Şoareci

din acel minut cum

m-am străduit şi am murit

: orele au fugit
: au fugit precum şoarecii

e periculos să fii mort
: toţi în jurul tău sunt vii

şoarecii de asemenea
/şi fug precum orele/

poezie de Anna Grig
Adăugat de Adela Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fugit...

Am fugit ades de mine,
Fără să mai iau în calcul
Că nu ştiu unde mă duc...
Lovindu-mă iar cu capul
De propria goliciune!

Am fugit mereu de lume,
Chiar dacă nu am putut
S-o evit, cum am sperat,
Dar măcar am început
De ea, a nu mă mai teme!

Am fugit mereu de tine,
Cel ce ştii atât de multe!
Mai puţin esenţa vieţii...
Ştii tu? Lucrurile sfinte –
Cele care-ţi sunt străine!

Am fugit de toţi şi toate,
Mai puţin de slăbiciuni...
Am fugit, dar nu mai fug –
Nu mă mai tem de minuni,
Nu mai fug de realitate!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (13 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea morţilor vii

Un mort mi-a spus să tac şi am tăcut,
Nu am murit că e mai greu să mori când vrei,
Lipsa libertăţii fizice contribuie la creşterea lipidelor,
Comisionarii adevărului mişună precum şoarecii,
Au mâncat arhiva, bun venit sub acoperişul nostru,
Arteziana vorbăriei spăla un taur rahitic,
O femeie frumoasă ţinea în braţe urna fostului iubit ucis de ea însăşi,
Cine s-o judece? Toţi suntem la fel. Cine nu a ucis pe puţin o iubire?
Mergi în pustiu şi încearcă-ţi vocea. Vei auzi un scâncet.
Aşa s-a născut primul copil extraterestru.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când corabia se îneacă, şoarecii fug.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe leul mort şi şoarecii se caţără.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felinar sclipitor

Dacă
ar fi o clipă roz,
inserată,
între orele negre,
apoi orele ar fi gri...
după o altă clipă albastră
orele ar fi albe, etern,
atunci acest program ar fi
/o iluminare/
dar cum orice culoare a clipei
se desparte în mii de nuanţe,
îndepărtate,
nu este decât
/regret/

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia poeziei

Am prins momentul şi-am fugit din mine,
Mi se urâse de atâta ploaie,
Ploua catastrofal numai cu rime,
Tuna, şi strofele veneau şuvoaie.

Am luat-o peste câmp. Cu nerăbdare
M-am îndreptat către copilărie,
Dar şi în clasele elementare,
Am dat tot peste tine, poezie!

Am vrut să fug în lume cu băiatul
Pe care l-am iubit întâia oară...
De cum a biruit în el bărbatul
Şi-am dat ultimul strigăt de fecioară,
În noaptea-aceea când ardea tot patul,
Şimţeam cum poezia mă-nfăşoară.

Şi-n nopţile de veghe, când copiii
Nu mă lăsau a pune geană-n geană,
Îmi aprindeai, precum fanaragiii,
Lumina versului nepământeană.

Chiar şi în lumea falselor impresii
Date de-dumnezeii-nchipuirii,
Minciuna jalnicelor lor expresii
Nu s-a putut opune-n toate firii,
Căci poezia nu face concesii
Nici sub ameninţarea prăbuşirii.

Astăzi, în ploaia nopţii abisale,
Când am fugit din mine nepermis,
Cuvintele, ca nişte catedrale,
Au răsunat cu orgile în scris.

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

prădător nocturn agil
cu ochii mari
bu-hu-hu
toată noaptea în copaci
şoarecii fug speriaţi

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea noastră, şoarecii sunt folosiţi pe o scară fără precedent în sociobiologie, încât se poate în mod legitim ridica întrebarea dacă eu nu cumva supraestimez importanţa cazului lui Mayow. Trebuie să admit că există în el ceva foarte primitiv, dar, după cum ne arată antropologii, lucrurile primitive nu sunt obligatoriu depăşite dacă le comparăm cu cele mai elaborate. Astăzi, de pildă, ei supun şoarecii, singuri sau în cupluri, unor condiţii de stress crescând, cauzat de un zgomot comparabil cu acela al frigiderului meu, doar că din ce în ce mai puternic. Şoarecii singuri îşi pierd somnul şi libidoul şi în cele din urmă mor; cuplurile, dimpotrivă, încep să se bată, îşi ling rănile şi supravieţuiesc atât cât ţine viaţa lor de şoareci. Cercetătorii folosesc acest exemplu spre a dovedi că e mai bine să te căsătoreşti, decât să arzi, dar eu nu sunt deloc sigur că au dreptate.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi şoarecii sunt la fel pentru pisică, aşa cum toate lemnele sunt la fel pentru secure.

proverbe bengaleze
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abandon

Ai zburat, ai fugit
ca un porumbel
şi te-ai pierdut spre est.
Dar au rămas locurile în care te-am văzut
Şi orele întânirilor noastre.
Ore pustii,
locuri pentru mine devenite un mormânt
la care stau de pază.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au părăsit pe zeii păgâni cu toată frumuseţea lor, pe acei zei fără lacrimi, care-i părăsesc când sunt în agonie. Au fugit de cei care fug de ei în momentul suprem, pentru a se îndrepta către Acela care a suferit şi a murit ca ei.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Laura Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea virtuală

culeg gânduri din lumea virtuală
vesele sau triste, cum le scriu poeţii
simt multă desfătare pe reţea socială
sensibilă şi tandră ca zorii dimineţii.

