Cum se călește fierul
Ca pătimaș culegător de vise,
Am cultivat abstractul în sonet,
Fiindu-mi silă de banal concret
Ce zilnic păsurile mi-otrăvise.
Și-așa în templul meu cu porți închise
Frumosului i-am închinat discret
Și-nfiorarea caldă de poet,
Și arta rece care-o stăpânise.
Cu mintea sufletul mi l-am călit
Cum se călește fierul înroșit
Spre-a-i oțeli flexibila substanță.
Numai așa am izbutit să-nfrâng
Vulgara lacrimei exuberanță,
Când suferința mă făcea să plâng.
sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- poezii despre roșu
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fier
Citate similare
Discret
un fin poet sentimental
mi-a spus într-un sonet banal
-nici să iubești nu știi
-așa o fi...
in mod discret..
Așez pe masă un caiet
dar pixul n-a vrut să mai scrie
spunând că nu e poezie
în care șoapta să nu fie
un gând fugar despre iubire!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre gânduri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Rece
Și rece in jurul meu
Și aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece și nu-mi trece.
Dar tu îngheți
Și-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.
Și e gheață in jurul meu
Și e rece mâna ta.
Ingheață si mai tare
Atingându-ți inima.
poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gheață, poezii despre mâini, poezii despre inimă, poezii despre dor sau poezii despre aer
E timpul
am bucurat corbii cu carnea mea
cu pielea mea cu ochi mei
mâncați le-am zis e trupul meu
și ei mâncau flămânzi grăbiți și răi
prietenii i-am înveselit cu sângele meu
luați și beți întru prietenia noastră
le-am zis
puteți oricând să vă oglindiți chipul în mormântul meu
și învățați tăcerea
apoi zidiți-o în fântâni
cunoașterea să o spargeți cu piatra
să o scrijeliți cu fierul înroșit
pe tâmplă de miel plăpând
pe frunte de flutur pe sufletul meu
până se închide cercul
auzi iubito cum susură timpul în copaci
cum vine vreme aspră dinspre brazi
cum sufletul pietrelor se amestecă
cu sufletul meu de-a valma
și cum urlau câinii lumii a presimțire
cu zidurile cu nopțile cu mine?
Atunci să știi iubito, e timpul
când îngerii îmi vor săruta pleoapa ca pe-un steag
și ape de argint din cer îmi spală fața.
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut sau poezii despre sânge
O taină din sufletul meu
Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire așa de caldă, cum nimeni nu poate să aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârșit!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Satul meu
Satul meu mă farmecă discret,
cu uliti drepte, pline de copii,
cu batrâni la porți, cu pălării
ce nu dau doi bani, pe un poet.
În centru, oamenii, bârfesc încet,
și beau tării ori bere-n prăvălii;
satul meu mă farmecă discret,
cu uliți pietruite, pline de copii.
Pe Șoseaua Mare pașesc încet,
flăcăi voioși și fete durdulii;
în parcul verde, te îmbie melodii,
și alei de flori și pașnic tineret;
satul meu mă farmecă discret.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șosele
- poezii despre verde
- poezii despre sat
- poezii despre parcuri
- poezii despre muzică
- poezii despre flori
- poezii despre bârfă
- poezii despre bani
Ploaie rece...
E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n brațe tu nu stai
Și plâng, și plâng până târziu.
E o ploaie rece de mai...
Și-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...
E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îți amintești tu, oare?
E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat așa departe...
E o ploaie rece de mai...
Dar va veni și vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viață nu e doar furtună!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre viață, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre fericire
Alături de uluitoarea lui putere și pasiune, Byron avea un profund simț al frumosului din natură, al frumosului din fapta și suferința umană. Când se înfierbântă, când e inspirat, natura însăși pare că îi ia condeiul din mână, așa cum i-l lua și lui William Wordsworth, deși într-un alt mod, cu simplitatea ei pătrunzătoare.
