Trup sfânt

Presiune de nestăpânit,
Nu scrie, nu scrie, nu scrie,
Lasă-i pe alţii şi lasă
Timpul să se-nvijelie.
Doamne, ce linişte-n jur,
Morţii clipesc doar din frunze,
Din razele lunii pe cer,
În geamătul lumii lehuze.
Poeţii nu scriu, mor mereu,
Respiră-n cuvinte-implozie,
Ei ştiu, Paradisu-i al lor,
Trup sfânt, nectar şi ambrozie.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O poezie nu se scrie, se desenează, se cântă, dar nu se scrie.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare scriitor crede că mai scrie pentru cineva, altfel nu ar mai scrie nimic.

aforism de Boris Marian Mehr (19 noiembrie 2001)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ah, filosofia

Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezeşte melancholia,
Dar şi seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
Dă din picioare şi scrie, băiete,
La ce bun poeţii în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipiţe, marchize,
Poeţii nici flori nu aduc şi nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeţii zac în beznă şi scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârşit,
Nu poţi trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poţi face un pom.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E linişte în ţara poeziei

E linişte în ţara poeziei,
Pornografia s-a retras la PornTv,
Poeţii dorm vrăjiţi de amintire,
Pe bulevarde circulă BMW.
Din darul magilor n-a mai rămas nimic,
Iar Zarathustra a fost dus la DNA,
Zadarnic dai un pup, un click,
în liniştea aceasta e ceva.
Nainte de sfârşitul Lumii,
Vine sfârşitul fiecăruia,
O auroră –n dansurile spumei,
Timpul ca norii zboară undeva,
Treptele gem ca-n boală animalul,
Calul aleargă în câmpii pustii,
Mila cu sila se-ntâlnesc la vilă,
De ce, iubito, numai noaptea vii?
Prin aer mai plutesc săruturi,
Bietul Petrarca a cerut un ceai,
Muşcaţi de şarpe, cad eroi sub scuturi,
Scrie, Poete, scrie, ce mai stai?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi şi-ar scrie memoriile, dar le e teamă de ei înşişi.

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mielul turbat

Singurătatea este cea mai gravă boală,
Asta o ştiu toţi, nu de aceea scriu eu aici,
La curtea regelui XYZ, sosi un străin pe nume AAB,
Înfăşurat avea un stilet, cânta din harpă, părea un harap.
Lumea întreabă, ce ştii să faci, străinul răspunde, a povesti,
Despre Lilith şi vârcolaci, morţi călărind pe stafii.
O lumânare ardea într-un colţ, era târziu şi somnul venea,
Când deodată se auzi de sub bolţi ţipătul morţii,
Murise şi ea.
Dar mai există şi mielul turbat, vine un lup fără dinţi, fără păr,
Iată îl scuipă, acest scuipat parcă ar fi doar un strop dinspre mări.
Vine un leu, urinează pe miel, vine măgarul şi ţipă un vers,
Mielul turbează, nu este el, nu mai e loc în Univers.
Mielul mai scrie, nu este miel, ei şi ce dacă scrie, întrebi,
Mielul este Mefistofel, poţi ajunge cu el pe Horeb.
Amestecă el blesteme, nectar, asta şi Domnul o ştie, iertat
Intră mielul în Rai, asta e, intră deşi este mielul turbat.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un tratat despre iubire

Vom scrie un tratat despre iubire,
cu semnătura unui învăţat din anii o mie,
eu, cum se spune, am iubit, dar tot n-ajunge,
vom scrie c-un pumnal care străpunge,
venit-a vremea scrisului, uitării?
Un colier doar porumbiţei se oferă.
Iubirea e mereu mistuitoare
şi misterioasă şi atotînvingătoare.
Ea te pătrunde ca o urechelniţă,
Fumezi şi vezi, te clatini o cădelniţă,
Şoimul de piatră tace, nu te lasă,
Trăieşti ca-ntr-o-nchisoare fără viaţă,
Doar corbul te mai ia în seamă,
Tot croncăne şi nu prea-i bun de zeamă,
Fantoma timpului se nalţă nevăzută,
Nimic nu e mai tulbure, nălucă,
O acuplare, rătăcire, tremendare,
Materie şi spirit în trădare,
Aici se naşte lumea, aici moare,
Se-acoperă şi marea înspumată,
Opal şi flori de câmp pe cer se-arată,
Heraldul te anunţă, clipa vine,
Noi suntem trestiile ce nu vor să se-ncline.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zoo

Zoo-o, ce este cu lumea animală?
Vai ce iubesc animalele, spuse o cucoană
Consumată în urmă cu un an de un somn uriaş
Din Amazonia-amazing. Supărătoare veste,
La fel cum ai scrie o mie de poeme şi nimeni
Nu le citeşte. Mai scrii o mie, la fel.
Te împuşti, glonţul trece pe lângă tine,
Se înfige în fundul lui Svejk, apoi revine
În ţeava pistolului. Am vrut să scriu – pistilului.
Aşa ne învăţa profa de biologie. Doamne,
Ce piept avea femeia aceea, ce piept şi ce voce.
Acum o fi într-un cemitir din Berceni, din Pucheni.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clorofilă

Mi-aş scrie viaţa pe o filă
A unei frunze încă verzi
Cu sângele-mi drept clorofilă
Curgând printre nervuri grămezi

Mi-aş scrie viaţa pe-o petală
Firavă, crudă, de boboc
Şi-a amintirilor cerneală
Va scrijeli din loc în loc

Mi-aş scrie viaţa pe-o aripă
De fluture grăbit în zbor
Ţesând apoi clipă de clipă
Povestea mea de muritor

Mi-aş scrie viaţa într-o boare
De dimineaţă caldă, dulce
Când totu-n jur e numai soare
Când anii par a nu se duce

poezie de Klara Papuc
Adăugat de Karla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrie, scrie Doamne!...

