Sfat de preot zamolxian
- Părinte, îți suntem copii,
ne spune-acum, dacă se poate:
Când Deceneu ne va veni,
calea luminii să ne-arate?
- Atunci când ni s-o ușura,
crucea ce-o ținem pe grumaz,
și agonia fricii va-nceta.
La acel timp, el va fi treaz.
Că Dumnezeu nu e-n durere
și-n spaimele ce intră-n noi.
El e-n lumină și-n iubire.
Să fie Deceneu cu voi!
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre spaimă
- poezii despre sfaturi
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre durere
- poezii despre cruce
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Închinare la Zamolxe
Vorbiți-le bărbăților de fălnicia brazilor.
Spuneți-le femeilor de frumusețea florilor.
Șoptiți-le copiilor de bucuria zânelor.
Aprinde-ți rugul sacru, acolo-i Dumnezeu!
în vremuri de demult grăit-a Deceneu.
Zamolxe ne mântuie, El e al nostru zeu.
Și jalea va-nceta, e-o nouă dimineață.
Un preot deceneu ne-o da acum povață.
Ne-om vindeca privind a lui Zamolxe față.
Căci timpul e cu noi și știm ce ne aduce.
Când Dumnezeu din cer privire-o să arunce
vom pune sus pe temple a Lui Zamolxe cruce.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre mântuire, poezii despre frumusețe, poezii despre flori, poezii despre femei sau poezii despre dimineață
Dumnezeu e în toate
Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april'.
Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.
Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.
Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.
Dumnezeu e în ruga, spre cer înălțată
Pentru semenii tăi, cu iubire curată.
Dumnezeu e-n eroul, niciodată înfrânt
Apărându-și cu viața idealul său sfânt.
Dumnezeu e în sufletul ce te-alină la greu,
Dumnezeu e în toate, chiar și-n omul ateu.
Dumnezeu e în nufărul înflorind în noroi,
Dumnezeu e în tine, Dumnezeu e în noi!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre sărut, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți
Țara e în noi
Țara este locul unde dorul devine cântec
și lacrima vers de poezie.
Țara e locul unde soarele e zâmbet
și râsetul divină armonie.
Țara e-n susur de izvoare,
și-n cumpăna de la fântână,
Țara e-n glas de privighetoare,
Țara e limba mea, limba româna.
Țara e-n brazii din munți,
Țara e-n falnicii stejari,
E-n sudoarea pe-obositele frunți
Țara e-n oamenii ei buni și mari.
Țara e-n fluier de cioban
și-n turmele de oi,
Țara e-n tine și-n mine,
Țara e săpată adânc în noi.
Țara e-n dealuri și văi,
e grădina cea mai minunată,
Țara e-n fete frumoase și-n flăcăi,
Țara e eternă, nu moare niciodată.
poezie de Marius Alexandru (1 ianuarie 2023)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre țări
- poezii despre zâmbet
- poezii despre văi
- poezii despre versuri
- poezii despre superlative
- poezii despre stejari
- poezii despre râs
- poezii despre privighetori
Fotonul "e-n toate... e-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la" Soare. Imperceptibilul călăreț pe raza de lumină, e regăsit pe toate cărările luminii, fie microscopice fie intergalactice.
aforism de Cornel Stelian Popa (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre râs, aforisme despre lumină, aforisme despre viitor, aforisme despre călărie sau aforisme despre Soare
Sufletele geto-dacilor
Străbuni dormind în noaptea lungă
e timpul voi să vă sculați.
Și ruga noastră să v-ajungă,
din focuri să vă întrupați.
Când Deceneu, intrat în munte,
cu ochi de cer ne va privi,
trezi-va sufletele multe.
Din rug și piatră ne-om ivi.
Din patru zări ne vom renaște,
pășind pe calea împlinirii.
Zamolxe ne va recunoaște
născuți din focul regăsirii.
poezie de Octavian Sărbătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre noapte, poezii despre naștere sau poezii despre munți
Doar iubire!
Dacă nu există început;
Nu există sfârșit;
Nu există timp;
Poate nici spațiu;
Noi existăm de când....
De când avem conștiința de..
Sine; de Noi?
Dacă suntem doar transformare;
Perpetuare; rostogolire!
Atunci suntem nemurire!
Suntem întru tot;
Un infinit!
