Mărturisire la focul lui Zamolxe
Doamne ne știi, suntem poporul de zei și de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de față cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ți spune.
Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Știm că zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.
Ne sunt mințile treze de-a Ta-nțelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- poezii despre mântuire
- poezii despre inimă
- poezii despre foc
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre bunătate
- poezii despre adevăr
Citate similare
Lui Dumnezeu
Stăpâne, mă gândesc la Tine
și la Deceneu, înțeleptul meu.
Doamne, Zamolxe bătrâne
Zeu Dumnezeu, Salvatorul meu.
Doamne, de-acum bine știu
Focul lui Zamolxe, este focul viu.
În Numele Domnului, și al Zeului
și al duhului, și al rugului.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înțelepciune, poezii despre salvare, poezii despre religie sau poezii despre Dumnezeu
Imn lui Zamolxe
Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
își vor găsi sălașuri de suflete în noi.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Și falnic stirpea noastră, așa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoșească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Când soarele răsare pe creste în Carpați,
nemuritorii daci în noi sunt întrupați.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoșească,
a înviat acuma în stirpea românească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Dușmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geți în noi au înviat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Vom înălța altare și temple, sanctuare,
în cele patru colțuri, din munte pân-la mare.
Așa Îl vom cunoaște din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toții luați aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ține treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaților.
(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Soare, poezii despre Carpați, poezii despre țări, poezii despre Țara Românească, poezii despre vorbire, poezii despre suflet sau poezii despre mândrie
Foc din Prislop
"Va lua țara foc din Prislop!"
Sunt spuse de om împlinit.
Puțini înțeleg cu ce scop,
părintele Boca așa a vorbit.
Cu foc din Prislop am plecat,
de la lumina de lumânare.
De-atunci zeul Zamolxe chemat,
trezește pe cei dormind în altare.
Aprins pe creste, în văi carpatine,
focul a ars și în sanctuare.
Dacii învie, în mine și tine,
spiritul lor niciodată nu moare.
În focul de sfânt profețit,
de el inimile ne sunt atinse.
Căci din Prislop noi am pornit.
Țara? E rugul lui Zamolxe!
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre văi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre moarte sau poezii despre lumânări
Imnul zânelor
Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre legi, poezii despre iubire, poezii despre imn, poezii despre dor sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Închinare la Zamolxe
Vorbiți-le bărbăților de fălnicia brazilor.
Spuneți-le femeilor de frumusețea florilor.
Șoptiți-le copiilor de bucuria zânelor.
Aprinde-ți rugul sacru, acolo-i Dumnezeu!
în vremuri de demult grăit-a Deceneu.
Zamolxe ne mântuie, El e al nostru zeu.
Și jalea va-nceta, e-o nouă dimineață.
Un preot deceneu ne-o da acum povață.
Ne-om vindeca privind a lui Zamolxe față.
Căci timpul e cu noi și știm ce ne aduce.
Când Dumnezeu din cer privire-o să arunce
vom pune sus pe temple a Lui Zamolxe cruce.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfaturi, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre femei, poezii despre dimineață sau poezii despre cruce
Imnul zânelor
S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 4: Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 5: Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul trezirii neamului românesc
Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoși.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoși.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La zei și zâne-om ridica
noi vetre, temple și altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom ști că sufletul nu moare!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Din rădăcina strămoșească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Lumea va ști că suntem drepți.
Că neamul nostru românesc
este poporul de-nțelepți.
Noi suntem cei ce se iubesc!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrățiți
Cu zei și zâne-n nemurire!
Deschideți ochii, vă treziți!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre ochi sau poezii despre oameni buni
În țara zeilor
Din focul ce-ați aprins pe creste,
ne-am întrupat. Venim la vetre,
bărbați frumoși ieșiți din pietre,
din flori de colț, femei și fete.
Lumină-n ochi focul ne-aduce,
durerea inimii s-o duce,
să o lăsăm să se usuce,
privind la stele, nu la cruce.
În țara zeilor ni-i locul,
aici vom arde-ntruna focul,
i-a venit inimii sorocul,
iar să cunoască zâmbetul.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre stele sau poezii despre femei și bărbați
Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulturi, poezii despre stânci, poezii despre râuri, poezii despre naștere sau poezii despre munți
Sufletele geto-dacilor
Străbuni dormind în noaptea lungă
e timpul voi să vă sculați.
Și ruga noastră să v-ajungă,
din focuri să vă întrupați.
Când Deceneu, intrat în munte,
cu ochi de cer ne va privi,
trezi-va sufletele multe.
Din rug și piatră ne-om ivi.
Din patru zări ne vom renaște,
pășind pe calea împlinirii.
Zamolxe ne va recunoaște
născuți din focul regăsirii.
poezie de Octavian Sărbătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Rugul lui Zamolxe
S-aprindem rugul lui Zamolxe
și să vorbim cu Dumnezeu.
Și ale noastre vreri și vise,
să fie duse sus, la zeu.
Când zeii noștri-or reveni,
în vetre, temple și altare,
ne-om vindeca și ne-om zidi.
Vom ști că sufletul nu moare.
Să încetăm cu-a crucii jale,
ce ne-a ținut în jug de veacuri.
Noi vom aprinde torța-n vale
și-om împlânta-o sus, pe vârfuri.
