Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rugul lui Zamolxe

S-aprindem rugul lui Zamolxe
și să vorbim cu Dumnezeu.
Și ale noastre vreri și vise,
să fie duse sus, la zeu.

Când zeii noștri-or reveni,
în vetre, temple și altare,
ne-om vindeca și ne-om zidi.
Vom ști că sufletul nu moare.

Să încetăm cu-a crucii jale,
ce ne-a ținut în jug de veacuri.
Noi vom aprinde torța-n vale
și-om împlânta-o sus, pe vârfuri.

Din ale dacilor sanctuare,
privim la cer să ne-mplinească.
Nu mai vărsăm lacrimi amare.
Vom urma legea strămoșească!

Că Dumnezeu este tot zeu.
Spuneți-I vreri, spuneți-I vise!
De-acum încolo tot mereu,
s-aprindem rugul lui Zamolxe!

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Închinare la Zamolxe

Vorbiți-le bărbăților de fălnicia brazilor.
Spuneți-le femeilor de frumusețea florilor.
Șoptiți-le copiilor de bucuria zânelor.

Aprinde-ți rugul sacru, acolo-i Dumnezeu!
în vremuri de demult grăit-a Deceneu.
Zamolxe ne mântuie, El e al nostru zeu.

Și jalea va-nceta, e-o nouă dimineață.
Un preot deceneu ne-o da acum povață.
Ne-om vindeca privind a lui Zamolxe față.

Căci timpul e cu noi și știm ce ne aduce.
Când Dumnezeu din cer privire-o să arunce
vom pune sus pe temple a Lui Zamolxe cruce.

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
își vor găsi sălașuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Și falnic stirpea noastră, așa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoșească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpați,
nemuritorii daci în noi sunt întrupați.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoșească,
a înviat acuma în stirpea românească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Dușmanii se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem ia acum aminte
lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geți în noi au înviat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Vom înălța altare și temple, sanctuare,
în cele patru colțuri, din munte pân-la mare.
Așa Îl vom cunoaște din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toții luați aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ține treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaților.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, așa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Ardealul, Moldova și Țara Românească.

Ardealul, Moldova și Țara Românească.

cântec, versuri de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Dumnezeu

Stăpâne, mă gândesc la Tine
și la Deceneu, înțeleptul meu.

Doamne, Zamolxe bătrâne
Zeu Dumnezeu, Salvatorul meu.

Doamne, de-acum bine știu
Focul lui Zamolxe, este focul viu.

În Numele Domnului, și al Zeului
și al duhului, și al rugului.

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul trezirii neamului românesc

Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.


Glia română ne e sacră
ne-a fost lăsată de strămoși.
Trăim în vechea noastră vatră,
noi suntem oamenii frumoși.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La zei și zâne-om ridica
noi vetre, temple și altare.
Zamolxe se va bucura!
Vom ști că sufletul nu moare!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Din rădăcina strămoșească
ivitu-s-au tulpine noi.
De-a pururea o să rodească
în inimi suflet de eroi.

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

Lumea va ști că suntem drepți.
neamul nostru românesc
este poporul de-nțelepți.
Noi suntem cei ce se iubesc!

Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.

La timpu-acesta de trezire
noi vom rămâne înfrățiți
Cu zei și zâne-n nemurire!
Deschideți ochii, vă treziți!

cântec, versuri de (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Foc din Prislop

"Va lua țara foc din Prislop!"
Sunt spuse de om împlinit.
Puțini înțeleg cu ce scop,
părintele Boca așa a vorbit.

Cu foc din Prislop am plecat,
de la lumina de lumânare.
De-atunci zeul Zamolxe chemat,
trezește pe cei dormind în altare.

Aprins pe creste, în văi carpatine,
focul a ars și în sanctuare.
Dacii învie, în mine și tine,
spiritul lor niciodată nu moare.

În focul de sfânt profețit,
de el inimile ne sunt atinse.
Căci din Prislop noi am pornit.
Țara? E rugul lui Zamolxe!

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mărturisire la focul lui Zamolxe

Doamne ne știi, suntem poporul de zei și de zâne.
Cu focul aprins ne găsim astăzi de față cu Tine
Cu inimi deschise spre Tine avem multe a-Ți spune.

Răul din noi Tu vei arde cu focul minune,
Știm zeul Zamolxe ne-aduce adevărul. Bătrâne
Doamne, promitem! Vom urma faptele bune.

Ne sunt mințile treze de-a Ta-nțelepciune.
Mântuitorului nostru Zamolxe multe-I vom spune,
până ce focul sacru va fi doar un tăciune.

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rug de seară

Atuncea când credeam în tine
eram viteji, stăpâni pe noi.
Acum suntem o tânguire,
am uitat c-am fost eroi.

Străbunii noștri-s în pământ,
Lupii-au rămas -i mai jelească.
Noi? Venerăm un gol mormânt,
uitând de legea strămoșească.

Tu Doamne zeu te-ndură iară,
în suflete să ne cobori.
Ți-aprindem rugul astă seară,
ca să ne faci nemuritori.

Oprește-ne să ducem cruci!
Ia de pe noi jugul durerii!
Tu ești acolo sus pe stânci,
dar ne privești, din rugul serii.

poezie de (2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieții roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeți decât nevoi.
Din vise și îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
și-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit și-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de din Poezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șaizeci de ani împreună

Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar și cu ploi.
Noi de mână ne-am ținut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii și la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni și ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soți și prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit același cuget.
Șaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ținându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieții vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi și-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărți.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
și pe fiul său ISUS.

poezie de (august 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Imnul zânelor

Sosit-a timpul venim,
pe neamu-acesta -l trezim.
urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.

Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
vindecăm acest popor,
-i trezim dorul de izvor.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!

Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.

Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!

cântec, versuri de (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Imnul zânelor

S 1: Sosit-a timpul venim,
pe neamu-acesta -l trezim.
urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!

S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
vindecăm acest popor,
-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!

S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!

S 4: Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!

S 5: Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!

cântec, versuri de din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sufletele geto-dacilor

Străbuni dormind în noaptea lungă
e timpul voi vă sculați.
Și ruga noastră v-ajungă,
din focuri vă întrupați.

Când Deceneu, intrat în munte,
cu ochi de cer ne va privi,
trezi-va sufletele multe.
Din rug și piatră ne-om ivi.

Din patru zări ne vom renaște,
pășind pe calea împlinirii.
Zamolxe ne va recunoaște
născuți din focul regăsirii.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-om face

Cu rodul vremii strâns în noi
Ne-om face sufletul, tot, roată;
Iar din tristeți, si din nevoi-
Ne-om face amfore, cu toartă!

Ne-om face multe, de-om putea,
De n-o fi vremea prea căruntă...
Ne-om face și în cer, o stea-
Oricât ar fi ea de măruntă!

Ne-om face inima vioară,
Îar gândul ni l-om face arcuș,
cânte melodia clară-
Ne-om face un pic chiar și... sacâz!

Și câte nu ne-om putea face
Din vise, și îngândurări?
Când toate-n noi se vor preface-
Ne-om face margine, de zări!

Dar timpul zboară, nu stă-n loc,
Și tremurăm... ne-om face foc!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne-om revedea...

ne-om revedea și tu și eu,
ne-om revedea bătrâni și goi,
ne-om revedea la apogeu,
ne-om revedea fără de noi

ne-om revedea la rugăciune
sub clopote ce bat strident,
sub fumul alb dintr-un tăciune,
sub fum de lumânări fluent

ne-om revedea lângă o strană
eu doar bătrân, tu, chip mâhnit,
nu vom privi și doar o rană
va sângera și-ntr-un clipit

te vei ruga în deznădejde,
la sfinții obosiți de pe pereți,
la Dumnezeul ce pășește,
în cugete și-atunci mă ierți

te voi ierta, iertam pre alții,
cum am citit printre scripturi,
aci vom fi cum ne sunt frații
legați cu rugăciuni pe guri

ne-om revedea poate în ceruri,
ne-om revedea, nu vom fi noi,
vom fi doar multele ecouri
fără de trupuri, goi, doar goi

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Vom zidi un Babel nou și durabil. Dar nu din pietre reci, ci din propria noastră știință, tot mai amplă, tot mai solidă. Ne vom ridica până la Dumnezeu și poate chiar mai sus.

aforism de din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vasile Larco

Recunoștință

La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ștefan Vodă pomenire.

Și nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul țării
Și de dușmani l-a apărat.

La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ștefan, Ștefan Domn cel Mare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poem cardinal

tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puțin va fi
și lumea - o enclavă abisală

tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanții ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri

tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieții o vom ști
când rostul morții îl vom înțelege

tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Noi doi plutim pe marea de iubire

Noi doi plutim pe marea de iubire.
La barca vieții noi suntem vâslașii.
În mâna noastră și a sorții-s așii,
Ce-i vom juca făr vreo ponegrire.

Noi călători, de strajă ca ostașii,
Vom ține drept sfidând vreo rătăcire
Și-om acosta la țărmuri de-mplinire,
Unde ne-om pierde-n prunduri ude pașii.

Ca încercărilor le-aflăm costul,
Vom arunca tot lestul peste bord.
Urmându-ne credința-n noi și rostul,

Vom îndrepta busola înspre nord
Și-om adăsta o vreme-n adăpostul
Pânzelor, ce strivesc vântu-n tribord.

sonet de din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În viață trebuie vezi partea frumoasă a lucrurilor. Nu este greu, mai ales că în toate există ceva frumos. Dacă vom ști să privim natura, vom vedea frumusețe și bogătie. Dacă vom ști să-l privim pe om, în adâncul lui vom vedea bunătate și dragoste. Privind astfel viața și oamenii, devenim noi înșine mai frumoși, mai bogați și mai buni.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de CorynnaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne vom întoarce

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,
Cum au mai fost cînd am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc în nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi,
Și cei de azi, cu pașii grei,
Nu ne-or vedea, nu ne-or simți,
Cum vom pătrunde-ncet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Ușor, ținându-ne de mâini,
Toți cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Și-n cântecul pe care și-l
Vor spune alții după noi.

Noi, cei pieduți, re-ntorși din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne-napoiem și-n disperări,
Și-n răni ce -n piepturi se acund.

Și-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi,
În tot ce mâine, ca și ieri
Va sângera sau va iubi!

poezie celebră de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook