2012

Pamantul pare prins de raza mortii
E negru si calcat in picioare...
Isi depana in pragul noptii,
Povestea, care-n suflet, curge, doare...

Caci omul l-a strivit si l-a infrant
I-a luat si seva si puterea,
De a ramas numai cu fierea
Pe care o rumega, tacut.

Dar eu ii mai aduc inca tribut
Pamantului pe care zic ai mei ca au trecut...

poezie de Ştefan Nuţă
Adăugat de Ştefan Nuţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sebastian: Ea l-a omorât. Ea i-a apăsat perna pe faţă, eu doar l-am ţinut de picioare. Ea l-a omorât şi pe Alexander Lester. Pe Boris Lester l-a otrăvit cu ciuperci şi l-a lăsat să moară. Tot ea l-a omorât pe bietul... (plânge) L-a omorât pe copil ca să putem fi împreună. Şi eu care credeam că o iubesc...

replică din filmul artistic Lady Macbeth, scenariu de Alice Birch, după Nikolai Leskov (2016), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Festivalul Filmului European
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul

Dimineaţa pe răcoare
Un pescar împătimit
Şi-a luat undiţa cea mare
Şi spre baltă a pornit.

Ziua întreagă, nemişcat,
A sfidat soarele încins,
Dar oricât a încercat
Niciun peşte nu a prins.

Supărat că n-are şansă
Şi că are acest viciu
A plecat seara spre casă
Şi-a trecut pe lângă ospiciu.

Un nebun pe gard urcat
Privindu-l pe când trecea
A râs şi l-a întrebat:
- Bă, nene, ai prins ceva?

Omul i-a răspuns mâhnit
- Nu am prins nimic, nimic,
Firul nu mi l-a smucit
Nici măcar un peşte mic.

Şi nebunul a rostit:
- Cum, n-ai prins niciun baboi?
Dacă eşti aşa smintit
Sari gardul, rămâi la noi!

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea noptii

Nu pot indeparta puterea noptii
Ce-n suflet iar mi se strecoara,
Sub apasarea ei raceala mortii
Ma incolteste ca o fiara.

Alunec lin in bezna, in tacere,
Cuprinsa-n golul din launtrul meu
Ce ma imbraca fara vrere
In neputinta, cu vesmantul sau.

Strivita-n ghiara noptii iara
Sunt iar nimic si sunt niciunde,
Ma uit la trupul meu de cerara
Cum zace chinuit de umbre.

Chircit si fara de speranta
Zvacneste-n agonia lui morbida,
Alaturi de-al meu suflet se inalta
In noaptea fara tarmuri…nesfarsita.

Otravuri negre si nelinisti
Traiesc in trupu-mi vlaguit.
As plange de-as putea de mila-i
Dar, sufletul mi-e oboist.

Ma las purtata-n ceata crudei nopti
Si duca-ma in dulcea-i acalmie,
In golul ce-a ramas din alte vieti
Poate-oi razbi sa ma gasesc pe mine.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de ANONIM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuratate primordiala

Inceputul nu are sfarsit…
Nu e corest,
Dar nici gresit
Asa a fost mereu sa fie
Asa va fi pana`n vecie
Un suflet vine pe pamant traieste viata alergand
Caci ea nu sta defel in loc
O sansa-ai restu`i noroc
Iar viata trece cum e clipa
Si moartea ne rapeste-n somn
Si sufletele iar adorm
Intr-un bau negru al mortii dorm
Nu e nimic si totusi e
Un suflet prins in neclintire
Si sta s-asteapta clipa-n care
O viata ii va da suflare
Nu stiu de-s ganduri sau doar soapte
Nu stiu ce e-n jurul tau
Vezi doar al mortii negru bau
E frig si este bezna-n jur
Si clipele mintile-s fur
Esti singur si vei fi mereu
Si tot asa voi fi si eu…

poezie de Raluca-Gabriela Baditoiu
Adăugat de Raluca-Gabriela Baditoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiţia

Nici visul nu-l crede cum s-a întrupat
şi poate fi văzut cu ochii
de cel care l-a urmat
până ce lumina i-a vestit capătul,

fără eforturi sprâncenate
pentru cel ce şi l-a promis.