Din ale dacilor sanctuare,
privim la cer să ne-mplinească.
Nu mai vărsăm lacrimi amare.
Vom urma legea strămoșească!
Că Dumnezeu este tot zeu.
Spuneți-I vreri, spuneți-I vise!
De-acum încolo tot mereu,
s-aprindem rugul lui Zamolxe!
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare
Focul pasiunii
O atingere blândă, iubitoare
O șoaptă plină de dorință
Un oftat dulce de-acceptare
Și focul arde în ființă.
N-avem nevoie de cuvinte
De jurăminte desuete
Minciuni noi nu avem în minte
N-avem trecut și nici regrete.
Vrem doar să stăm îmbrățișați
Că timpu-i scurt și prețios
Cu sufletul suntem legați
Păcatul nostru e frumos.
Ziua de mâine va fi tristă
Fiindcă vom fi prea rușinați
De amintirea ce persistă
Că ne-am ținut îmbrățișați.
poezie de Jeffrey Carter, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre rușine sau poezii despre minciună
Nu ne fi, Doamne, străin...
Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.
Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.
Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
Că suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.
Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm
Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin
Uitând că astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.
Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...
Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre mâini, poezii despre greșeli sau poezii despre durere
Colectiv
Ce tineri, Doamne
si-au venit la tine
lăsând in urma lacrimi si durere
au renunțat la noi
au renunțat la lume
la tine, Doamne
ingeri fa-i, nu-i pierde
Ce tineri, Doamne
părinți si frați ii plang acuma
de peste zari ii plângem cu durere
si in genunchi noi ne rugam la Tine
i-ai Doamne, i-ai pe lângă ingeri
nu ii lasă sa ardă ca in lume
nu ii lasă da ardă-n focul gheenei
Ce tineri, Doamne
ne-ai lăsat săraci in lume
ai luat la Tine suflete si inimi
acum in București sunt râuri de suspine
si lumânări aprinse-n rugăciune pentru morți
si pentru cei ce-așteaptă de la Tine
iubirea Ta, ridica-i, fa-i mai bine
Ce tineri, Doamne
paturile-s pline
repara-i, vindeca-i, caci au văzut destule
le-ajunge câte-au pătimit
si iartă-i de-au greșit, sunt tineri
sunt frății noștri
noi in genunchi si-n rugăciune ne rugam la Tine
fa-i bine!
poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sărăcie sau poezii despre plâns
Eu cred în Tine, Doamne
Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârșit mă duce- n Rai!
Eu cred în Tine Doamne! Știu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!
Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...
Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!
Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieții mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....
Eu cred în Tine Doamne-acum
câștigat de-a Ta Iubire,
căci o viață-i orișicum,
dar cu Tine-i fericire!
poezie de Ștefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre vânt sau poezii despre sfârșit
Focul Tău arde, Doamne, ca Focul inimii...! Oceanele nu-l pot stinge...
aforism de Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre ocean, citate de Ion Pachia-Tatomirescu despre ocean, aforisme despre inimă, aforisme despre foc sau citate de Ion Pachia-Tatomirescu despre foc
Rugă către Dumnezeu
Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai și-amar de noi.
Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăție în hambare.
Arde pământul sub noi.
Necazuri avem șuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.
Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îți cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.
La Tine, Doamne, ne-nchinăm
Până din viață plecăm.
Pământul de-l răcorești,
Rugămintea ne-mplinești.
Până-n pământ ne plecăm
Și din suflet te rugăm:
Doamne, nu ne părăsi!
Până murim te vom sluji.
rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre ploaie, poezii despre mâncare, poezii despre copilărie sau poezii despre cereale
Necuvintele zorilor
Nu-i nicio tristețe pentru că soarele ni se topește-n palme Privirea ta mă încălzește, prin albe sărutări
Probabil că suntem îngerii nopții,
Vom zâmbi, vom striga prin stropii de busuioc aprins
Se strigă focul din inimi, prin necuvintele zărilor.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sărut sau poezii despre alb
De-mi vei răspunde
De vei răspunde eu voi știi
Că te conduc în visul fără de sfârșit
Și ne unim cu noi aprinderi
Ne minunăm de noi colaborori
Cu toții ne simțim departe
Îndepărtați e lumea albastră
Ne luptăm să scriem bine
și ne atinmgem cu fiecare privire
Suntem aleși să ne iubim nebunește
Suntem suflete proapete și iubitoare
Nu vom ancora lumina din lumină
Și ne vom zâmbi cu fioecare colț de gură
Este o rază e lumină ce-mi intră-mi irisul confuz
Nici mintea nu se vrea deschisă
Ea se ridică din lumina ta
Vom aprofunda frumosul artei în doi
Și vom atinge cu focul din noi
Cele mai frumoase valuri de glorie.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative sau poezii despre gură
Cum vom învinge iarna
O să se răzbune iarna, iubito!
Vom trage cu frânghiile săniile din cer
până ce vin caii zăpezii.
Vom lega clopotele de norii albi
până se vor sparge ninsorile.
Cu sunetele lor vor ucide tăcerea,
ne va intra cenușa în piele.
O să încălzim hainele cu verile trecute,
apoi vom trece pe pârtii ca vântul.
Ne vom înghesui unul în altul sub pene
și ne vom sufla gândurile în piepturi.
Focul va arde în noi mocnit,
iarna va pleca singură.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele: