Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Infarct

Seara se lasă. Seara se lasă.
Soarele-și face cuib în iarba de pe deal.
Mama, din rochia cu flori de acasă,
Se mută în straiul cenușiu de spital.

N-a mai auzit de cardiogramă...
Ciudată e și această hârtie
Pe care inima ei trage linii, cu teamă,
Ca un copil care se-nvață a scrie.

"Inimă, zice mama în gând, să nu mă înșeli,
Fii silitoare și-nvață
A scrie - dar, te rog! - fără greșeli
Un singur cuvânt, numai unul: viață!"

Pe lângă inima mamei moartea umbla.
Ce cauți, moarte, așa de devreme?
De la inima mamei se lumina,
Iar moartea de lumină se teme...

Ah, inimă, cum te ții
De viață, de dulcele soare!
Ca steaua - de ore târzii,
Ca ramul - de pom,
Ca floarea - de ram,
Ca roua - de floare.

poezie de (1986)
Adăugat de MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Puiul mamei dragul tatei" de Vasile Romanciuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -40.00- 23.99 lei.

Citate similare

Alin Ghiorghieș

Cimitire plutind

lasă carnea
ce zic!!?
lasă ciorbă de om
lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
și nu-i pasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ține strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neștiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzește,

dar care strălucește în inima lui
și în inima mea, totuna
și focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viață

și care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
și tineri bărbați cu iarba în dinți
le poartă pe brațe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă ies din mine,
mi se-ntâmplă așa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică ușor din vioara omului singur
și zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Triste versuri

îmi vin în minte în stilou
în seara asta le-aș putea scrie
despre noaptea care e vitregă
aduce moartea celor însemnați
de un destin groaznic
pentru unii nenorocoși
unul consumă ketamină într-un bar
iese cu pistolul colt
trage piedica trage în dușmanul
de-o viață anterioară aflat
după ședințele de spiritism
îi umblă la karmă
vânturile nopții șoptesc
altă dramă cu final horror
un cuțit înfipt după o aruncare
fără motive serioase în inima
unui cetățean cu diplomat
care-și ținea inima la locul ei
nehotărât moară pe stradă
sau în drum spre spital
într-o ambulanță care explodează
într-un atentat socio-politic
revendicat de un psihopat
îndrăgostit de kant și nietzsche
într-o astfel de noapte o strângi
în brațe cu voluptate criminală
se sting stelele pe cer
nimeni nu observă aceste tragedii
câte ființe au fost ucise?
miliarde? mii de miliarde?
triste versuri poți scrii
te poți sinucide în seara asta
dar nu are cine să te regrete

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Mi-a lipsit

Mi-a lipsit al mamei drag alint,
Încă de când am venit pe lume,
Mi-a lipsit și dulcele cuvânt,
Care doar mama ți-l va spune.

Mama mi-a fost stea călăuzitoare,
Chiar de acolo din locul SFÂNT,
Le-a sfătuit pe ursitoare,
apere pe acest pământ.

După mama n-am plâns niciodată,
Căci sufletul ei a fost cu mine,
În noaptea cea întunecată,
Dar și în zilele foarte senine.

Despre ea voi scrie, nu voi fi tăcut,
Gândindu-mă la chipul ei blând,
Peste orice greutăți am trecut,
Cu ICOANA mamei în gând.

poezie de (21 mai 2003)
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama

După cum știți fiecare
Mama, suflet mare are
Și pe-al ei suflet apasă
Tot ce e în întreaga casă.

Și sufletul ei cuprinde
Orice foc care se-aprinde
În inima celorlați,
Când la masă, adunați,
Spun de ce sunt apăsați.

Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire
Care-aduce cu-a ei mână
În căminul ei lumină

Ea găsește oricând putere
mai poarte o durere
Într-a pruncului favoare
Ca-n furtuni -i fie soare
Cu dulci raze protectoare.

Ea poartă-n inima ei
Tot ce sunt copii săi
Și din orice depărtări
Șterge lacrimi și întristări

Și așterne flori pe cale
Pentru odraslele sale
Simțind ca pe-o datorie
Să le facă bucurie.

În caldul ei sufletesc
Roade dulci, bogate cresc,
Roade de care au parte
Pruncii și când sunt departe.

Tu ești opera ce-o scrie
Mama ta cu bucurie
Și dorință luminoasă
Să fii veșnic valoroasă.

Tu ești rodul mamei care
Trece des prin încercare
Și prin valea de suspine,
Toate, toate pentru tine
Ca să-ți fie în viață bine.

Mama-i o nemărginire
De speranță și iubire;
Nu se lasă biruită
Nici în ultima clipită,
Luptă, luptă pentru tine
Să-ajungi OM, -ți fie bine!

poezie de din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica CristeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Laudă mamei

Inima mea e atât de încăpătoare...
Te regăsesc pe o floare de lotus în ea,
Divinul admiră ceea ce faci sub soare...
Ca un martor, lângă tine dorește stea!

