O caldă sărutare
Ascultă-mi, iubito, inima cum îmi bate
Și uită-te în ochii mei,
Căci eu mă duc departe
Să-i văd pe părinții mei!
Să-mi revăd meleagul pe care m-am născut,
Să trec pragul pe care de mult nu l-am trecut.
Căci știu că mama mă așteptă
Privind mereu în zare.
Să mă duc acasă,
Să-i dau o caldă sărutare.
Să-i șterg lacrima grea de pe obraz,
Căci atâta bucurie i-a mai rămas.
poezie de Vladimir Potlog (20 ianuarie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre bucurie
- poezii despre acasă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Deschide ochii iubito
Deschide ochii iubito.
Și uită-te în ochii mei cât sunt de triști,
Când nu-i văd macar pe o clipă pe ai tăi!
Deschide ochii iubito
Și privește părul meu,
Alb ca neaua care se așterne pe câmpii.
Tu ești ca soarele care răsare
În zorii dimineții azurii.
Deschideți sufletul iubito,
Căci sufletul meu e mereu deschis.
Dar când nu ești lângă mine.
Nu se mai satură de plâns.
Deschide ochii iubito
Și privește brațele mele puternice de bărbat,
Care vrea să-ți cuprindă trupul,
Frumos și ca lacrima de curat.
Deschideți palmele iubito și ține inima mea,
Căci fără tine plânge în hohote și ea.
poezie de Vladimir Potlog (29 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre plâns, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre păr sau poezii despre frumusețe
Eu mă duc
Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Și sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuțit!
N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine țara mea dragă!
De tine veșnic o să-mi fie dor.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre țări, poezii despre pâine, poezii despre patrie, poezii despre dor sau poezii despre apă
Uită-te, iubito
Uită-te, iubito, cât de frumos
Afară ninge!
Dar sufletul meu tot mai plânge.
Căci trupul tău rece, parcă de gheață,
Ochii tăi blânzi odată
Acum sunt fără de viață.
Inima mea în două se frânge,
Și ca un nebun îmi mușc
Buzele până la sânge...
Și mă-ntreb de ce oare mai ninge.
poezie de Vladimir Potlog din revista "Mâine Junior" (12 decembrie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre ninsoare sau poezii despre nebunie
Să-i iubim pe acei copii
Să nu uităm de acei copii
Cu sufletul frumos, dar firav
Ca puful de păpădii,
Să-i iubim pe acei copii!
Căci ei sunt singuri,
În lumea asta mare
Și au nevoie de-o mângâiere,
De-o dulce sărutare.
Ei au inimile îndurerate,
Căci nu au nici soră, nici frate,
Nici tată sau mamă,
Nici nu știu cum îi cheamă!
Să nu uităm de acei copii,
Că sunt și ei oameni,
Nu sunt stafii!
Să iubim acești îngeri vii.
poezie de Vladimir Potlog (24 noiembrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tată sau poezii despre fantome
Să fim uniți
Fraților, hai să rămânem frați la bine și la greu.
Cum suntem acum, așa să fim mereu.
Suntem trei frați, hai totdeauna să fim uniți.
Căci avem un tată, o mamă și trebuie să-i facem fericiți.
Eu țin la voi, cum țineți și voi la mine.
Când ne adunăm în jurul mesei îmi pare foarte bine.
Mama e bucuroasă, tata și cu mine suntem voioși
Când veniți acasă veseli și sănătoși.
Frați de sânge, iubiții mei frați,
Eu mă mândresc cu voi, că sunteți adevărați bărbați.
poezie de Vladimir Potlog (9 ianuarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sănătate, poezii despre mândrie, poezii despre fericire sau poezii despre bărbați
Se duc
Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!
Și niciodată n-o să se mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.
Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre flori, poezii despre curățenie sau poezii despre alb
Se duc bătrânii
Se duc bătrânii
se tot duc
Rămânem noi, semințe goale
Privind spre soarele-răsare
Cu zâmbet veșted și năuc.
Se duc bătrânii am rămas
Doar noi, a veacului urdoare
Privind spre soarele-răsare
Cu ochi de câine de pripas.
Se duc bătrânii lutul lor
Îngrașă brazda ce hrănește
Făpturi grotești, cu ochi de pește
Ce merg pe loc, fără vreun spor.
Se duc bătrânii cruci de lemn
Le stau la cap, ca să-i păzească
De-o generație drăcească
Ce n-are-n grai cuvântul demn.
Se duc bătrânii ca un fum
Ca o miresmă de tămâie
Și-n urma lor ce-o să rămâie?
Doar buruieni, pustiu și scrum.
Se duc bătrânii
se tot duc
Căci lumea asta li-i străină,
Se duc spre taină și lumină
Lăsându-ne deștepți dar singuri cuc.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre timp
- poezii despre pești
- poezii despre lut
- poezii despre lumină
- poezii despre lemn
- poezii despre inteligență
- poezii despre fum
- poezii despre draci
Darul de V'day
Mă tot gândesc: se-apropie V'day,
Cadou, ce să-i mai cumpăr, Dumneaei?
Că-i mofturoasă, mofturoasă tare
Și nu știu ce să-i iau problemă mare!
Să-i dau cercei? Păi, de-ăștia i-am tot dat
Și, sunt convins, demult s-a săturat.
O floare? Are, de la pacienți,
Că-s unii, după mine, prea atenți.
Păi, ce să fie? Dacă-i dau mănuși,
Îmi zice, ca alt'dată: "Mi-o făcuși!"
O ia de apropo că, zice ea,
Cu mine știe cum a se purta.
Și-atunci, ce-i dau? S-o duc la un spectacol?
S-ar închina și-ar zice că-i miracol,
Că n-am mai fost de când un bard local
Mi-a-mbogățit bagajul cultural.
A, știu! am la parter o librărie,
Îi iau ceva să-mi folosească mie,
Căci fără dar nu cred că se mai poate:
Îi dau, ca dar, o carte... de bucate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre pacienți, poezii despre mâncare, poezii despre mofturi, poezii despre cărți, poezii despre cultură sau poezii despre cercei
Ce mai faci, poete?
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
Îți este bine sau greu?
Că aici mulți dintre noi te lăudă cu vorbe deșarte,
Căci așa e omul lăsat de Dumnezeu.
Ce mai faci, poete, dincolo de moarte,
De neamul tău nu îți este dor?
Căci aici mulți se duc departe,
Uită de el și de mama lor.
E trist fără tine, poete.
De-ai putea înapoi să vii,
Tu ai scrie cu lacrima și sufletul
Cele mai frumoase poezii.
Poete, veșnic vei rămâne
Un simbol a omenirii.
Căci tu ai avut o inimă mare,
Plină de tandrețe și iubire.
poezie de Vladimir Potlog (16 februarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre simbolistică sau poezii despre moarte
Lasă- mă iubite
Lasă-mă iubite să adimir toamna de la geam,
Când alturi pe tine te am.
Lasă-mă iubite să mă joc cu frunza care a căzut în palma ta,
Căci toamna a venit în sufletul meu și în inima mea.
Lasă- mă iubite să chem toamna în casă,
Căci e așa de gingașă, dulce și frumoasă,
Lasă-mă iubite să alerg prin ploaia aceasta de toamnă,
Căci mi-a fost dor de ea, cum este puiului de a lui mamă.
Lasă-mă iubite să vorbesc cu toamna la fereastră,
Să-i spun să aibă grijă de iubirea noastră.
poezie de Vladimir Potlog (14 septembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre vorbire, poezii despre ploaie, poezii despre jocuri sau poezii despre frunze
Hai să fim
Hai să fim oameni de omenie,
Dragi părinți, copii și frați.
Căci moartea nimeni nu știe când o să vina
Și când murim, de acei vii suntem uitați.
Hai să iubim viața ca pe o melodie,
Chiar de e ușoară sau grea.
Să nu adunăm multă avuție
Căci lăcomia poate fi o piază rea!
Hai să-i cinstim pe tata și pe mama,
Pe omul de lângă noi.
Și să ne gândim la pace,
În vreme de război.
Hai să fim oameni de omenie
Căci așa e bine și frumos.
Și să nu uităm niciodată,
Pentru aceasta s-a jertfit Hristos.
poezie de Vladimir Potlog (15 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre război, poezii despre pace, poezii despre muzică sau poezii despre jertfă
Drumul vieții
O viață am agonisit
Anii tineri sau tot dus
Viața mult mi-a oferit
Drumul vieți e un curs
De anii bătrîneții mei
Eu m-am ascuns
Știam că ei sunt grei
Într o zi ei m-au ajuns
Chipul era îmbătrânit
L-am văzut în oglindă
Ridat obosit m-a privit
Singur eram în tindă
O haină îmbătrânită
Tânără era strălucea
O inimă acum rănită
Din oglindă mă privea
Copii sunt la casa lor
Eu să-i ajut aș vrea
Nu au tip de un muritor
Viața pentru ei e grea
Dor îmi este de feciori
Nu știu să-i găsesc
Vor veni că mă iubesc
Îi astept mereu în zori
Piciorul care alerga
Acum se miscă greu
Mâna ce te mângâia
Îmi tremură mereu
Prieten mi e toiagul
Cu el călătoresc
Lumină să trec pragul
Lumânare tot găsesc
Lumina din loc efemer
Cu stele mici lucitoare
Atât eu timpule îți cer
Pregătit sunt de plecare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre vestimentație, poezii despre stele, poezii despre prietenie, poezii despre picioare sau poezii despre mâini
E atât de frumos
E atât de plăcut să miroși o floare,
E atât de frumos să scrii un vers
Și să privești la soare,
Soarele care încălzește întregul univers.
E atât de gustos fructul
Care să coace încet pe ram,
Și e atât de misterioasă lumina lunii
Care bate în geam.
E bine să ne bucurăm în lumea în care ne-am Născut și trăim,
Pentru asta lui Dumnezeu trebue să-i mulțumim,
Căci o viață avem și trebue s-o iubim.
poezie de Vladimir Potlog (23 aprilie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare sau poezii despre mulțumire
Vreau să iubesc pe frații mei
Vreau să iubesc pe frații mei,
cu tot ce am în piept mai sfânt.
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
dar să-i iubesc așa cum sunt.
Vreau să iubesc pe frații mei,
Cu care veșnic voi fi sus.
Văzându-L pe Isus în ei,
să-L simt în mine pe Isus.
Vreau deopotrivă să adun,
și rodu-ntreg și spicul frânt.
Căci și Isus mă vrea mai bun,
dar mă iubește-așa cum sunt.
Când frații mei au răni ce dor,
să-mi fie brațul mai sfios,
să nu apăs în rana lor,
căci nu eu vindec, ci Cristos.
Noi prin Isus am fost iertați,
ca să iertăm și noi oricui.
Dar dacă nu iubim pe frați
n-avem în noi iertarea Lui.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre dorințe
Am obosit
Am obosit, Părinte, de-atîta alergare,
Simt cum puterea vieții se duce tot mai mult,
Și-aștept odihna care o voi primi Acasă
Cînd voi lăsa și truda, și-al apelor tumult.
Abia mai pot, o, Doamne, să urc cărarea vieții,
Trăgîndu-i după mine pe-ai mei pe calea Ta,
Dar vreau să-i duc cu mine, cu toată greutatea,
Căci despărțirea noastră ar fi cu mult mai grea.
Și simt în mine dorul să zbor spre Cerul Slavei
Descătușat de lutul în care m-ai sădit,
S-ajung la Tine, Doamne, în cea mai mare grabă,
Și prăbușit, Isuse, să-Ți spun: Am ostenit...
Mi-e dor de clip-aceea ca de izvorul vieții,
Apropie-ntîlnirea, o, Mirele meu drag,
Că eu aștept cu trupul pătruns de oboseală,
Să trec, cu osteniții, al biruinței prag.
Dar știu că alergarea eu încă n-am sfîrșit-o
Și nici lucrarea sfîntă la care m-ai chemat.
De-aceea, o, trimite-mi din apele-ndurării
Încă un strop din harul pe care mi l-ai dat.
