Magdalenei

O, Magdaleno, arată-te, chipu-ţi-arată,
chipul ce-aidoma e cu-o roză-nvoalată.
Părul de aur ţi-arată, părul subţire,
ochii ca stele ce trec în uşoară clipire,
dulcea ta gură, ca trandafirul, mi-arată,
perlele mici, sânul tău gingaş, de fată.
Mâna de alabastru în care palpită
inima mea! O, tâmpă visare, smintită!
Ce mai râvnesc, nefericitul? Ce stărui?
Doar te privesc, vlaga se duce, mă nărui,
nu pot vorbi, flăcări ascuns săgetează,
capul îmi vâjâie, beznă pe ochi mi se-aşează.

poezie de Jan Kochanowski din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mâna mea e în dreptul inimii prin spatele tău
legată cu o eşarfă roşie la ochi piciorul meu
de iederă se caţără pe piciorul tău
înot prin aer cu umerii înfloriţi în primăvară
cristalul swarowski se mişcă pe piept şi măsoară cusătura inimii
o cutie plină cu funda ruptă
stau pe vârfuri apoi pe călcâie încât doar o pagină de hârtie mai încape
părul tău mă atinge în vreme ce ne alungim ca săgeţile
piciorul meu de iederă se ridică în aer ca un braţ tăiat
cristalul swarowski mă loveşte în frunte
femeia închide ochii mirosind câmpiile din buenos aires
mâna mea se retrage de pe şira spinării
mâna ta se retrage până la marginea pieptului
părul tău leagă gâtul meu apoi îl dezleagă
piciorul meu de iederă se ridică în aer şi cade
piciorul tău aşteaptă şi îmi opreşte căderea.

poezie de Ruxandra Cesereanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea negru

prea multă vară
alerga goală
prin suflet
părul tău prea negru
îmi râdea obraznic în faţă
ştiam că n-am voie să te privesc
vălul muşcă din chipuri
desfigurează vieţi
săream destinul
piatră despicată
cu-o plăcere interzisă
teritoriile interioare minate
explodau
atunci mi-am auzit inima
prima dată
cum bate ca o nebună
împărţeam secunda
în clipe somnoroase
şi nopţile se împrăştiau
în părul tău prea negru.

poezie de Denisse Huzum din Însemne
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra mâncată

Umbra mea mânca chipul tău.
Ochii mei sângerau ochii tăi şi privirea
privirea înţepenită-n privire
scobea obrazul în neştire
în neştirea palmelor spălate cu aer
călduros de rece şi-amorţite
în părul aromat cu zile încâlcite.
Umbra mea îţi mânca chipul
înfierbântat de răcorită
foşneau în ea imagini mestecate
de-o gură despletită.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laude

Chipul tău, ce ador să-l privesc...
E ceresc.
Părul tău frumos şi lin...
E divin.

Ochii tăi mari şi pătrunzători...
Sunt strălucitori.
Buzele tale apetisante...
Sunt tentante.

Glasul tău înduioşător...
E liniştitor.
Zâmbetul tău des, de neuitat...
E minunat.

Râsul tău vesel şi adorabil...
E observabil.
Inima ta caldă şi iubitoare...
E mare.

Sufletul tău pur şi curajos...
E frumos.
Voinţa ta, de fier, impunătoare...
E uimitoare.

Iubirea ta, de toţi, simţită...
E infinită.
...
Clipe dulci ce îmi lipsesc...
Te iubesc!

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei mai frumoase

Subţire, zvelt şi-armonios ţi-e trupul
Iar părul lung, pe spate se prăvale.
M-a fermecat conturul gurii tale
Şi dulce tare cred că ţi-e sărutul.

Mă amăgesc sau chiar privesc spre mine
Aceşti doi ochi frumoşi ce ard ca para?
Nu-i pot privi... ei mă privesc... mi-e bine!
Sunt ochi frumoşi, cum are căprioara!

Pe gâtul tău, ca trestia mlădie,
Să ţi-l ating, voi pune-ncet o stea.
Tu vei primi cu dragoste sărutul
Pe pielea moale, ca de catifea.

Mai mult de-atât... lăsa-voi ca să cadă
Fără dorinţa însă de-a jigni,
Pe sânul tău fierbinte-o sărutare;
O mângâiere cald-a inimii.

Vei accepta! Sau poate încruntată
Mă vei respinge ca pe un lucru rău;
Ar fi păcat... în ea, e dorul meu
Ce-a spart o uşă bine ferecată.

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea Sf. Ioan

Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalţ privirea, în jurul meu nu s-a schimbat nici un semn,
nu mai pot nici ochii să-i închid,
lumina mă orbeşte, sunt ca o frunză în vid.
Ne-ndoios, nimic nu stăpânesc,
îmi trec stele galbene în sânge,
eu dansez, cu cartea-mbătrânesc,
Zidul Plângerii mă cheamă şi mă strânge,
iar pustiul ce l-am străbătut
a- nflorit, a dat fructe de aur,
secolul din trupul meu a rupt,
dar sunt veşnic cum este şi valul.
Nume port, morminte – cenuşar,
n-am pus însă doliu pe retină,
inima îmi bate mult mai rar,
când m-apropii tot mai mult de Tine
Ca iarba-n primăvară este iubirea mea,
o paşte timpul, iarna o face fulg de nea
şi mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi
trec norii ca şi anii, nu vom mai fi nici noi,
dar în adâncul firii trăieşte, lumânare
ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare,
sub raza tremurată citesc în mine, scriu,
"De ce-nţelegem rostul iubirii prea târziu?".

Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul şaten,
lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ţinutul Goshen.
Zâmbeşti ca un prunc înaintea descătuşării din vis,
zadarnic aş vrea doar cu mintea
să-mi stăpânesc ochiu-nchis
în mine, în inima care, bătând nebuneşte, cerşind,
îţi caută cu viclenie dorinţele, şarpele – jind.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul tremură

în vatră suflat de vânt
subţire ca un dulce
cântec la trompetă
oglinda înnegrită arată chipul
suav şi ghiduş
sub căciula neagră
zâmbetul vine-ncet
se găseşte frumoasă
şi ochii mei aprobă privirea ei
trupul mic şi subţirel
tremură timid în cojocel
pe guler curge părul negru
ca un fum ţese tăceri
este lumina din întuneric
eterna îmbrăţişare de iubire
în palma care adună gesturi
curg cuvinte în timp
fumul striveşte clipa
îmi aşez capul pe inima ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele treizeci de condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o femeie ca să fie frumoasă cu adevărat

Ea trebuie să aibă:
Trei lucruri albe: pielea, dinţii şi mâinile.
Trei negre: ochii, genele şi sprâncenele.
Trei roşii: buzele, obrajii şi unghiile.
Trei lungi: corpul, părul şi mâinile.
Trei scurte: dinţii, urechile şi picioarele.
Trei largi: pieptul, fruntea şi locul dintre sprâncene.
Trei strâmte: gura, talia şi ce-i mai jos.
Trei groase: braţele, coapsele şi pulpele.
Trei subţiri: degetele, părul şi buzele.
Trei mici: sânul, nasul şi capul.

poezie clasică de Brantome din Vieţile doamnelor galante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor

Înamorat, al meu suflet îmi e,
Şi-anume, iubit-o, să-ţi spun eu de ce,
Ochii tăi galeşi ce cald mă privesc,
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.

Geana ta scumpă ce pâlpâie-uşor,
Cu focul ei molcom şi seducător,
Chipul tău drag îl pictează sublim,
Pe-a inimii-mi pânza, ca pe-un heruvim.

Dulcele-ţi zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit.
Şi-aprig vrăjit, eu mă bucur atent,
De focul surâsului tău inocent.

Degetul tău cel subţire şi fin,
Îmi naşte în suflet un patos divin
Când cu tandreţe mi-l plimbi pe obraz
Şi îmi defineşte cuvântul extaz.

Vraja cea dulce-a iubirii fierbinţi
M-aruncă-ntr-un foc de aprinse dorinţi.
Coapsa ta fină s-o mângâi uşor,
Cu sânul tău fraged să cad în amor.

Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu gratie, şi mai apoi,
Eu însetat de amor, să îţi gust,
A buzelor tale dulceaţă de must.

Lasă-te dar, în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi.
Noi amândoi din amor să gustăm
Iubirea în aur să o încrustăm.

Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.
Focul intens al profundei iubiri
Avan să ne ardă în dulci pătimiri.
*
Dragostea-n suflet ce port-îţi-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu,
Şi-astfel îţi spun – să te mint eu nu vreau –
Iubirea ta dragă pe alta n-o dau.

poezie de George Ciprian Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat –
În mine iluzii absurde se zbat.

Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca şi un roi
De-albine de aur, dulce-nţepând,
Despre iubire şi ură-ngânând.

Sentimental – ştiu sigur că nu-s –
Anii de aur mi s-au cam dus
Şi sufletul meu e tot mai sărac –
Şi-s tot mai cinic şi tot mai posac.

Căci deşi trupul mi-e încă bun –
Sufletul meu e doar moş nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Şi rău mă mai doare privirea-ţi de azur.

Puştoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristeţe şi de nenoroc
Tu poţi, eu nu pot deloc să-ţi ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.

Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ţi ajung
Anii tăi tineri – căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.

Puştoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Ştiu din privirea-ţi că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre ţintirim.

Ştiu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău – în tandreţe bogat
Şi sufletul meu – moşneagul nebun
Sunt ca şi acul în carul cu fân.

Puştoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb –
Iubirea e oarbă – eu nu sunt orb.

... Puştoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe – sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea cu nesaţ

Se-alintă şi se-nalţă ceruri
în trupurile noastre două
să nu ştiu dacă-n vechi peneluri
un curcubeu încă mai plouă

În sânul nopţii o beznă creşte
şi ora-şi alăptează zaţul
albă e clipa când îşi duce
cafeaua mea întreg nesaţul

De-i luciu stins sau de e rază
în părul tău şi iarba creşte
să nu ştiu dacă la amiază
un rând abia se mai zăreşte

Cuvintele îmi cer a spune
ceva din şuierul ce bate
din ce răsare şi-mi apune
doar vântul parcă se mai zbate

Un plop se clatină şi zborul
întinde braţul lui mărunt
şi-mprăştie până şi norul
să nu ştiu dacă l-a durut

poezie de Diana Adriana Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, dulcea fată

Poezia - dulcea fată -,
numai ce-o privesc - şi iată
că de dragoste se-aprinde,
inima în palmă-şi prinde,
capu-şi pierde-apoi deodată.

Vălul nunţii-i scot din ladă,
cu un tiv ca de zăpadă,
unduind în falduri albe,
iar la gât îşi prinde salbe,
caru-n flori aşteaptă-n stradă.

Nunta e în toi. Deodată
Coana Minte se arată
şi trei vorbe vechi îi spune.
Vălu-n ladă iar îl pune -
şi îngheaţă nunta toată.

poezie celebră de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul aripelor

Strecor degetele mele printre buclele-ţi de aur,
Raze cari cad în valuri pe un sân ce n-am văzut,
Căci corsetul ce le-ascunde e o strajă la tezaur,
Iară ochii-ţi, gardianii, mă opresc şi mă sumut.

Ochii tăi, înşelătorii! A ghici nu-i pot vreodată,
Căci cu două înţelesuri mă atrag şi mă resping -
Mă atrag când stau ca gheaţa cu privirea desperată,
Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating.

O, atunci mâna ta-i tare şi respinge cu putere
Mâna mea, care profană ar intra în santuar
Să se-ascundă-n sânii-ţi tineri; pe când eu plin de plăcere
Să uit lumea-n sărutarea-ţi şi în ochii tăi de jar.

Astăzi însă nu-s ca flama cea profană şi avară,
Inima mi-e sântă astăzi, cald şi dulce-i pieptul meu,
Azi sunt cast ca rugăciunea şi timid ca primăvara,
Azi iubesc a ta fiinţă cum iubesc pe Dumnezeu.

Tu surâzi cu nencrezare?... Cât de rea eşti tu, copilă!
Lasă ca sub gazul roşu eu la sânu-ţi să pătrunz,
Să deschei corsetul ista... Tu roşind să râzi gentilă,
Eu s-apăs fruntea-mi arzândă între piepţii albi, rotunzi

Şi să strecor a mea mână după gâtu-ţi de zăpadă!
Tu roşesti... tu nu vrei, Marta?... O, de-ai şti ce caut eu...
Ai surâde şi-al tău umăr ai lăsa ca să se vadă,
Să-ţi privesc în ochi cu capul rezemat pe pieptul tău.

Cungiurând c-un braţ molatec gâtul tău cel alb ca zarea,
Apăsând faţa-ţi roşită pe-al meu piept bătând mereu,
Eu cu ceealaltă mână pe-ai tăi umeri de ninsoare:
Locul aripelor albe 1-aş căta-n delirul meu!

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ningea

Ai plecat ieri ca o lacrimă plânsă,
Scurgându-te pe pomeţi de asfalt,
Cu sufletul zob şi cu inima strânsă,
Păşind resemnată pe alei de bazalt.

Mi-ai viscolit gânduri şi amintiri,
Iar sufletul mi-a rămas rece şi gol,
Aveam un hău mare-n priviri,
Şi-n inimă un gheţar uriaş din Tirol.

Ningea-n părul tău şi-n inima mea,
Ningea-n părul tău ce flutura-n valuri,
Ningea-n inima mea ce-n urmă-ţi plângea,
Pe poteci îngheţate, pe văi şi pe dealuri.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cunosc

de undeva îmi spun cu voce şoptită
după ce mă uit într-un ciob
de oglindă discret afumat cu ţigara
fumată seara la întâlnirea cu luna
pe balconul plin cu scrisori
de dragoste pe care le-am scris
cu sârgul unui îndrăgostit
dar neexpediate din n motive
îmi netezesc părul ce se zbârleşte
şi pot să jur că nu mă recunosc
după ce mă privesc într-un ochi
de apă lungit pe asfaltul gri
la picioarele ei mici cu tocuri mari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina iubirii

Tainice gânduri răsar din depărtare
Când tu, iubite, cu glasul ău fierbinte
Mereu îmi aminteşti
De-a timpului visare
. Sărutul tău şi azi îl mai doresc,
În nopţile cu lună clară
Pe cer când stele strălucesc,
În sunet dulce de vioară.
Simt inima aprinsă
În flăcări de iubire
Şi chipul tău...
Îl simt mereu aproape.
. Ridic privirea într-al iubirii semn
-Eşti flacără sau dor?
Iubirea ce te-nalţă...
Cu-al nemuririi zbor.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am indrăgostit

E zi de april astazi în calendar.
Singur merg pe drum şi te zăresc
Pasul tău încet, catifelat şi clar
Mă inundă în vis. M-opresc.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taina te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

Gingaş mă priveşti cu ochi de catifea
Şi păşeşti zburând cu dor nebun.
Mi-ai rămas în gând şi nu te pot uita.
Te iubesc, dar nu pot să-ţi spun.

Vai!
Şi zâmbetul tău cald,
Şi ochii tăi ce ard,
Privesc nedumeriţi la mine.
Eu
Te privesc cu dor,
În taină te ador,
Căci m-am îndrăgostit de tine.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părul

m-am întors la ţară, stau de vorbă
cu părul mai bătrân decât tata,
el ştie să îndure suferinţa mută
pe care n-o înţeleg nicicum,
deşi mă locuieşte de ani

n-a mai avut nimeni grijă de grădină,
e năpădită de buruieni uscate,
la vară n-o să mă mai văd dintre ele,
voi vorbi singur ascuns,
garantează durerea că voi fi tot aici

încă mă mai pot mira
de cât de puţin e între casă şi grădină,
încă mi-e frică de cât de multe
s-au întâmplat în spaţiul ăsta
cât o celulă larg deschisă

am reuşit să iert câţiva oameni,
ştiu că vor veni alţii la rând,
acum nu mai aştept multe,
doar să mă ierte şi pe mine cineva,
poate părul atunci când îl voi tăia

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de flăcări...

Oh, ce ochi, voi ochi de fată,
ah, şi geana reîntoarsă,
nu doar una, amândouă,
ce frumoase sunt cu rouă,
ah, şi gura, buze crude,
înroşite să se ude,
ah, şi părul, părul galben,
Doamne, cum îşi freacă palme,
Doamne, uite-o cum zâmbeşte,
cum vorbeşte, cum păşeşte

Ah, ce foc arde în mine,
ce dorinţă plină vine,
of, de ochii ei spre mine,
m-ar ţinti şi ar rămâne,
pironiţi cu o dorinţă,
cea de-am fi, de-acum, iubită,
cea de-ar stinge jar roşit,
doar de ea, că m-a privit,
doar de ea, c-a apărut,
chemând gândul meu năuc

Doamne, Doamne, ce dorinţă,
nu ştiu cum e cu putinţă,
Doamne, am o rugăminte,
cheam-o, cheam-o de oriunde,
adu-mi-o aici pe iarbă,
să-i fiu drag, să-mi fie dragă,
să o ţin, noaptea, în braţe,
s-o sărut, să-ntreb ce face,
să o sorb, să o mângâi,
să îi fiu ca cel dintâi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea din vise ...

Un dor nebun mă-mbie s-alerg în drumul tău.
Iubita mea din vise, nu o să-ţi pară rău!
Cu ochii ca smaraldul şi chipul tău angelic,
Ţi-aş săruta şi glezna şi-obrazul feciorelnic.
Şi de-aş călca pământul, păşind pe urma ta,
Aş face-o cu sfială şi-n veci te-aş alinta.
Privind pierdut în ochii-ţi, mă tot afund în ei.
Păru-ţi bălai, iubito, are parfum de tei.
Mijlocul ca de viespe, l-am strâns cu al meu braţ.
Ţi-oi da acum arvună săruturi cu nesaţ...
Pe sânul tău pun capul; miroase-a busuioc
Nu pot să mânii soarta că n-am avut noroc.
Îţi mângâi tandru părul revărsat din agrafă.
Peceţi îi pun, săruturi, în puful de la ceafă.
Buzele tale roşii pe loc s-au dăruit.
Vezi, nu era nevoie de prea mult stăruit!
Şi tu ai prins de veste de la întâia clipă,
Că dragostea-şi întinde, pe noi, a ei aripă...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!