Epitaful unui unchi

Se odihneşte că-i sleit de tot,
De neamuri multe duse în spinare,
Muri, spunând că-n viaţa viitoare,
Va fi trecut pe postul de nepot.

epitaf epigramatic de Ion Grigore din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Azi, soarta pare să ne cruţe,
Că-n ciuda codrilor puţini,
Avem o ţară de Codruţe
Şi multe neamuri de Codrini!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trecut şi postul

Am iertat în Postul Mare
Că-s creştin şi nu mă cert,
Dar pe doamna (nu spun care),
Din păcate... n-o mai iert.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puls în viitor

Iubirea noastră a trecut prin toate:
neînţelegeri, lacrimi, bariere
pe care am văzut că nu se poate
să le lăsăm când mintea, doar, o cere.

Au fost şi nori, dar zilele senine
le-au depăşit ca număr şi valoare,
iar dacă-n viaţa asta a fost bine,
aş vrea să cred că-n alta, viitoare,

slujindu-ne de cele învăţate,
să ne încredem în iubirea noastră,
pe-un drum din care nimeni nu ne-abate,
mergând spre-o zare ce-i mereu albastră.

Mai vreau să cred că-n vara ce urmează
tot ce dorim îşi va afla-mplinire,
iar ce simţim în cea care pulsează
va fi ce-a fost şi pân-acum: iubire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui medic veterinar

Pân'se duse s-o consulte...
Vreme a trecut destulă;
Oaia cu necazuri multe
A ajuns deja căciulă.

epigramă de Dumitru Ivan-Teiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte-i o fantomă, ca şi viaţa. Nu pot muri decât ştiind că-n rostul lor nu e nicio pierdere şi nici câştig.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Ella
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii ce-au trecut

Anii ce au fost nu vor mai fi,
Vremuri duse în trecut regret,
Am îmbătrânit cu mulţi copii,
Viaţa m-a făcut mai înţelept.

Femei frumoase-n vântul verii se ofilesc,
Părinţi ce m-au născut îmbătrânesc,
Copii din mici în mari maturi devin,
Ca sticle de must uitate-n beci se fac în vin.

poezie de Ionuţ Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul ne ridică împotriva slăbiciunilor.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre trecut şi viaţa viitoare, aleg punctul dintre ele.

Alexandre Dumas în Contele de Monte-Cristo
Adăugat de Red_Tulip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conducătorilor noştri

Mă rog - ca tot săracu',
Trecut prin multe şocuri -
S-ajungă toţi la dracu'...
Dar nu mai are locuri!

epigramă de Grigore Cotul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cu destinul

Ţinem postul fiecare
Într-un trai nu prea integru
Guvernanţii "Postul Mare!"
Iar poporul "Postul Negru".

epigramă de Petru Chira din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică:

Stimat urmaş al lui Apollo,
Catrenul tău m-a amuzat!
Păi, se cunoaşte cât de colo
Că-i eşti nepot lui... Cincinat!

epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crede în viaţa viitoare, viaţa de dincolo de mormânt, şi nu vei trăi cu bucurie, ci dimpotrivă, chinuitor. Nu crede în viaţa veşnică viitoare, ci recunoaşte această viaţă veşnică, şi vei trăi liniştit şi bucuros în acestă viaţă.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Cu cele duse ale vieţii ceasuri,
Cu cele ce-au ramas, câte-or mai fi,
Încerc să fac balanţa la necazuri,
Să trec la socoteală bucurii.

Atins de jarul ultimelor taine
Cum de suflarea unui înger mort,
Aş vrea să urle sângele-n organe,
Să izbucnească flacăra în cord.

Aş vrea ca să te văd zâmbind la faţă,
Cu rănile-n extaz să te implor
Să-mi fii tu viaţa întoarsă la viaţă
Iar de-oi muri să nu ştiu ca eu mor!

Căci cele duse ale vieţii ceasuri
Şi cele ce-au rămas spre a mai fi
Nu-mi sunt balsam atâtora necazuri
Şi celor de pe urmă bucurii.

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturile părinţilor trebuie duse în inimă.

aforism de Grigore Rotaru
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui nepot din D.N.A.

Tu ai grijă, da, nepoate,
Cu Parchetul suscitat,
Că de faci ce nu se poate,
Ajungi şi... la raşchetat.

epigramă de Eugen Coţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul Mare

Ajunşi în prag de bătrâneţe,
Nevasta-i spune cu-alinare:
Cum simt că nu mai ai bineţe,
Bărbate, intri-n... Postul Mare!

epigramă de Corneliu Văleanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postul Mare

Aşa-i de mare postul cel
De care vorba o aduc
C-odată, când să ies din el,
Era să nici nu mai apuc!

epigramă de Vasile Darie din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii viitoare mă dăruiesc

Ei da, am decis,
mă fac parfum de floare
în viaţa viitoare.

Să spunem...
Parfum de nu mă uita
când mă culege cineva
şi mă aşează în fereastra
dintre lumi
să-şi amintească
de eternul amor
din trecutul pămantului
azi dispărut
în nostalgia cuvântului.

Şi iar am zis
în viaţa ce vine
parfum de rose mă fac
să parfumez cu mine
fiecare secundă
a fiecărui veac
de iubire profundă
trăită cu tine.

Lumii viitoare
mă dăruiesc
pafrum de floare
să veşnicesc
iubirea trecătoare.

poezie de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duse, se duse, până ce dete de o pădure, în care întâlni pe Murgilă, şi pe care îl opri pe loc, ca să mai întârzie noaptea. Merse după aceea mai departe şi dete peste Miazănoapte, şi trebui să o lege şi pe dânsa ca să nu dea peste Murgilă. Ce să facă, cum să dreagă ca să izbutească? O rugă să-i ajute a lua un copaci în spinare, care, zicea el, îl tăiase de la rădăcină; o învăţă el să se puie cu spatele să împingă, pe când el tot cu spatele la copaci de ceealaltă parte va trage cu mâinile, ca să-i pice în spinare şi să-l ia să se ducă la treaba lui. Miazănoapte, de milă şi de rugăciunea ce-i făcu, se puse cu spatele la copaciul care i-l arătă viteazul şi, pe când împingea, el o legă de copaci cobză, şi porni înainte, că n-avea vreme de pierdut. Nu făcu multă cale şi întâlni pe Zorilă, dară lui Zorilă nu prea îi da meşii a sta mult de vorbă, căci, zicea el, se duce după Miazănoapte, pe care o luase în goană. Făcu ce făcu şi-l puse şi pe dânsul la bună rânduială, ca şi pe ceilalţi doi, dar cu mai mare bătaie de cap. Apoi plecă înainte şi se duse până ce ajunse la o peşteră mare, în care zărise focul.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca la Homer...

Plecat la muncă, semn că-i pasă
De ea, dar şi de prichindei,
L-a aşteptat să vină-acasă,
Mai mult de-un sfert din viaţa ei.

epigramă de Mirela Grigore din Epigramiada românească
Adăugat de Mirela Grigore
Comentează! | Votează! | Copiază!