citat din Matthew Arnold
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre natură, citate despre suferință, citate despre frumusețe sau citate despre Byron
Nativitate
Românul s-a născut poet
Mai pe față mai discret
Când vezi ce pune pe tapet
Atuncea rămâi portret
Românul s-a născut poet
Pe stil vechi și pe stil nou
Când îl vezi cum face show
Te lasă pe loc tablou
Românul s-a născut poet
Susțin sincer și insist
Când vezi ce scrie concret
Ai să rămâi ca la dentist
Românul s-a născut poet
Când vezi efectiv ce-a scris
Cu stil sincer și complet
Poți rămâne interzis
Românul s-a născut poet
Având vocații ideale
Când compune un verset
Are sclipiri geniale.
poezie de David Boia (23 ianuarie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stomatologie, poezii despre sinceritate, poezii despre românul s-a născut poet, poezii despre portrete, poezii despre naștere, poezii despre interdicții, poezii despre idealuri sau poezii despre genialitate
Lirism de toamnă
e toamnă blândă în sufletul meu
cu speranțe dulci mângâietoare
ciorchini de struguri copți din soare
sunt visele mele dobândite cu greu
fascinații învăluitoare culeg de la stele
tentații roz de transfigurare în spirit
primesc lumina lor o ador o merit
ca pe o mângâiere în voaluri de dantele
privesc cerul magic ascult a lui chemare
știu că mă acceptă sentimental poet
dialectici îngerești sonet după sonet
să nu rănesc cuvinte cu o disperare
lirismul toamnei îl condeiez concret
sute de versuri le azvârl spre soare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre lumină, poezii despre versuri, poezii despre struguri sau poezii despre stele
Cântec pentru mama
Așa cum vrăbiuța ciripește,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Așa cum guguștiucul gângurește,
Îmi cânt și eu amarul în poeme.
Așa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbărețul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi și văd ce rău te doare.
Așa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel și mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ți aduc o mângâiere.
Așa cum în război cel plin de sânge
Privește-n sus și nu-și pierde credința,
La fel și eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, știindu-mi neputința.
Și-așa cum luna, cu al ei renume,
Apune, dar rămâne între stele,
Și tu, când o să pleci din astă lume,
Vei dăinui în versurile mele.
poezie de Octavian Cocoș (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vrăbii sau poezii despre război
Și plâng
Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Și plâng... ce rost oare mai are.
Să plâng... când totul s-ar sfârși?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Și plâng... când alții-mi râd în spate.
Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Și plâng... de zestrea ce mi-au dat.
Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preț.
Eu... caut steaua mea divină,
Și plâng... când totu-i un dispreț.
Să plâng... curat și fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Și plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.
Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Și plâng... că timpul ne desparte.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre râs, poezii despre frică sau poezii despre cuvinte
Omul când e singur, suferă suferința omului singur. Când e într-o relație, suferă suferința omului din relație. Când e despărțit, suferă suferința despărțirii. Suntem atât de disperați cu relațiile încât atunci când apare cineva și spune că e fericit indiferent de statutul relațional îl bănuim de probleme psihice grave și l-am prefera legat într-un ospiciu ca nu cumva să existe riscul să ne molipsim de la el și să rămânem fără întregul sens al existenței noastre, singurul motivator real ce ne animă fiecare respirație: ALTCINEVA. Oricine, numai să nu rămân eu cu mine și să îmi văd sufletul așa cum e el, cu lumina și întunericul din el, cu toți demonii și slăbiciunile care îmi cer o muncă interioară titanică.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre existență, citate despre întuneric, citate despre suflet, citate despre muncă sau citate despre fericire
Arta Creatorului divin (sonet)
ARTA CREATORULUI DIVIN
(sonet creativității)
Eu nu sunt poet, că nu e-n legea firii,
Când scriu ce îmi dictează conștiința.
Creatorului divin e voința,
Lumii să pot lăsa rodul gândirii.
De poezie mi-am legat credința
Primită în locașul mânăstirii,
Prin Duhul Sfânt din altarul zidirii
La Creator să duc recunoștința.
Se scurge rouă în semănătură,
Când lacrima umple condeiul de tuș,
Pentru Cuvântul din Sfânta Scriptură.
