De-ale "migraţiei"

Aduşi din sate, de prin ţară,
Şi stând în bloc atâţia ani,
Uitară ce-nseamnă "plăvani"
Şi nu mai ştiu nici cum se ară!

epigramă de Miltiade Ionescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?!

Mă întreabă unii ce secret
Am, de am "strâns" atâţia ani?
Şi le răspund aşa, discret:
Am râs (chiar de nu aveam bani)!

epigramă de Miltiade Ionescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenă hibernală

Opt bărbaţi, strânşi la un loc,
Stau (mai toată dimineaţa),
La taifas, lângă un bloc,
Iar femeile... sparg gheaţa!

epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesoara de chimie

Pregătirea-i e validă,
Dar sunt nişte consonanţe:
Stând, mereu, printre substanţe,
Dânsa deveni acidă!

epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea

La şaisprezece ani e vis!
La douăzeci - un drum deschis!
La patruzeci e nebunie!
La şaptezeci - o comedie!

definiţie epigramatică de Miltiade Ionescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi, ţară, cum se poate

Ţară, ţară minunată,
Mult prin secoli încercată,
Te-au condus mari domnitori,
Te conduc azi infractori.

Românie, Românie,
Spune-mi, ţară, spune-mi mie,
Nu te trec deloc fiorii
Când conduc azi trădătorii?

Spune-mi, ţară, cum se poate
O aşa absurditate?
Cu atâţia oameni mari,
Eşti condusă de tâlhari.

pamflet de George Budoi din România şi Românii (16 septembrie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ştiu

Nici nu mai ştiu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n braţele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig şi nici pustiu.

Erau atâtea stele peste noi
Şi peste cortul nostru din zăvoi,
Atâţia greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.

Mă-ntreb şi-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai ştiu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, şi nici cum am dormit.

Ce ştiu cu siguranţă, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Şi îţi aştept sosirea cu nesaţ
În nopţile când îmi adormi pe braţ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grea munca de primar...

E primăvară,
primarul ară,
şi nu pentru prima oară;
Şi-a luat
un sfert de ţară,
după lege,
se-nţelege, că la ţară,
şi acum din greu
îl ară...
Şi să vezi ce arătură...
Că va pune-n bătătură
cucurz
cu vârfu-n sus,
castraveţi,
de presupus
că-s cornişon,
iar la deal
s-avem pardon,
el va pune
pomi producători
de prune
şi de ţuică,
s-aibă, muică
-alegătorul,
deci poporul
discernământ,
cum s-o dreagă,
deci s-aleagă
într-un cuvânt...
Cucuruz
pe-acest pământ!...

poezie de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţiei, la "Nunta de aur"

După-atâţia ani şi ani,
De gelozie dureroasă,
S-a liniştit şi-i bucuroasă
Că sunt cuminte... şi-aduc bani!

epigramă de Miltiade Ionescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un epigramist şi-o balerină

Însurat cu balerina,
Căsnicia lor e dramă:
Ea "valsează" cu maşina;
El: "voiaj" prin epigramă!

epigramă de Miltiade Ionescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu brazdă proaspăt răsturnată

Nu mai este frig afară.
Vine primăvara-n ţară.
Pe câmp, plugurile ară
De cu zori, până în seară.

Ară acum pentru noi,
Nu ca ieri pentru ciocoi,
Când eram ca vai de noi,
N-aveam car, n-aveam nici boi.

Acuma din zare-n zare
Duduie pe câmp tractoare,
Cu plug cu multe brăzdare,
Să crească recolta mare.

Să fie ţara bogată,
Cu de toate-ndestulată.
Aşa cum am fost odată,
Grânar în Europa toată.
Să nu umblăm ca altădată,
Să cerşim din poartă-n poartă.