La lumina lumânării, când sunt îngerii aproape
si pe Cer secera lunii printre nori abia răzbate,
La o masă in livadă, sub un măr fără ispite
legile din veşnicie le dorim revizuite.

Un amendament Stăpâne, prăfuiti suntem de veacuri
condamnaţi pe- acest pământ, limitaţi in timp şi spaţiu,
O petiţie noi scris- am, cerem să trăim mai mult
Tronul Tău si tribunalul s- aibă ultimul cuvânt.

Avocaţii să pledeze, preferăm pe cei din stele
printre ei, unul să fie, chipul drag al mamei mele,
Magistraţi ce- mpart dreptatea, de se vrea, dintre cei sfinţi
la procesul conştiinţei, judecăţi doar de părinţi.

Scrie Doamne- o lege noua, cel puţin suta de ani
să trăim in zborul sacru, şterge tot ce- nseamnă bani,
,, Doctorii fără de- arginti"", grija lor copiii lumii
de istoria Sodomei s- aibă parte doar nebunii.

In lumina dimineţii suntem bucuroşi de viaţă
resetează- i Sfinte Tare, cei ce ard firul de aţă,
Primeneste- n lung planeta, curăţă in grâu neghina
taie gardul separării, lasă liberă gradina!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o stare de spirit. O stare permanentă. O stare de febrilitate. Iar scrisul trebuie să fie exploziv. A scrie într-un ritm lent e ca şi cum ai scrie din neavând ce face altceva. A scrie poezie din când în când şi, până trec doi ani, să aduni de-o carte e ca şi cum ai scrie din lipsă de ocupaţie.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie...

Voi scrie Adevăr pe braţele sleite
şi vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
şi vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
şi boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
şi vor sfinţi cântări, şi vor sfinţi cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin şi pe durere
şi zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii şi pe ştergare
şi fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
şi lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
şi voi culege mană, şi voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristeţe şi pe-amar
şi voi culege miere, şi voi culege har.

poezie de Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti în toate

voi scrie de Tine, de îngeri, de noapte
şi despre guri ce-s flamande si mor
voi scrie pe-o lacrima ce se zbate in moarte
ravas de iubire, scrisoare de dor.

şi poate s-or strange cuvinte gramada
şi poate vor plange in locul lor
cu sangele scurs din al urii ocheada
cu mustul ierbii strivita in zor.

din rauri as strange doar racoarea de gheata
şi din izvoare doar verdele-adanc
sa scriu pe obrajii rumeni de viata
cu dulcele gust de mere in parg.

şi-n plamada din campuri as pune mireasma
din toti rozmarinii ce striga-nflorind
cu dafinul verde as scrie-o priceasna
şi hrana sa fie in ochii plangand.

aş scrie si-n piatra, si-n stropii de ploaie
pe ciutura veche ce de foame s-a stins
din cuvintele mele sa curga siroaie
mirosul painii si vin rosu-aprins.

căci Tu esti in toate si-n ochii flamanzi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce să scriu într-un roman ceva ce pot scrie într-o nuvelă?
De ce să scriu într-o nuvelă ceva ce pot scrie într-un eseu?
De ce să scriu într-un eseu ceva ce pot scrie într-o cugetare?
De ce să scriu într-o cugetare ceva ce – destul de probabil – s-a mai scris?

Mai bine scriu o poezie. Ideea s-o mai fi scris, dar îi dau o formă artistică, originală.

Dar de ce să scriu într-o poezie de n versuri ceva ce pot scrie într-un distih?
De ce să scriu un distih ceva ce pot scrie într-un poem de un vers?
De ce să scriu un poem într-un vers şi să mi-l confunde unii cu o cugetare?

Mai bine scriu o epigramă, măcar "ne mai râdem".

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A sosit vremea

A sosit vremea să minţi,
Viermele de mătase produce
Căcăreze de capră,
Bărbatul naşte pui vii,
Gloanţele ies din pieptul celor ucişi,
Zburând ca albinele,
Necunoscuţii sunt fraţii tăi,
Te vând în pustiu unor tâlhari,
Aud capacele sicrielor cântând
Din Jim Morrison,
luna ciocneşte un pahar de şampanie cu morţii,
dar cea mai mare minciună este
Că nu te-am iubit niciodată.
Cel care-ţi scrie, mort e demult.

poezie de Boris Marian Mehr (5 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamna Oltea: Nu aşa, măria ta! Scrie numele tău de domn întru veşnicie!
Ştefan (zâmbind amar): Bine, mamă! Mai scriu un rând! (Scrie.) Sunt un pumn de pământ. (Rar.) Am luptat, am iubit, am visat! Io Ştefan cel Mare şi Sfânt! (Cade cortina.)

replicile de final din piesa de teatru Ştefan cel Viu, scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună nebună

dorinţa poetului este
să scrie în linişte poezie
dar
liniştea poeziei ce-o scrie
pace nu-i dă nicidecum
atunci
dorinţa poetului este
să iasă din linişte, cum
plină
iese şi luna din capul
nopţii... şi urlă nebună
aşa
cum dorinţa poetului es
te să scrie... să scrie...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Scrie, scrie, nu se lasă,
Stihurile curg ca apa,
Pana-i este credincioasă,
Numai poanta-i trage clapa!

epigramă de Francisc Gavrileţ din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi scrie

Voi scrie şi voi scrie şi voi scrie,
iar pana mea nicicând n-am să tocesc,
şi-am să-ţi tot spun cât mi-eşti de dragă mie,
şi-am să-ţi repet întruna: te iubesc!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!