbrăţişează valul.

Tandră, aduci iubirii ritualul,
Uşor deschizi a inimii fereastră,
Tu faci să râdă florile în glastră,
Azurul tău deschide-n larg regalul,
Mi-e dor de tine iar, mare albastră.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre poeţii români, îl simt mai aproape de suflet pe Lucian Blaga, deoarece cred în nemurirea satului românesc.
Lucian Blaga este sufletul pietrei de la temelia satului românesc, este
Intensitatea veşniciei eternă şi tulburătoare.

Camelia Opriţa în Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Părinţilor noştri – între esenţial şi etern.
Adăugat de Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec domol

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Negre,
unde albatroşi nu zboară,
unde luntriile-au frunze,
unde melcu'-n spate cară
două-trei idei obtuze.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Moarte,
unde dalta-n piatră ară,
unde peştii-au solzi de foc,
unde-i zi şi nu e seară
în al păsărilor cioc.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul Mării Roşii,
unde singura povară
fie punctul cardinal,
unde să culeg o pară
din scheletul de coral.

mă îndepărtez de vară,
ca de ţărmul unei Mări,
unde pică din cer ceară,
unde vreascuri înverzesc,
unde sub o lună clară,
fiară, să te îmblânzesc!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea uitării la marginea mării

Răsărise luna şi murise timpul
Ce frumoasă noapte plină de tăcere
Se-auzea doar marea sărutând nisipul
Valul care vine, valul care piere.

Luna răsărise, dar murise valul
Niciodată marea nu va mai visa
La străine ţărmuri părăsindu-şi malul
Şi-o credea nisipul pe iubita sa.

Răsărise luna şi murise marea
Şi plângea nisipul sărutat mereu
Îţi ador sărutul şi-ţi urmez chemarea
Şi te cred iubito ca pe Dumnezeu...

S-a sfârşit povestea şi ne-am dat uitării
Mai puteam o viaţă să trăim în doi
Ce păcat iubito că la ţărmul mării
Luna răsărise, dar murisem noi.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul mării

Tu ştii că plânsul mării e valul care curge
pe ţărmul ce devine, treptat, nesimţitor
la apa ce nu-l mişcă atunci când îl parcurge,
ca lacrima obrazul obişnuit cu dor.

Mai ştii că aşteptarea e grea ca şi nisipul
salvat din uscăciune de valul ce s-a scurs
în golul dintre gânduri, schimbând acolo chipul
din amintiri pierdute, cu-al timpului concurs.

Priveşti în depărtare, dar ştii că doar în tine
se-ascunde, prin adâncuri scăldate în mister,
un adevăr ce, sigur, ar mai putea susţine
răbdarea ce alungă şi norii de pe cer.

În adierea brizei, din suflet îţi răzbate,
ca o scânteie-albastră ce saltă dintr-un jar,
răspunsul ce-ţi destinde privirile-ncordate,
iar valul îţi aduce iubirea ca un dar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune la ţărmul mării (Tema - Vara la mare)

Când văd sirene-n valul cel spumos,
Eu stau la plajă doar cu faţa-n jos,
De frica babei care tot oftează,
Privind cum slipul meu se deformează.

epigramă de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul sirenei din nou

Mă strigă valul mării şi dorul tău mă leagă:
Am sânul de femeie şi trupul de delfin.
Trirema-naintează şi ape noi dezleagă,
Iar cornul lunii palid se-apleacă în declin.

Mă strigă valul mării şi Echo trist răspunde,
Şi scoicile sonore din zări în zări se frâng...
Aruncă-ţi iar, străine, cântarea ta pe unde,
Sa nu aud talazul şi apele ce plâng.

Mai cântă, ca sirena sa fie iar femeie!
Căci iată se înalţă cu murmur milenar
Lung marea să-şi recheme puternic a ei zeie...
O, tu, ce stai pe proră, ridică glasul iar!

poezie celebră de Ion Pillat din Eternităţi de-o clipă
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ţărmul mării

Prin Dumnezeu vorbeşte talazul vast al mării
Şi totul prinde viaţă la şoaptele chemării...

distih de Iulia Hasdeu din poezia, La ţărmul mării
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

Pe ţărmul mării iarna numai ea,
Femeia căutându-şi fericirea.
Nimeni n-o ia la dans şi ar dansa
Cu vântul serii şi cu amintirea!

Pe ţărmul mării iarna numai ea,
Sufletul căutându-şi pe sub valuri.
E-atâta muzică şi ar dansa
Cu timpul doldora de idealuri!

O, acel timp demult e-n zări o stea
Şi idealurile lumii-s arse.
Cu sine însăşi astăzi ar dansa,
Dar s-a pierdut printre atîtea farse!

Şi, totuşi, despuindu-se de ea
Şi hainele-azvârlindu-le în mare,
Femeia prinde-n seară a dansa
Cu Sufletu-i venit din depărtare!

Aşa un dans nu ştie nimenea,
Aşa un dans nu s-a văzut sub lună.
Femeia ceea, stinsă ce era,
S-a reaprins, dansând ca o nebună!

Întregu-i chip în taină se schimba,
Toată se-nmlădia, fiind a Lui,
A Sufletului care-o săruta
Aşa cum, Inimă, nu poţi să spui...

poezie de Traian Vasilcău (2 februarie 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata de pe stâncă

Pe-o stâncă aşezată la marginea mării,
O fată tăcută ca gândul,
Răsăritul vieţii scălda în priviri cu ochii dilataţi,
Simţea nerăbdare mării înspumate de-a săruta ţărmul,
Ca şi iubirea ce-n sufletul ei tânăr de mult clocotea.

Cum munţii după îmbrăţişarea mării tânjesc,
Cum păsările cerului coboară din zbor
Să arate că şi ele ştiu să iubească,
Domnul spre fată privea drăgăstos
Ştiind ce destin frumos o aşteaptă.

Căci nici o cutezanţă omenească doamne,
Oftă cugetând printre clipe, fata de pe stâncă,
Nu mi-e atât de râvnită ca dragostea mea
Fără de care viaţa mi-ar fi zăvorâtă.
Doamne ocroteşte-mi-o! în gând se ruga,
Când el cu sarea mării pe piept, radiind de iubire
Cu drag frumoasa visătoare de pe stâncă o îmbrăţişa,
Făcând-o să învie, când soarele din mare răsărea.

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să taci...

Rămâi tăcut, când marea se frământă
Şi îşi revarsă gânduri spumegând,
Pe-un ţărm pustiu, nisipul mai ascultă
Şi poate pescăruşi răspund, ţipând!

Rămâi tăcut, când briza te-nfioară
Şi te cuprinde blânda-i elegie,
De pretutindeni dorul te-nfioară,
Iar pe nisip tu scrii vreo poezie.

Rămâi tăcut, în braţe tremurânde,
Fierbinţi, precum nisipul dogorind!
Taci! Nu vorbi când buzele flămânde
Se răcoresc în taină, sărutând...

Taci, doar! Nu scoate vreun cuvânt!
Ascultă numai valul ce se zbate
Ca inima iubitei tremurând
La ţărmul mării calde, înspumate!

14.07.2018

poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida

Mediterana, sub flamura zării,
mă-ndeamnă cu valul ei - braţ înspumat.
Alerg, nebunatic, din urma uitării
spre ţărmul de Ochiul Suprem admirat.

Visarea-şi aruncă ancora grăbită,
de unde Trecutul se lasă pornit:
din ceaţa uitări răsare-Atlantida,
de valul turbat trasformată în mit.

Pe lacrima mării sclipesc diamante:
Tezaur Elen risipit peste tot.
Sub lava tăcerii destine presate,
remeditate de Platon, Herodot...

Torpilele-gânduri străbat Veşnicia
pa arhipelagul de taină păzit.
Din freamăt de vis Atlantida re-nvie,
De unde Trecutul se lasă pornit.

poezie de Alexandru Doga din florile dalbe (5 noiembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când a apărut pe bancnota de 200 de lei, toată lumea îl citează acum pe Blaga... Lucian Blaga. Poate îşi imaginează că banul e "corola de minuni a lumii"...

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!