O comoară nestemată
Este România toată.
Cu brazdă proaspăt răsturnată,
S-o facem tot mai bogată.

poezie de Dumitru Delcă (1986)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua cum zăriră

Atâţia magi, din Răsărit,
După o stea ne-au tot venit,
Că-ngenunchem, o Prunc Isus,
Mai adu-ne şi din Apus!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Internetul are nişte instrumente minunate. Nu ştiu cum am putut supravieţui atâţia ani fără Google.

citat din Pete Hamill
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sate spovedite-n ploaie

Plouă peste sate –
Spală de păcate.

Ploaia spovedeşte
Iarba care creşte.

Spune ce păcate
S-au făcut prin tine.
S-au ascuns prin sate,
S-au spălat prin mine.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasiune studiantă

Impertinent, îmi strecor văz prin largile ferestre
în sălile livide de neoane în toi de seară,
la ceafa învelită în părul des, variind culori,
ce-ascund din feţele stând rând în bănci, cu coate peste,
s-asculte nevăzut... ce-ar fi la capătul de sală,
se-aprofundând de-un studiu vrut, uitând de orice ori...

E, între zidul-carapace a sunetului de exterior,
golul de spaţiu, plin de mintea fremătând să afle,
nu doar în ajunul dimineţilor, în amieze...
E aproape un sârg, o lume aparte, în amor
cu dor de-a nu se risipi, a se dedica să-şi salte
spirit sieşi, sau mai mult, la alţii dăruindu-se proteze...

... La atâţia, alţi mulţi, ce nici nu ştiu de ei, nu vin să-i veze...
pe ei, o nouă studenţime; cea ce aştept, o ţară să mi-o pavoazeze!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi iubim cum n-a mai iubit nimeni înainte! Nu ştiu însă cum o să se descurce strănepoţii noştri, probabil că o să iubească stând în cap, dacă o să se încăpăţâneze să nu adopte nici una din metodele anterioare!

Jerome K. Jerome în Gândurile trândave ale unui pierde vară
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu ei atâţia oameni în toată firea ce să facă cu libertatea nelimitată, dar nişte copii...

Gheorghe Ionescu în Didacticiada (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un soi de retrograd în dragoste

La şaisprezece ani e vis,
La douăzeci, un drum deschis,
La patruzeci, e nebunie...
La şaptezeci... o comedie!

epigramă de Miltiade Ionescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între eu şi fitecine

Nici nu ştiu cum e mai bine,
Nici nu ştiu cum e mai rău,
Pogorâm cu toţi în hău,
Cu minţi grave, iacobine.

În urlete leonine
Şi-n dangăt de zurgălău,
Nici nu ştiu cum e mai bine,
Între înger şi călău...

În zumzet de violine
Şi-ntre aripi de ceahlău,
Între ciocan şi ilău,
Între eu şi fitecine...

Nici nu ştiu cum e mai bine!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru mine, mecanismele interioare ale actriţei Olga Tudorache - o actriţă imensă, cea mai mare pe care o are teatrul românesc - au fost un mister. Stând atâţia ani la catedră, discuţiile cu ea m-au îmbogăţit.

citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge iar a dor de Ţară

Ninge iarăşi peste Ţară,
Cu fulgi dalbi, căzând uşor,
Şi-un gând moale mă-nfioară,
Umplând inima-mi de dor.

Ninge cu-amintiri de şoapte,
Ca-ntr-un vis medieval,
Cum se pierd stelele-n noapte,
Viaţa curge în aval.

Ninge iarăşi peste sate
Cu omăt siberian,
Genele îmi sunt udate
Cum plângeam şi-acum un an.

Ninge-n gânduri ce visară
Ca o filă dintr-o carte,
Ninge iar a dor de Ţară,
Dar eu, mamă, sunt departe...

Ninge ca într-o poveste
Peste-a ta veche năframă,
Iar zăpada se topeşte
Pe-al tău chip, iubită mamă.

Ninge, cum mereu va ninge,
Făcând bulgări vălătuci,
Ninge – totul când s-o stinge-
Peste sate, peste cruci.

poezie de Vasile David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!