Rugă voi duce în mâinile-căuș
Pe raza minții ce-n ochi lasă zgură,
Când trup mi-e răstignit pe-al vieții apus.
Maria Filipoiu - poet, eseist, exeget, jurnalist UZPR
sonet de Maria Filipoiu din Antologia "Limba Noastră cea Română"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre rouă, poezii despre recunoștință, poezii despre legi sau poezii despre jurnalism
Ghiocelul
A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
Că primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit că mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar să revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.
poezie de Mariana Simionescu (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre urechi, poezii despre sărbători, poezii despre păduri, poezii despre primăvară sau poezii despre ochi
Doină
Nu, nu plâng, mi-a răspuns
Măicuța bătrână,
Cu brâul de lână.
Numai uneori simt că obrazul meu
E pământul
Pe care s-a prăbușit Meșterul Manole
Și-atunci, după obiceiul din vechime
Trebuie să-l însemn
Cu două izvoare.
Așa a fost într-o zi
Când l-am trimis la oaste
Pe fiul meu Tudor,
Primenindu-l, că era duminică dimineața,
Cu cămașa morții.
Așa a fost când
A căzut de pe mănăstirea lui
Aurel Vlaicu,
Dragul de el, o nimerise atât de frumoasă
Că și zburase!
Și așa a fost
De multe ori,
N-am istoria acum la mine
Să-ți povestesc.
Nu, nu plâng numai că simt uneori
Că obrazul meu e pământul
Și trebuie să-l însemn după obiceiul din vechime
Cu două izvoare.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre meșteri, poezii despre lână, poezii despre istorie, poezii despre dimineață, poezii despre bătrânețe sau poezii despre armată
Așa și stă la cifra zero
Tot aerul ce l-am sculptat,
Ca sufletul dungat cu fierul
De jurământul cel călcat.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre promisiuni sau poezii despre arte plastice
Cel din urmă vis
O visul meu cel mai slăvit,
Frumos și cel din urmă,
Așa cum dulce te-ai ivit
Te stinge și te curmă.
Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Și-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.
Și prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Și-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.
Destul c-o clipă l-am iubit,
Și-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi și amorul.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Veronica Micle despre iubire, poezii despre prezent, citate de Veronica Micle despre prezent, poezii despre nebunie, citate de Veronica Micle despre inimă, citate de Veronica Micle despre frumusețe sau citate de Veronica Micle despre dor
Elegie
Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau închise în colivii iarna
Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubește ploaia deasă și roditoare
Te aștept în fiecare seară la fereastră deșirând mărgelele
Așezând cărțile, recitindu-mi versurile
Și mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Și când vii să stai la mine până mâine până mâine
Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când știu că afară ninge și strada-i albă.
poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre văi, poezii despre viitor, poezii despre seară sau poezii despre păsări
* * *
El îmi șopti: "Dragostea mea, înalță-ți ochii"
L-am mustrat, spunându-i: "Pleacă" și el nu s-a mișcat.
Cu mâinile mele prinse în ale lui așa a stat înaintea-mi.
I-am spus: "Părăsește-mă" dar el n-a plecat.
Și-a apropiat chipul de urechea mea. L-am privit și i-am spus:
"Ce rușine" și el nu s-a mișcat din loc.
Buzele lui atinseră obrajii mei. Am tremurat și i-am spus:
"Prea mult îndrăznești" dar el n-a roșit.
Înfipse o floare în părul meu. I-am spus:
"Degeaba" dar el nu s-a neliniștit.
Îmi luă florile ce-mi încercuiau gâtul și dispăru.
Plâng și întreb încă și azi în inima mea:
"De ce nu vine iar?"
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rușine sau poezii despre păr
Tatăl în oglindă
În ultima vreme când privesc în oglindă... nu sunt sigur pe cine văd.
Azi l-am văzut pe tata... îmi zâmbea, așa cum o făcea mereu.
E-adevărat, nu-mi pusesem, ochelarii... iar lumina nu era slabă.
Dar, pentru un moment, m-am simțit grozav... i-am zâmbit și eu.
poezie de Jim Yerman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată sau poezii despre ochelari