cuvinte alese sunt rare nestemate
împodobesc cu ele cugetul sărac
am lăsat în urmă orele blestemate
adâncită-n suflet versuri fac şi desfac.

eu nu am aripi dar visele au
puternice şi largi precum condorii
precum îngerii ce prin valuri vâsleau
să ajungă la malul presărat cu glorii.

sunt fericită dar totuşi mai vreau
să cuprind universul cu bogate istorii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pod

Sar şoarecii pe salteaua podului.
Un strugure nestrâns e dictator peste frunze.
Păianjenul îşi fierbe colţul casei
în noaptea fluidă.
Oglinda îşi piaptănă tăieturile.
Între cruci alte morminte bătătoresc scurtăturile
peste care cerşeşte
liniştea toridă.
În pod şoarecii
în ploaia cu umbre
siluetele-şi rod.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agendă monotonă de director. Orele 14, consiliul acţionarilor: dezbatere. Orele 20, meeting cu secretara: de... zbatere!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele

orele sunt de vanilie azi
se scutură din fiecare ceas
din toate catedralele
de pe ziduri birouri holuri
din metrouri gări aeroporturi
de pe toate mâinile
şi de pe unde au fost aruncate
ca pe un timp nenecesar

lunecă dinspre noapte spre zi
cu miros de dulce
ademenitor şi feciorelnic
ca şi când nu al lui este păcatul trecerii

cad fix peste cămaşa ta în care
am rămas îmbrăcată să nu-ţi uit mirosul
iar orele astea nişte mere
nu-mi mai încap în buzunare

se sfârşesc
din ati-uri mai ales

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite!

În ziua-ncoronării ca regină,
Pe când hameiul se-ntindea pe garduri
Să peticească plasa de rugină,
A venit iarna spulberând cu farduri...

Fântâna cu nectar s-a astupat
Cu fulgii ce ne-au tâlhărit aseară,
Au jecmănit verdele-nfiripat
Şi toţi bobocii vii de sălcioară.

Au fugit şi codanele din crâng,
Abia-mbrăcase trenciul primăverii!
E ger! Au murit mugurii pe rând...
Acum? Aşteptăm ziua re-nvierii?

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel Sulamitei

De ce a fugit Sulamita,
Când totu-i stătea la picioare?
La ce se gândea visătoare
Iubita şi neîmplinita?

Nu i-a păsat că ea e vestita
Deşi înnegrită-i de soare,
De ce a fugit Sulamita
Când totu-i stătea la picioare?

Ce greu îndurase ursita
În lumea neîndurătoare,
Nu aur voia, ci clipita
Iubirii din câmpul în floare.

De ce a fugit Sulamita?

rondel de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas surd

"Ea n-a venit şi nimeni mireasă
nu-mi va mai fi soţie"
Ady Endre

Am aşteptat întâi, să se usuce bine
noroa'ele şi nopţile din mine...
Dar palma fierbântată-a rechemat în ea
garoafa înflorită-n coapsa ta
şi buzele încinse-au vrut în ele
sărutul cu arsuri de stele.

Tu goală-mi aiurai în piept
cuvântul mort, cuvântul cel nedrept:
"– Ce-s patimile arse toate-n tei?...
... şi fericirea toată, toată... ce-i?"

– Poate privirea ta cu unde line
străluminată până-n mine
Poate uitarea ce fărâmă
potecile cu mers de râmă
intrate-n orele târzii...
... ori poate mersul tău când vii...

Am aşteptat apoi, tăcerile să vină
cu aiurarea lor de taină şi lumină
cu noaptea destrămată, calmă
Dar orele mi se rostogoliră-n palmă
şi buzele-ngâimară-n ceasul surd, un cânt
din vorbe-amestecate cu pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Endoscopia liniştii

aici în mijlocul petecului de pământ
paşii iau forma lutului îmbibat cu apă
palmele modelează diapazoane din fiecare susur
iedere şi ferigi uriaşe mi se încolăcesc în jurul gleznelor, iar frica mea nu mai e frică de mult
frica mea e surzenie

e prea multă linişte aici, deşi în jurul meu sunt minunile lumii
cascade uriaşe, cascade-iele ale sufletului ce împrumută voci apei
inima are pereţi curgători, cascadele zornăie a ticăit, iar pendula timpului însângerează mereu orele fixe
sunt orele alea în care îţi citesc de pe buze
danaaaa... tu auzi? danaaaa...
orele alea în care tu nu uiţi să-mi aminteşti că dragostea creşte pe măsură ce-o împarţi şi durerea, da, şi durerea scade pe măsură ce o împarţi...

e prea multă linişte, iar eu am ajuns să sparg visele în dinţi şi durerile de pereţii cascadelor
spargerea asta are sunetul ei
eu nu-l aud, dar îl simt...
îl simt atât de puternic încât ecourile lui mi se preling printre sinapse, curg a răşină
uneltele mele sunt dalta şi diapazonul
sunt precum lutierul timpului în încercarea de a crea punţi

între noi se nasc doar cuvintele... sunetele, îmi spui, sunt ecourile inimii
sparge în dinţi sunetul şi împleteşte-ţi corzile viorii din suspinele noastre
poate numai aşa scrâşniturile lor vor sfredeli ca un burghiu Prăpastia celor trei poduri în care tu, eu şi cuvântul adulmecăm tăcerile...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!