Să pot să merg, Isuse, cu Tine tot Calvarul,
Urcînd cu stăruință pe drumul prețios,
Ca sus cînd voi ajunge, să-mi spui cu bunătate:
"Vino acum acasă, rob bun și credincios!"
poezie de Rodica Avram
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sclavie, poezii despre perseverență, poezii despre odihnă sau poezii despre nuntă
Țară
Se poate? M-am îndrăgostit de țară,
căci mă calcă timpul cu pământ din genele de-ai mei
și-o simt așa de mult de aproape, eu brazda întoarsă să-i cresc cald, să-i fiu o veșnic vară,
așa cum o visez, să aibă mereu soare, să-i fi trecut eu anii grei,
s-o cresc cu palmele, ce-o țin, ca niciodată să nu piară, s-o sărut pe imn și să-i închin și eu o odă,
făcută de la ciocârliile ce-i cântă razele ce-o scaldă
și îmi răsună în pădurile ce le respir, plămâni, plini de elixirul ce mi s-a transmis de la ei, curajoșii "vodă",
donatori de sânge, ce-i am și eu pe undeva, sunt sigur, o globulă, încă atât de caldă...
cum marea, ce în veci nu îngheață, îmi udă gândurile în valuri, valuri,
mă face lanuri, să îi fac buchet cu buze pline, maci
și să mă întind de bine în poalele-i ce-i simt, îmbietoare maluri...
nu mă mai satur s-o mănânc, de drag... și s-o întreb în fiecare zi... Ești fericită, țara mea? Ce faci?
Sunt din buchetul tău de astăzi, ziua ta, numai un fir să-ți dea aromele-parfum de romani, daci...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre păduri sau poezii despre prezent
Buneii mei
Cu părul cărunt, dar cu ochii plini de bucurie,
Într-o zi s-au suit la cer buneii mei.
Știu bine că înapoi nu o să mai vie,
Dar pentru mine o să rămână ca niște zei.
Cu mâinile trudite de muncă și greutăți,
Se odihnesc în pace acum buneii mei,
Că au crescut fete și băieți
Ca să se bucure lumea de ei.
Ei rămân niște sfinți care au trecut
Prin nevoi și suferințe,
Prin foamete și război,
Buneii mei sunt niște eroi.
Ca niște îngeri s-au ridicat la Dumnezeu.
Și acum viața îmi pare puțin mai tristă
Fără bunica mea, fără bunelul meu
Care de-acum nu mai există.
poezie de Vladimir Potlog (14 august 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre păr cărunt
Ochii mei, stele-nviate
De-acum nu voi mai scrie despre stele,
Că sunt și ele niște muritoare,
Se ghemuiesc până se sting în ele,
După ce ard cu multă-nflăcărare.
În ani, peste vreo zece triliarde,
Vor fi cu toate veri în pragul iernii,
Aceste flori de noapte nu pot arde
Cât dragostea din ochii mei, eternii,
De care, când ai dat întâia oară,
Ca și acum, când nu ai ochi să-i vezi,
Mă plâng, știind că poți să-i faci să moară
Și râd, știind că poți să-i înviezi.
poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineață (12 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre râs, poezii despre noapte sau poezii despre iarnă
Toamna a venit
Cade frunza de pe ram
Un vânt bate puternic la geam,
Dar eu de nimic teamă n-am
Căci pe tine alături, iubito, te am.
Pe cer norii tot mai des se adună,
Vremea e mai mult rea, decât bună,
A venit tomna cu a ei
Frumoasă și colorată cunună.
Soarele nu mai încălzește,
Cum nu demult încălzea,
A venit toamna, iubito,
În sufletul meu, în inima mea.
poezie de Vladimir Potlog (6 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre nori sau poezii despre frică
Norii acei
Întinde-ți mâna peste ape
Să ți-o mai strâng,
Să ți-o sărut,
Să-i simt parfumul și căldura,
Să-i trec,
Din buzele-mi,
Arsura
Pe care-o au din vremea care
A devenit, treptat, trecut.
Și de-oi putea, pe tine, toată,
În brațe,
Iarăși,
Să te strâng,
Să simt obrazul tău pe piept
Cerându-și locul lui de drept,
Voi ști,
Atunci,
Că-i primăvară,
Iar primăvara norii plâng.
Și-i voi certa cu-a mea privire,
Îi voi urî pe norii-acei,
Căci îmi vor aminti de lacrimi
Cu gust amar,
Cu gust de patimi,
Ce-au curs,
Izbindu-se de valuri,
Din ochii tăi,
Din ochii mei.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre devenire