Un Dumnezeu!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre început, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sfârșit, poezii despre infinit sau poezii despre conștiință
Lui Dumnezeu
Stăpâne, mă gândesc la Tine
și la Deceneu, înțeleptul meu.
Doamne, Zamolxe bătrâne
Zeu Dumnezeu, Salvatorul meu.
Doamne, de-acum bine știu
Focul lui Zamolxe, este focul viu.
În Numele Domnului, și al Zeului
și al duhului, și al rugului.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre salvare, poezii despre bătrânețe sau poezii despre Dumnezeu
Să murim, să re-nviem și iarăși...
E-n esența noastră să ne punem
Peste rănile naive, sare.
Falsul răsărit în timp ce-apunem
Cine nu se minte când îl doare?!
E-n esența noastră să ne-ascundem,
Noi de noi, sub masca neputinței.
Aparenței, dacă corespundem,
Ne ia valul nerecunoștinței.
E-n esența noastră să ne-abatem
De la bine, -n drum către ruine.
În zadar pentru frumos ne zbatem,
Când o facem numai pentru sine.
E-n esența noastră egoismul,
Fără să-nțelegem că-i opusul
A tot ce ne unge mecanismul
Fericirii-accelerându-i pulsul.
E-n esența noastră lipsa vieții,
Să murim, să re-nviem și iarăși
Să cădem în mrejele tristeții,
Morții, oferindu-ne, tovarăși.
E-n esența noastră decăderea,
Tot ce ne orbește, fără milă.
Renunțăm la miere și bem fierea,
Cum să-i fie lumii de ea silă?!
E-n esența noastră neștiința,
Rar când ne trezim din adormire,
Fără să ne-apese conștiința
Când ne-mpiedicăm de răstignire.
E-n esența noastră ofilirea,
Da'-n esența noastră-i și minunea
Ce ne poate-aduce mântuirea,
Chiar și-atunci când ne-a-nghițit genunea.
poezie de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre tristețe, poezii despre puls, poezii despre prăpăstii, poezii despre nerecunoștință, poezii despre naivitate sau poezii despre măști
Adu-ți aminte! (Memento!)
Ușor e-n fericire să uiți de Dumnezeu,
Dar îți aduci aminte atunci când dai de greu.
Tu, omule, nu merge pe căile greșite,
Te roagă și cinstește-L și-n clipe fericite!
poezie de George Budoi din Poezii (28 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire sau poezii despre greșeli
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre trandafiri, poezii despre tei, poezii despre primăvară sau poezii despre nuntă
Atunci când șoapta glasul meu învie
Atunci când șoapta glasul meu învie
Eu îți spun dulce ce mult te iubesc,
Aș vrea amorul veșnic să ne fie,
Cu tine nemurirea s-o trăiesc.
Atunci când pomii frunza lor o lasă
La tine împețit eu aș veni,
Să te fac, iubire, a mea mireasă,
Să ne iubim până om osteni.
Atunci când totu'-i amorțit de frig,
Noi să ne încălzim cu sufletul,
Cu a mea șoaptă numele să-ți strig,
O veșnicie și tot n-ar fi destul.
În primăvară, când frigul se topește
Ca doi ghiocei să răsărim,
Știind că Dumnezeu mult ne iubește,
Noi tot mai mult, iubire, ne iubim.
Iar înainte să înceapă vara,
Teiul să ne dea al său parfum,
Cu el să ne învelim inimioara,
Cu el să presărăm al nostru drum.
Să mergem înainte fericiți,
În urmă să nu mai privim deloc,
Din ce în ce să fim tot mai uniți,
Și-n lume să găsim al nostru loc.
Să facem un copil, fruct al iubirii,
El să ne fie viață pe pământ,
Dulce fetiță, Maria, trandafirii,
Petala lor să îți fie veșmânt.
Dorința noastră, iubire, se-mplineste,
Căci amândoi din suflet ne dorim,
Iar Dumnezeu în dragoste unește,
Tot ceea ce cu sufletul simțim.
poezie de Răzvan Isac (14 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ar putea
De-ar putea luna să cânte
Printre stele, către zi
Și luceferi s-o asculte,
Poate, poate-aș mai iubi.
De-ar putea gândul să curgă
Înspre tine-ndrăgostit,
Când stau zorile să plângă,
Poate, poate-aș fi venit.
De-ar putea visul să fie
Floare albă sau parfum,
Sărutări pe buze-o mie,
Poate, poate-ți pun acum.
De-ar putea iubirea-n ploaie
Să ne spele de trecut,
Când e sufletu-n văpaie,
Poate, poate, am sa uit
De-ar putea sărutu-n noapte
Și-n destin, a ne uni,
Mângâindu-te cu șoapte,
Poate, poate, voi veni.
De-ar putea să fie soare
Și lumină... peste noi,
Aruncând tot ce ne doare,
Poate, poate, vom fi doi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre plâns, poezii despre ploaie sau poezii despre muzică
În trend
E-n trend să lapidezi toți patrioții
Să fii un taliban european,
E-n trend să fii în trend cu toți netoții
Și să-ți dea lecții orișice "mirean",
E-n trend să fii pe Facebook de bravură,
E-n trend să crezi doar ce vor ei să crezi,
E-n trend să stai cu Europa-n gură
Și să o sugi până când sucombezi,
E-n trend s-arăți pe Facebook că îți pasă
Turnându-ți apă-n cap ca un dement,
Crezând că dai flamânzilor o masă
Sau la bolnavi că dai un tratament,
E-n trend să fii român de conjunctură,
E-n trend să fii un "idiot util",
Și după ce votezi o târâtură
Să-ți pui și tricolorul la profil,
E-n trend să ieși cu blugii rupți pe stradă
Vopsit în cap precum un papagal,
E-n trend să te mândrești și să te vadă
O lume-ntreagă că nu ești normal,
E-n trend să scuipi biserica cu fală
Hulind altarul ce l-a ridicat,
Dar când la alții arde-o catedrală
Donezi, ca un "creștin" adevărat,
E-n trend să pui un preț pe sănătate
Prohibitiv și rece pentru toți,
E-n trend setarea ca prioritate
A prelungi pomelnicul la morți,
E-n trend să nu-ți mai pese de credință,
E-n trend cu crucea să te rușinezi,
E-n trend să crezi că este de cuviință
Pe Dumnezeu să-l bagatelizezi,
E-n trend să tolerăm perversitatea
Cică așa politic e corect,
E-n trend să îngropăm normalitatea,
E-n trend să zici "normal egal defect",
E-n trend ca zoaiele societății
Destinele să ni le dea la troc,
În era asta a umanității
E-n trend să nu mai fii uman deloc.
poezie de Daniel Dobrică
Adăugat de Băștinașul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre votare, poezii despre sănătate, poezii despre rușine, poezii despre priorități, poezii despre politică, poezii despre patriotism, poezii despre papagali sau lecții de engleză
Suntem lumină din lumină
Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan
Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim
Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm
În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vestimentație sau poezii despre lut
Iubește-ți crucea ta
Iubește-ți crucea ta și-o poartă,
oricât de aspră ți-ar părea,
căci și cea mai amară soartă
cândva ți-o îndulcești cu ea.
Când va veni singurătatea
și prea din greu ți-o vei purta
ca de-al soției sân prea-dulce
lipește-te de crucea ta.
Când, cu puterile sleite,
nici s-o târăști n-ai mai putea,
prin cele mai fierbinți ispite,
mergi apărat de cruce ta.
Când se va năpusti furtuna,
și nici un scut nu vei avea,
cu-ncredere, întotdeauna
te-adăpostești sub crucea ta.
Prăpăstii când o să te-afunde
și nici un pod nu vei avea,
ea peste ele-ți va fi punte,
și-ai să le treci pe crucea ta.
Iar când vei merge spre cunună,
Hristos ieși-va-n calea ta,
spunându-ți: "Bine, slugă bună!",
și-n schimbul crucii ți-o va da.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre singurătate, poezii despre poduri, poezii despre căsătorie sau poezii despre apărare
De ziua mea
În amurgul sufletului meu
Nu e niciun fel de înserare,
Stelele se nasc și Dumnezeu
Înviază parcă din uitare.
Și ce dacă scapătă lumina
Soarelui, și n-o să mă mai vezi,
Îți voi da-ntâlnire în grădina
Visului, cât o să mai visezi.
Tu nu vezi că tot ce ni se-ntâmplă
E deasupra celor ce se pot?
Mâna stângă mi-o ridic la tâmplă
Și cu dreapta inima mi-o scot.
Și mi-ntreb și inimă și minte:
Care dintre voi se teme oare
Că-n amurguri soarele fierbinte
Se răcește sau iubirea moare?
Inima-mi bate, mintea mă gândește
Și-n ochii mei se văd ca să mă plângă,
Dar dacă una poate se-ndoiește
Cealaltă sigur poate să se frângă...
Iar eu le spun fricoaselor din fire:
Iubirea nu e-n mine sau în voi,
Ci noi suntem ostatici în iubire
Perechi să facem, nicidecum război;
Și-am să le strig din fiecare
Cântec al zorilor de zi:
Măcar cât soarele nu moare
Nici dragostea nu va muri.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre Soare, poezii despre ziua de naștere sau poezii despre uitare
Pași spre nimic
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor imense,
Când trifoiul de pe câmp,
Nu voi ști când înflorește.
Nu voi ști poate nimic,
Nici cum crește firul ierbii
Și din locul din pământ,
Nu voi ști cum urlă cerbii.
Va veni și acel timp,
Al tăcerilor profunde,
Fără gându-mi recitând,
Din poemele nocturne.
Și-atunci liniște și pace
Și-atunci gloduri de pământ
Mă vor legăna în brațe,
Fără brațele să simt.
Cine știe cum va fi,
Când sub pleoape va fi negrul,
Poate negrul nu va fi
Și nimicul va fi zeul.
Poate e adevărat
Și doar sufletul trăiește
Și lăsând trupu-mi uscat,
Va trăi altă poveste
Îmi e greu să mă gândesc,
Când va fi să fie timpul,
Singur să mă părăsesc,
Să m-amestec cu nimicul.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre pace sau poezii despre negru
Cântec
Când voi muri, iubirea mea,
Nu vreau cântece sumbre
Nici trandafiri la cap să-mi stea
Nici chiparos cu umbre.
Ci fii o iarbă care crește
De rouă udă și de ploi
Și dacă vrei, îți amintește
Și dacă vrei, uită de noi.
Eu umbrele nu voi vedea
Nici ploia nu o s-o mai simt
Nici n-o s-aud vreo păsărea
Cântând ori chiar jelind.
Dar când amurgul va veni
Tăcut eu voi visa
Și poate îmi voi aminti
Și poate voi uita.
poezie de Christina Rossetti, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă sau poezii despre creștere
Cântecul marinarilor
Noi nu trăim în case, ci-n falnice corăbii
Și când murim răpuși de cel mai strașnic val,
Noi suntem escortați pe țărmul nemuririi
De-o flotă de sirene cu ochii de coral,
N-avem iubite pământene cum au toți muritorii,
Noi ne iubim cu amazoane sălbatice în larg,
Noi suntem lupii mării în urletul vâltorii,
Și-avem o stea la pupa, și una la catarg.
Noi știm că soarta lumii e pecetluită-n stele,
Și știm Steaua Polară prin beznă s-o zărim
Și Crucea de la Sud ne ține loc de vele,
Și-n stele căzătoare noi știm ca să ghicim.
Noi suntem cavaleri ai vieții și ai morții,
Și-n piepturile noastre inimi de flăcări ard,
Când Luna de argint străbate cerul nopții,
Avem o inimă la pupa și una la catarg.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre ochi
Poate...
Poate atunci
când șoapta nopții prelungite
va-nmuguri în dimineți
cum o făcea adeseori,
când tu, eterna mea ispită,
vei înflori din roua
prelinsă sub geana unui nor,
poate atunci
îți voi întinde mâna greu rănită
ce-a scris în taină sute de scrisori
dorind să-mi fie dragostea-mplinită.
Poate atunci
când și adâncurile nevăzute
vor fi urcușuri prin al apelor șuvoi,
când și morganele vestite
ne vor convinge
că suntem încă doi,
poate atunci
voi da cucutei
parfum de iasomie
și voi dori
să-ți dăruiesc în câmp
trifoi cu patru foi.
Poate atunci
când toamna obosită
ne va chema c-un sfânt epitalam
de slove scrise pe frunze cu culori,
când și tăcerea ne va fi gonită
de cântece celeste
care vorbesc de noi,
când iernile
s-or scurge-ntr-o clipită
și-mi vor deschide
ferestrele pentru eternul zbor,
poate atunci
voi spinteca înaltul către tine
cu aripi de condor.
poezie de Ștefania Burnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre toamnă, poezii despre sfințenie, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?