Și nu e în viață un sentiment mai ciudat
De a ști că ești spiritul pur, neîntinat,
Să știi că din iubire mama viață ți-a dat,
Să știi că de fapt, ea este TOTUL... ce-a-nsemnat!

poezie de
Adăugat de GalaxySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se lasă seara

Se lasă seara.
Umbre lungi ne acoperă ca o mantie de catifea,
Ferindu-ne de privirile indiscrete ale trecătorilor,
În timp ce vântul sprințar îți răvășește părul despletit,
Ce cade în valuri pe umerii tăi de marmură albă.

Se lasă seara.
Dunărea se târăște molcom la picioarele noastre,
Ostenită de această peregrinare fără sfârșit,
Iar gândurile tale curg odată cu ea spre zările infinite,
Unde cerul albastru sărută marea întunecată.

Se lasă seara.
E pace și liniște pretutindeni în jurul nostru,
Căci lumea a obosit de atâta frământare zadarnică,
De atâta trudă, de atâta chin, de atâta speranță,
Și se pregătește de odihna cea sfântă și binemeritată.

Se lasă seara.
Inima ta începe bată dintr-o dată mai tare,
Poate de teamă, poate de uimire, poate de încântare,
Iar eu stau și o ascult împietrit de emoție,
Temându- ca nu cumva îți iasă din piept.

Acum e noapte.
Noi am rămas în același loc, unul lângă altul,
Țintuiți de pământ ca niște copaci cu rădăcini adânci,
Dar sufletele noastre pure și pline de fericire
Se îmbrățișează năvalnic și se înalță grăbite spre stele.

poezie de (6 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În acea viață tihnită, blândă, care părea atât de îndepărtată, fetița ar fi crezut-o pe mama ei. Pe vremuri credea tot ce-i spunea mama ei. Dar în această lume nouă și aspră, fetița simțea că se maturizase. Se simțea mai bătrână decât mama ei. Știa că celelalte femei spuneau adevărul. Știa că zvonurile erau adevărate. Nu știa cum să explice asta mamei ei. Mama ei devenise ca un copil.

citat din romanul Se numea Sarah de
Adăugat de Parachiv Andrei AlexandruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Se numea Sarah" de Tatiana de Rosnay este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 11.99 lei.

Iubire și pământ

Orice om poate a scrie,
Un cuvânt, un gând, un fapt,
Orice simț uitat în zile,
Fără inima și leac.


Eu sunt unul, tu esti toate,
Toate cele ce trecură,
Pe lângă a mea gândire,
Peste urma mea flamandă,

Orice om poate a scrie
Când iubirea te frământă,
Și te leagă în neștire,
De-a iei inimă blândă,

Tu călăuză, pierdut simt,
Pierdut de toți și toate,
Căci pe al meu pământ,
Se oglindesc păsări călătoare,

Și nu-mi lasă iubirea,
m-ai bucur de ea,
Căci iubirea e doar viața
Căci iubirea e doar ea

poezie de din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei ZamfirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Povața mamei

Vântul bate, frunza cade,
Dar în suflet mi-i cald și bine,
Căci o ființă bună și dragă
E mereu lângă mine.

Aceasta e mama, sfântă icoană
Care mi-a dat grai și viață,
Dar cu vorba ei blândă și dulce
Mi-a dat și o bună povață.

nu uit că anii zbor ca clipele,
Toți îmbătrânim și când ne cresc aripele,
Ne luăm zborul de lângă cei care îi iubim,
Această povață toți trebuie s-o știm.

Eu o cred pe mama,
O înțeleg atât de bine,
Dar ea cu sufletul și inima
Mereu va fi cu mine.

poezie de (23 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima de mama

Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.

poezie de
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când inima voastră, adică plexul solar va începe simtă, iubească, trăiască cu mare intensitate, atunci, da, veți atinge, veți mișca inima universală, inima lui Dumnezeu, și din această inimă vor veni la voi energii, forțe, curenți dătători de viață, care vă vor lumina.

în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.
Teodor Dume

Numele ei în limba maternă, mama

ascultând cum îi bate inima
azi am sărutat-o
pe obraz
locuia într-un timp în care
am locuit și eu pentru o vreme
înainte de a mă reîntoarce
la mine însumi
am strigat-o
în limba maternă
mama mama mama...
m-a privit apoi a ales tăcerea

mi-am pus inima în palme
și i-am dăruit-o ca
pe un mugure de lumină

La mulți ani, mama!

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului (2018)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Cristian Neagu

Parcurs

Am strigat: "viață"!
și gura mi s-a umplut
de laptele mamei
apoi,
cu umerii
încărcați de responsabilități,
cu genele grele
de nesomnul copiilor,
cu sufletul
plin de deznădejdi,
cu inima
îndurerată de răni
vin la Tine
iar tu înveți
moartea este
singura certitudine a vieții
ori că...
durerile
nu stau în viață
când inima
este plină de iubire necondiționată
chiar dacă acei umeri
s-au chircit sub poveri;
recunoscând
lacrimile singurătății
am strigat: "moarte"!
și gura mi s-a umplut
cu pământ...

poezie de din Academia de poezie (9 noiembrie 2018)
Adăugat de Cristian NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Dorina Omota

Numai poetul...

Lumină în cuvânt
Și Nebunie-n gând,
Speranțe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.

Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-și patima
Scrie poetul.

Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.

Pe fila unui nor
Și-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete și mult dor
Scrie poetul.

Când este judecat,
Și toți îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Și scrie pe-un taifun,
Numai poetul...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Merele de vară

Mi-aduc aminte merele de vară,
Când noi copii la mama mai eram,
Când stam pe bancă câteodată seara,
Cu câtă poftă le mâncam!

Și câteodată când ploua afară
Iar noi priveam la stropii de pe geam,
Mama fugea prin ploaia cea de vară
Și câte-un măr cu lacrimi ne-aducea.

Și îmi aduc aminte că într-o vară
Ne-a venit pe la poartă un sărman
Și cum s-a luminat în prag de seară,
Când mama i-a cules un măr din ram.

Dar de când nu mai este mama,
Nici pomul nu mai face rod,
Și parcă degeaba mai vine vara
Și vara parcă nu mai are rost...

De-atunci am mai mâncat mere de vară,
Dar parcă și-au pierdut parfumul sfânt
Și mi-amintesc gustul de-odinioară,
Pe-o bancă, lângă mama la mormânt.

Merele de vară sunt,
Sfinte pe pământ,

Merele de vară plâng,
Mamei la mormânt...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Of, inimă și inimioară

Inima-mi bătea aseară
Gata din piept îmi sară.
Când aproape s-a-nnoptat,
Inima de mult a stat.

Acum, în zadar chinuiesc,
Nu mai pot ca s-o pornesc.
Odată ce s-a oprit
E foarte greu de pornit.

Of, inimă și inimioară,
Cum zburdai odinioară!
Ce-ți veni așa de-odată
De mi-ai pus doliu la poartă?

De ce din inimă blajină
Ai devenit prea haină?
Cum inimă te-ai îndurat
Și din viață m-ai luat?

În loc -mi lași două vieți.
Acum sufletu-mi îngheți.
Mă duci dint-o viață reală
Într-o alta virtuală.

O, cât de păcătoasă ești!
Eu credeam că tu glumești!
De ce nu spui c-ai obosit,
Ca să știu că n-ai glumit?

Știu. E tardivă întrebarea.
Inima nu-mi mai răspunde.
Ea, și-a încetat mișcarea,
De auzit, nu m-aude.

Adio îți spun natură!
Intru în eternitate,
În urmă las iubiri și ură
Și trec granița în moarte.

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rondelul Bucureștiului

Când seara se lasă peste București
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin
Un dor nebun te lovește-n plin
Și pe străzile lăturalnice rătăcești.

Mintea-ți zboară la tot ce iubești
Și te cuprinde un imens suspin
Când seara se lasă peste București
Tu iar te plimbi c-o sticlă de vin.

Și-ai uitat cum e din inimă să zâmbești
De când acum îi ești ca un străin,
Iar sufletul ți-a devenit amar ca un pelin
Și plângi, la ea mereu te gândești
Când seara se lasă peste București.

rondel de (4 iunie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ușor și fără urmă voi pleca și eu

Viața nu e un accesoriu de schimb, nici lumea nu mai e ceea ce a fost și eu voi fi tot mai singur, doar Mama, Dumnezeu și Copilăria mi-au mai rămas, mărturie a tot ceea ce am fost

Doamne, cum să uit lacrimile mamei care dilatau noaptea înțepenită pe umerii ei ca o durere!
Doamne, cum să-mi uit copilăria prin care alergam desculț de la un capăt la altul și soarele umbla pe vârfuri, ca pe propria-i rană, să nu-mi trezească amiaza!
Cât despre tine, Doamne, nu prea-mi aduc aminte, mama te purta în gând ca pe tata plecat într-o zi stea de vorbă cu tine și de atunci focul din sobă s-a stins...
Ziua aceea o țin în loc de inimă și aștept
Oare, îl voi întâlni pe tata?

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Petru Daniel Văcăreanu

Nemurirea cuvintelor

Nici dacă a-i scrie poezia perfectă
O utopie a literelor
Timpul nu iartă nimic
Cuvinte, oameni.. piatră,
Nemurirea nu ne-o oferim singuri
In efemeritatea fără sfărșit
Ce-o radiezi prin fapte... cuvinte
Străbate intunericul și veacurile
Cât lumea va exista
Și intr-o zi se va sfârși și ea,
Șoapta ce zboare in univers
Pe buze de stele, aștri, comete
Toată viața poți o cauți
E in noi din totdeauna
Iubirea... praf de stele din inima ta
Ce moarte nu are
Se metamorfozează
In floare, copac tot ce ne inconjoarā
Și intunericul de-ți este credință
Ce crezi că este vidul rece?
Lumină fără suflet...
Așa cum e și trupul fără inimă
Ce-l vezi dar nu-l simți..
Radiază lumina in cuvinte, fapte
Sufletul va fi o rază nemuritoare
In infinitatea iubiri..

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook