Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Emil Cioran

Plotin legase prietenie cu un senator roman care-și eliberase sclavii, renunțase la bunurile lui, și mânca și dormea la prieteni, pentru că nu mai poseda nimic. Acest senator era, din punct de vedere "oficial", un rătăcit, cazul lui trebuie să fi părut îngrijorător, și chiar era, de altminteri: un sfânt în Senat... Prezența lui, chiar faptul că acest lucru era cu putință, ce semn! Hoardele nu erau departe...

în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Citate similare

Titu Maiorescu

Ce e drept, el era un adept convins al lui Schopenhauer, era prin urmare pesimist. Dar acest pesimism nu era redus la plângerea mărginită a unui egoist nemulțumit cu soarta sa particulară, ci era eterizat sub forma mai senină a melancoliei pentru soarta omenirii îndeobște, și chiar acolo, unde din poezia lui străbate indignarea în contra epigonilor și a demagogilor înșelători, avem a face cu un simțământ estetic, iar nu cu o amărăciune personală.

în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de Avramescu Norvegia ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "O cercetare critica" de Titu Maiorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Ștefan Bănică era un om de un șarm deosebit. Era de o vibrație extraordinară, totul în jurul lui se mișca cu o viteză uluitoare. Chiar și el însuși era așa, cu vorba și gesturile lui precipitate. Dar, în același timp, avea nu farmec nemaipomenit, era de o mare spontaneitate și drăgălășenie și de o mare colegialitate. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că era și un actor extraordinar.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iarăși era indecisă?! Lia reveni în dreptul lui. Nu îndrăzni -l privească în ochi, mai ales că de fiecare dată se pierdea în privirea lui adâncă, misterioasă, de pasăre de pradă... Acum ea era prada lui?! Dar Lucian o iubea; îi dovedise acest lucru, de prea multe ori.

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După-amiaza, dintre părinți, doar Diana mai era printre cei șapte tineri. Privindu-și fiul, frumos și elegent, cu uniforma albastră, cu însemnele comandantului (cele șase bulinuțe sclipind "timid" pe reverul hainei), se simțea tare mândră; acela era chiar băiatul ei, la numai 21 de ani, cel mai important membru al echipajului, comandantul misiunii. Îi plăcu acest amănunt, mai ales văzându-l cum coordona activitatea, nu cu glas poruncitor, însă colegii cam țineau seama de spusele lui, sau cel puțin îi solicitau părerea. Spre seară, Diana își anunță plecarea; era cazul să meargă acasă, n-avea rost să mai întârzie, deși se simțea bine acolo, în nava aceea, aproape de fiul ei. În sinea lui, Lucian se bucura de faptul că mama lui pleca acasă, pentru că, în felul acesta, dacă domnul Stancu nu-i interzisese, o putea din nou conduce acasă la ea pe... domnișoara Barbie. Cu voce tare, nu spuse însă nimic de acest gen. O conduse pe Diana doar până la ieșirea din navă; o sărută pe obraji înainte de plecare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ly: Lasă, vă veți descurca voi și fără el, așa cum și el se va descurca fără voi.
Mihai: Nu știu dacă va fi chiar așa, Ly. Nu va fi atât de simplu. Într-adevăr, Luci e un om minunat, e un foarte bun comandant, coleg și prieten. Prezența lui printre noi era întotdeauna binevenită, plăcută și utilă, știa se impună când era necesar, fără a exagera. Nu știu, personal nu înțeleg de ce ar vrea această separare, fie ea chiar și temporară. Întotdeauna și-a dorit ca noi fim uniți, la bine și la rău, constituim un echipaj strâns, unit, ca o mare familie, iar acum brusc, el însuși ceară această separare... Mi se pare inexplicabil și chiar îngrijorător. Trebuie fie cu adevărat, foarte afectat, pentru a proceda astfel.
Ly: O -i treacă lui.
Mihai: Probabil.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian se grăbi în a împărți autografe pe bluzițe, tricouri, foi, fotografii; în cazul lui însă, era mult mai greu încheie mai repede această activitate, căci fiecare domnișoară dorea măcar o semnătură de la el, ca o ultimă amintire și erau destul de multicele acolo... Cum plece la timp din mijlocul lor, ba încă intact?! Încercă le înduplece în fel și chip, cu vorbe frumoase, mieroase, bine alese și meșteșugite; era însă posibil? Nici gând! Vai lui! Ora 08.00 se apropia nemilos; își văzuse aproape toți colegii îndreptându-se spre rachetodrom. Doar el nu reușise acest lucru; era încă acolo. Zâmbi, deși cu amărăciune și zise, făcând din nou apel la înțelegerea acelor tinere...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Era mulțumit de condiția lui, de geograf al echipajului; își îndeplinise cu bine rolul, spera el, mai ales pe suprafața Proximei. Rămăsese burlac, dar acest lucru nu era un dezavantaj... Ce dacă rămăsese astfel? Doar nu era cine știe ce mare pagubă...

citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost impresionat nefavorabil de personalitatea lui Hitler. Spre deosebire de Stalin, așa cum l-am cunoscut eu, sau de Mussolini, mi-a apărut într-o lumină negativă, desigur nu dădea această impresie în mod evident, ci era mai degrabă ingenios din acest punct de vedere. Stalin și Mussolini, fiecare în felul său, erau oameni care nu-și schimbau personalitatea indiferent de companie. Hitler era într-adevăr omul care nu se făcea remarcat în mulțime.

în Față în față cu dictatorii (1962)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ca de obicei în această casă, cina fu servită de simpaticul băiat, care se ocupa cu mare atenție de acest lucru, pentru ultima oară, în această seară. Bunicii, nostalgici, îl priveau cu drag. Părinții, destul de mohorâți și triști, îl sorbeau din priviri. Blondul, deși conștient că nu era fiul lui, simțea totuși va pierde pe cineva drag; băiatul îi "intrase" la inimă (indiscutabil, îl iubea nespus de mult). Dar acest lucru nu era deloc neobișnuit, cunoscut fiind faptul că băiatul avea, în general, "lipici", nu doar la fete... Deci cum să nu-l fi îndrăgit chiar și acest domn blond care-l crescuse de mic, îi veghease copilăria; ar fi fost imposibil... Iar Iulian Enka resimțea în aceste ultime ore mai mult ca oricând dragostea imensă care se înfiripase de-a lungul timpului între el și acest băiat. Cum se despartă de el, pentru următorii 13 ani, cel puțin?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nici nu băgă de seamă cum sau când fu ajuns de vreo 2-3 indivizi; simți doar parcă țeava unei arme înfiptă în spatele lui. Inițial, fu înclinat creadă doar i se părea lui. Pentru a se convinge de acest lucru, vru să-și întoarcă privirea spre nedoriții săi însoțitori. Alex regretă ieșise fără body-guarzi, doar din dorința absurdă de a se plimba fără a fi însoțit de "Ucigașa"; doar nu era tipa aceea mai periculoasă decât acești indivizi; dimpotrivă, ea lucra pentru el, -i asigure lui protecție împotriva unora ca aceștia, deci oricât de fioroasă ar părea, sau oricât de înspăimântătoare ar fi fost porecla ei, prezența ei era necesară. De abia în acel moment pricepu Alex acest amănunt; puțin cam târziu...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Directorul îi reproșase se jucase cu el, cu sentimentele lui, -l manipulase, atunci, de mult, când erau prea tineri pentru a înțelege viața și greutățile ei; erau elevi, amândoi... Avea oare dreptate?! Fusese ea atât de rea, iar el chiar o iubise cu adevărat atât de mult și de fapt, încă o mai iubea, chiar și acum, după atâția ani?! O iubea și suferea pentru ea, chiar dacă, din spusele lui, altceva dorea lase de înțeles... În cazul ăsta însă, de ce nu-și refăcea viața? De ce prefera rămână singur și trist? Doar avea totul... Era director, încă tânăr, încă frumos, atrăgător, încă putea stârni pasiuni în inimile multor tinere, dacă le permitea acest lucru... Dar el, nu; prefera rămână singur și trist, închis în Institut și-n sine însuși, prizonier al propriilor sale sentimente și gânduri, altfel spus, un neînțeles. De ce oare?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Oare din cauza familiei lui se comporta ea astfel?! Chiar în acea dimineață, Nis îl întrebase dacă nu i se părea ar fi cam ciudată?! Nici Lucian nu prea știa ce să mai creadă despre Lia. Era ba aprigă, înverșunată, pornită împotriva lui, ba timidă, rușinoasă, ba temătoare... Adică, foarte schimbătoare; amabilă, chiar ea spusese n-ar fi! Un singur lucru îi era foarte clar în privința ei: Anume că era foarte, foarte frumoasă și că el era îndrăgostit lulea de ea. Dar culmea! Îi promisese se va ține departe de ea în tot cursul misiunii; nu doar ei, ci și tatălui ei... Dacă ar fi fost vorba doar despre ea, ar fi mers; poate și-ar fi încălcat deja acea promisiune absurdă până în acel moment. Dar de ce oare îi spusese același lucru și domnului Virgil Stancu, tatăl ei?!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia era și ea mult mai liniștită în urma deciziei pronunțată de Comisie; ce bine se terminase cu reclamația ei, fără ca misiunea să fi fost afectată, sau componența echipajului modificată. Avea de evaluat activitatea comandantului în timpul misiunii; foarte bine! Cu asta se descurca ea de minune; ba îi și convenea că era nevoită urmărească și să-i evaluaze lui activitatea, întocmească un raport detaliat, doar nu era deloc dificil. Mai dificil, dar tare plăcut, era faptul că se va afla în prezența lui, zi de zi, în următorii ani, mulți la număr...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră -l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lia se opri din povestit, așteptând aprobarea comandantului, pentru a continua. El o privi, fugitiv. Îl intriga puțin acest lucru. Oare de ce tot aștepta mereu, în special aprobarea lui? Doar pentru că el era comandantul misiunii? De fapt, oare ce dorea de la el sau la ce se aștepta ea din partea lui?! Lia... Domnișoara Barbie... Frumoasă, inteligentă, brunetă; puțin ciudată... Îl punea în încurcătură. N-o înțelegea; era dificilă... Având aprobarea lui, Lia începu noua istorisire din mitologia popoarelor antice...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Acasă la familia Enka era destulă liniște, în limita posibilităților: musafirii plecaseră de câtva timp, iar de puțina gălăgie produsă, doar papagalul Rikky era responsabil. Restul erau tăcuți: tânărul comandant, părinții și bunicii acestuia, chiar și bătrânul dulău Nero. Doar lui Rikky nu-i tăcea pliscul deloc; cum însă era drăgălaș, nu deranja pe nimeni, căci toți îl iubeau și-l răsfățau, chiar și blondul. Își revăzuse în acea zi și vechea familie, de la care plecase de bună-voie; cu domnul și doamna Stoica va mai avea ocazia se întâlnească, însă pe blondină habar n-avea năstrușnicul papagal o văzuse pentru ultima oară, iar în curând același lucru se va petrece și-n cazul "șefului". Pentru că nu-și dădea seama de acest lucru, Rikky nu putea fi trist; ceilalți însă... Chiar și Nero părea abătut și nu din cauza vârstei sale. Dulăul negru parcă presimțea că în curând se va schimba ceva, se va întâmpla ceva; nu știa sigur ce, însă orice ar fi fost, se părea avea legătură cu tânărul său stăpân. Astfel simțea dulăul negru și nu se înșela deloc...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Singurul lucru pe care comandantul îl reținuse vag, ca o părere, era că parcă o dusese pe Lia la ea în rezervă în noaptea aceea, fiindcă o găsise adormită pe un scaun, într-o poziție foarte incomodă, în rezerva lui, alături de el, având o compresă rece și udă în mână; nefiind însă foarte sigur de acest lucru (poate visase doar...), se îndreptă spre rezerva colegei sale, pentru a se convinge dacă era adevărat și nu i se păruse lui. Trebuia verifice.

citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Florin Piersic era încă din tinerețe, de pe când era student, un mare povestitor. Făcea valuri plăcute în jurul lui, datorită felului său de a fi. Era un vorbitor neprețuit și de cursă lungă, povestind de una, de alta, fără îți dai seama cum trece timpul. Și nu numai că nu obosea niciodată, ci din contră, acest lucru îi conferea forță continue.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu glasul lui plăcut, Lucian o salută pe mama Liei, zâmbind fermecător, iar cu gesturi elegante, chiar îi sărută mâna doamnei Stancu. Mai era oare nevoie de alte gesturi sau cuvinte din partea lui, pentru ca și mama Liei se simtă atrasă de acest tânăr fermecător? Nu! O cucerise pe loc, prin simpla lui prezență... Îi plăcu băiatul!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai nu dormea nici el; se trezise înainte de începerea furtunii. Motivul lui: examenul! Prima probă era la mate. Era foarte pregătit, superpregătit, dar tot avea emoții, nu și le putea reține. Dacă se va încurca? Dacă va greși ceva, din grabă sau neatenție? Dacă...?! Și întrebări banale de acest gen continuau -i răsune în minte, împiedicându-l se odihnească liniștit. Furtuna nu-l deranja deloc, cu nimic.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook