Unui antiunionist

Din nou sub semnul întrebării,
Români, ca tine, pun Unirea
Moldovei cu pământul Ţării,
Ce s-ar solda, zici, cu pieirea...

Căci Ţara e în sărăcie
Ca şi Moldova limitrofă:
Unite, ar putea să fie
O sărăcie-catastrofă.

Nu mă-nspăimântă sărăcia,
Cu munca poţi s-o lecuieşti;
Mi-i teamă, frate, de prostia
Din ambe state româneşti.

O catastrofă-ar fi, să ştii,
Dacă-am uni... două prostii!

poezie clasică de Efim Tarlapan (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statele

Chişinău şi Bucureşti –
Două State româneşti,
Ar fi foarte fericite,
De-ar fi... Statele Unite!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

1859...

Alexandru Ioan Cuza
Om de seamă, Domnitor,
A înfăptuit Unirea
A două ţări într-un popor.

Azi sărbătorim cu toţii
Acea sfântă zi în care,
Am învins păgânii, hoţii
Şi-am unit două popoare.

Cei cu inima română
Azi se vor unii în horă,
Luându-se mână de mână
Mamă, tată, frate, soră.

.....................................................

Suntem fiii scumpei noastre ţări,
Mereu mândrii de al nostru sânge,
Luptăm şi goi şi fără de încălţări,
Păgânii ţara nu ne-o vor atinge.

Atâţia s-au jertfit glia s-o păstreze
Să aibe şi nepoţii ţara lor,
Neamul au reuşit să îl salveze
Cu trudă, sângerare, dragoste de popor.

Este sfânt pământul pe care călcăm,
Ţara ne e sfântă, mamă pe vecie,
Cât de greu ar fi, ţara nu ne-o dăm
Nici pe lumea toată, luptăm cu voinicie.

-Ţara Românească şi Moldova,
Surorile unite într-un singur neam,
Le putem numi, simplu, Terra Nova,
S-a împlinit visul ce cu toţi aveam.

poezie de Răzvan Isac (24 ianuarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţi români !

Fraţi români din lumea întreagă,
Nu uitaţi de ţara mamă,
Nici de fraţi, nici de părinţi,
De prieteni sau bunici.

Căci săraci aşa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumuseţea ţării noastre,
Tot străinu-a căutat.

Ţara noastră este mică,
Braţul mare primitor,
Nu uitaţi, români din lume,
De al nostru tricolor.

Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogăţii aveţi,
Dorul doinelor cântate
Şi în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeţi.

Şi-a pământului chemare
Şi-al istoriei trecut
Şi a unirii cântare,
Unde voi aţi mai simţit?

Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simţiţi
Să veniţi, de-aveţi putere,
Ţara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniţi
Iar, din cupele frăţiei,
Fraţi români!
Cu toţi să beţi.

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Efim Tarlapan

Abia venit din Chişinău,
De aproape nici-un an,
Nu-i prea bun, dar nici prea rău,
Da-i puţin cam... Tarlapan.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul olteanului cu mamă plecată peste hotare

M-a făcut mama oltean
Şi mai are-un făt ce nu mi-i
Frate drept daco-roman-
E făcut cu restul lumii...

epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slăviţi Unirea Centenară!

Fraţi români, slăviţi Unirea!
Talismanul nostru sfânt,
Fără ea Ţara se pierde...
În mii de deşertăciuni.

Câte zbateri, câtă luptă!
Au fost până la Unirea Mare,
Ocrotiţi-o, fraţi români!
Că-i gingaşe ca o floare.

Fraţi români, slăviţi Unirea!
Şi Tricolorul ei cel sfânt,
El este amprenta noastră,
Orişiunde pe pământ.

Slăviţi, Unirea Centenară!
Pacea lumii, pacea în Ţară,
Înfrăţia să nu piară,
Fiindcă îi scumpă la hotare.

poezie de Valeria Mahok (22 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât poţi privi cerul fără teamă, ştii că eşti curat pe dinăuntru şi că vei fi din nou fericit. Şi atâta timp cât există această mulţumire interioară, mulţumirea pentru natură, Dumnezeu şi multe altele, atâta timp cât o porţi în tine, vei putea deveni din nou fericit. Poţi pierde totul: bogaţia, prestigiul, dar mulţumirea interioară poate fi doar ascunsă şi te va face, atâta timp cât trăieşti, din nou şi din nou fericit.

Anne Frank în Jurnalul Annei Frank
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul ţării mele

De dragul ţării mele,
întotdeauna cânt.
De dragul ţării mele,
când este cazul, plâng.

Mi-e drag pământul ţării,
că-i leagănul meu sfânt.
Mi-e drag pământul ţării,
că-mi e aşezământ.

Din morminte de eroi
răzbat cuvinte care spun:
Fiţi şi voi la fel ca noi!
Păstraţi mândria de român!

Fie binecuvântată
ţara în care trăim!
Nu vom uita niciodată
neamul din care venim.

poezie de Dumitru Delcă (30 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

După vizita, în Republica Moldova, a lui Leonid Cucima, Preşedintele Ucrainei

De-oi veni şi eu la tine,
Pe prosopul ca cicoarea
Să nu-mi pui sare şi pâine -
Pune-mi... Muntele şi Marea!

epigramă de Efim Tarlapan (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totalitarismul şi literatura de sertar

Stând la masă, barzii ţării
N-au scris cărţi protestatare,
Pentru că masa tăcerii,
La români, n-are… sertare.

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-se în tine un spirit viu de dac!...

Cât timp te mai apleci, române, între ciocan şi nicovală?
Trezeşte-i ţării glasul pentru mândria sa naţională!
Exişti doar în genunchi trăind printre ruine,
Iar ţara sângerează şi viaţă nu e-n tine.

De multă vreme rabzi umil şi aplecat –
Ridică-se în tine un spirit viu de dac!
S-au stins luminile în tine şi parcă eşti nimic –
De ce în vremea ta, române, te vrei aşa de mic?

Nu eşti al nimănui decât al Ţării Româneşti,
Pământul tău natal îţi cere să-l slujeşti;
Din ziduri prăbuşite ridică această ţară –
Aşa o cer strămoşii în vatra milenară!

Să fie ţara demnă sub noua înfăţişare;
A patriei cinstire – mândrie şi onoare!
Înţepenita piatră trezească-se odată,
Măreaţă Românie, să fii ce-ai fost odată!

poezie de Ştefan Radu Muşat din Exerciţiu de patriotism
Adăugat de Viorel Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn lui Zamolxe

Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
îşi vor găsi sălaşuri de suflete în noi.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Şi falnic stirpea noastră, aşa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoşească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Când soarele răsare pe creste în Carpaţi,
nemuritorii daci în noi sunt întrupaţi.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoşească,
a înviat acuma în stirpea românească.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Duşmanii să se teamă de focul din cuvinte.
Cine suntem? Le spunem să ia acum aminte
că lunga asuprire de-acuma s-a-ncheiat,
străbunii daco-geţi în noi au înviat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Vom înălţa altare şi temple, sanctuare,
în cele patru colţuri, din munte pân-la mare.
Aşa Îl vom cunoaşte din nou pe Dumnezeu,
din ceruri ne-o privi bătrânul Deceneu.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

Poporul nostru-i mândru, suntem un neam de soi,
cu toţii luaţi aminte, e stirpe de eroi.
Zamolxe ţine treaz al zeilor popor,
nemuritor ne este scutul Carpaţilor.

(Refren 2) Zamolxe-i Domnul nostru, aşa a înviat
suflarea românească, din daci s-a întrupat.

(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

(Refren 3) Zamolxe-i Domnul nostru, de-a pururi să renască
Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

Ardealul, Moldova şi Ţara Românească.

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

semnul întrebării

Semnul întrebării

Celebru cocoşat notoriu
Prezent la interogatoriu.

distih de David Boia (19 august 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strădania regimului comunist de a crea, în Moldova Sovietică, o naţiune diferită de cea românească a fost zadarnică. Moldovenii din stânga Prutului n-au reuşit să ajungă... naţiune. Au fost şi rămân... populaţie. De aceea, tot ce se numeşte, pe bună dreptate, în România naţional, în Republica Moldova ar trebui să se numească... populaţional! Bunăoară, premiul Populaţional pentru literatură...

Efim Tarlapan în Pro-scris, interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitoricească

N-ar fi poate-atât de grea
Viaţa-mi, literara,
De s-ar vinde cartea mea
Cum se vinde... Ţara!

epigramă de Efim Tarlapan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă de autoportret

Gânditor, cu tâmplele ca neaua,
Frate cu-adevărul, deci sărac,
Strâng şi eu, din răsputeri, cureaua -
Să nu-mi treacă mintea prin stomac.

epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret pe fundalul tranziţiei

Gânditor, cu tâmplele ca neaua,
Frate cu-adevărul, deci sărac,
Strâng şi eu, din răsputeri, cureaua
Să nu-mi treacă mintea prin stomac...

epigramă de Efim Tarlapan din Constelaţia Post-scriptum (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

GAZELUL JERTFEI

Din dragoste de frate te-ai jertfi,
S-ajungi lumină-n candelă o zi;

Îţi poţi jertfi din viaţa ta un ceas
Ca fratelui să-l dai pentru-a trăi;

Iubind, te poţi lăsa crucificat,
Pământul părintesc spre a-l uni;

Când Cerul în lumină te-a-mbrăcat,
Lumină poţi uşor a răspândi;

Cu dragostea de fratele rănit
Nici graniţă-ntre inimi nu va fi!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi parlamentari

Unde-i onoarea şi mândria
care ne-însoţeau odată?
Unde este România,
ţara noastră mult visată?
În lanţuri aţi pus poporul.
Ţării i-aţi secat izvorul.
Vă-înfruptaţi din munca noastră.
Sunteţi pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreţi fraţi.
La occident vă-înclinaţi.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeţi până şi ţara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteţi slugoi.
Sunteţi laşi, sunteţi păgâni.
Voi n-aveţi sânge de români.
Aţi vândut aurul ţării.
Aţi vândut talazul mării.
Până când voi mai speraţi
că mai puteţi să furaţi?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Şi-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe ţară.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul naţiunii unite

Suntem o naţiune puternică, unită,
Din conştiinţă nimeni nu fură nici un ou,
Fiecare-i mândru de munca lui cinstită.
La risipa scurgerilor guvernu-a pus garou,
Bogăţia ţării nu mai e ispită.
Plutim pe valul sloganului cel nou:
Suntem o naţiune puternică, unită,
Din conştiinţă nimeni nu fură nici un ou.

Nu vrem în fruntea ţării tinerii elită
Ce-au inima curată şi suflet de erou.
Cu-ardoare vrem să fie clasa şlefuită
Ce ştie să ne ducă falnic spre cavou:
Suntem o naţiune puternică, unită!

rondel de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!