Când alte forme nu-s de atins ţinta
şi-n tine sălăsluieşte ambiţia
de n-o mai poţi opri
fără să-i vezi rodul.

Pui pe picioare întregul arsenal
cu rezerve cu tot
şi pornesti cu ce ai mai bun
pe drumul rămas fără alternative.

Dă semne că pragul poate fi atins
şi trecut mai departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea ghiocelului

Poate-ati putut si voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori ati citit povestea lui,
Povestea ghiocelului!
El a ramas orfan pe lume
Si n-avea capul unde -si pune.
Copil sarman, fara putere
N-avea nici rude, nici avere.
Iar Iarna a venit si ea,
Incercand viata sa i-o ia
Dar Dumnezeu l-a ocrotit
Si o zana buna a venit
Ca sa-l fereasca de ninsoare
L-a prefacut in alba floare.
De-atunci, copilul calator
E-al primaverii vestitor!
Cand ea apare, ca o boare,
El ii agata-n par o floare
Si pune pe vesmantul ei
Covor gingas de clopotei.
Iar omul, omul este fericit,
E semn ca iarna s-a sfarsit!

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea...

Ochii-i sunt scaldati in lacrimi
Zambetul ii este sters...
Ar vrea sa-i sopteasca lui ceva
Dar chiulul ei arata durerea ce o poarta.

Tacerea-i mistuitoare, caci pe ea o doare
Si visul ei se spulbera in zare;
Caci l-a vazut cu alta, noua infatisare
Si pe Ea o doare a lui nepasare...

poezie de Larisa Cernat
Adăugat de Larisa Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uiţi că sunt

să nu uiţi să rascolesti prin ploaia de ieri
ma gasesti ascunsa intr-un mugur din urma
ti-as fi ramas tie pe buze inainte de sfarsit
daca iti lasai raza iubirii sa ma cuprinda.

să nu uiţi că voi inflori in ploaia din vara
sau pe marginea toamnei
cand bruma isi infige coltii in frantura ramasa in sloiuri
dorminde in acelasi iatac
unde numai noi doi am gustat nectarul nestins al iubirii.

as curge necontenit, de tu ai fi pamantul.
si m-as prelinge usor prin venele tale
sa-ti pot stapani tremurul adanc
sa adorm la radacina iubirii noastre.

să nu uiţi să ma cauti in causul palmei
ce inca mai prinde stropii rebeli cazuti din neant.
sunt la radacina inimii unei picaturi
încolţind din samanta unei priviri uitate.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăciun fără voi...

cum ar putea fi un Craciun
fara miros de brad... si cozonac
sau fara vinul dulce... bun...
si far' sa m-asteptati in prag?

Craciunul nu mai e la fel,
si nici nu va mai fi vreodat'
caci astazi casa e altfel,
si voi... amandoi ati plecat...

si era bine langa voi,
si eram fericiti cu toti,
iar astazi suntem numai noi,
si v-am rugat sa nu plecati.

dar Dumnezeu v-a luat la El
si inca nu ne vine-a crede
si stim ca stati acum cu El
dar nu degeaba, ci de veghe.

dar viata merge inainte,
asa cum voi mereu ne-ati spus,
mi-e dor de tine, drag parinte,
ce astazi ma veghezi de sus.

si imi lipsesti, iubita mama,
dar stiu ca de sus ma veghezi,
stiu... bine stiu... dar imi e teama
si ma-ngrozesc ca nu ma vezi.

azi am ramas doua surori
care isi plang parintii,
dar care stiu ca-n urma lor
vor veni oameni... altii...

poezie de Ana Maria Tifigiu (16 ianuarie 2009)
Adăugat de Ana Maria Tifigiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi Toamna se trece

Cad lacrimi de frunze-n rugina si sange,
Cu vantul in vuiet ea geme si-si plange,
Trecutul de aur ce ieri l-a avut...
Atata splendoare ce iute-a trecut!

O raza timida razbate prin nor,
Si... ramuri uscate se ‘nalta cu dor,
Dar, cad obosite si-n trosnet se frang,
Si-n linistea noptii le-auzi cum tot plang.

Carari de arama se-ntind spre neant,
Covor rece-al mortii, tablou dezolant,
Azi Toamna se trece, se stinge prin ploi,
Cedand locul Iernii cu neaua ei alba si... visele noi.

poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte (11 noiembrie 2018)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era odată un băieţaş care a răcit; se jucase pe afară şi se udase pe picioare, dar nimeni nu pricepea cum şi unde, fiindcă pe jos era uscat şi nu ploua. Mamă-sa l-a dezbrăcat, l-a pus în pat şi a prins samovarul, ca să-i facă o ceaşcă de ceai din soc, fiindcă ceaiul încălzeşte.

începutul de la Fata din soc de Hans Christian Andersen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet dăruit

Un suflet blând si iubitor
Se naste la juma de secol
Seamănă iubirea izbitor
Atracţie celestă acelaş pol

Născută sub raza de lună
Hrănită cu seva de la pom
Aud si îngerii cum sună
Acceptă mă in corp de om

Apă beau din roua dimineţi
Mă ridic pe rază la soare
Iubeste mă fără să regreţi
Caci viaţa este trecătoare

Un suflet dăruit eternităţii
Când soarele este la răsărit
Isi caută perechea vietii
De iubire niciodată nu e golit

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodnă ratată

Cu frenezie, sub frunziş,
A luat inelul minunat.
L-a acceptat cu ochi închişi,
Când i-a deschis, l-a refuzat.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii la un bărbat îndrăgostit de doctoriţa care l-a vindecat

A fost totu-n pripă
Ca şi handicapul:
L-a scăpat de gripă
Dar i-a... sucit capul.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul" (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui "revizor"

Când l-a prins în deficit
La un inventar, odată,
Într-atât l-a săpunit...
Că l-a scos basma curată!

epigramă de George Zarafu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărirea

Soaţa-l urmărea într-una
Pe stimabilul Georgică!
Şi-n sfârşit l-a prins la una,
Dar l-a prins la... una mică!

calambur epigramatic de Constantin Păun (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Darul beţiei

A luat de tânăr darul
Bând ca să-şi verse-amarul
Azi cănd l-a lăsat puterea
Bea, şi bea şi-şi varsă... fierea!

epigramă de Gheorghe Gurău (octombrie 2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele rasat nu se mai întoarce la ce a vărsat, în mod similar, omul precaut - la cel care l-a subestimat şi care l-a insultat.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La douăzeci de ani, omul are chipul pe care i l-a dat Dumnezeu, la patruzeci, are chipul pe care i l-a dat viaţa şi la şaizeci are chipul pe care l-a meritat.

citat clasic din Albert Schweitzer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iona şi kikayonul

Când Domnul l-a trimis
În misiunea sa de profet
Iona s-a îmbarcat la Iope
Să fugă departe la Tarsis.
S-a acuns în cală şi s-a culcat
Ca un fiu risipitor şi nepăsător
Faţă de harul primit.
Precum un copil dezmierdat
S-a lăsat apoi aruncat în mare
Într-un un roller coaster marin,
Care l-a urcat pe talazuri înalte
Si l-a coborât la temeliile munţilor,
Iar el s-a speriat de moarte,
Încât trei minute au părut
Trei zile şi trei nopţi nesfârşite;
A strigat şi s-a rugat către Domnul,
Şi a promis că va fi ascultător,
Că va împlini toate făgăduinţele
Dacă se va vedea acasă,
La tempul cel sfânt!
Mila lui Dumnezeul l-a salvat,
Iar Iona şi-a spus tăios profeţia
Îngrozind cu moartea pe niniveni.
Dar profeţia lui nu s-a împlinit,
Căci Domnul s-a îndurat
De ceilalţi copii, care nu ştiau
Să deosebească dreapta de stânga lor.
Iona s-a îmbufnat, s-a supărat
Şi n-a vrut să se întoarcă acasă,
Dând din picioare în plin soare.
Atunci, Dumnezeu i-a dăruit
Un kikayon colorat şi umbros,
De care Iona s-a bucurat,
Dar tot capricios a rămas.
Văzând că este un copil
Alintat, Domnul i-a luat
Kikayonul şi l-a certat!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!