Filigran
În veacul meu de sărăcie
Cobor adâncurile de peșteri
Cu filigranul meu la meșteri
Ca-n propria biografie.
Pledează versuri în instanță
Între rigoare și asceză
Și-n fiecare paranteză
Veghează-acunsă o balanță.
Argint și aur în retortă,
Căruțe cu țigani, pe rând,
Prin noaptea lumii trec cântând
Cu Ursa mare în escortă.
Imperiul meu de alchimie
Supus la creșteri și descreșteri;
Un filigran cu care meșteri
Dau zor într-o tipografie.
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre meșteri
- poezii despre versuri
- poezii despre tipografie
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre speologie
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre descreștere
Citate similare
Romanța unui rege asiatic
lui Cuza Hotta
Pe soclurile albe de marmură,
Sculptate
De dalta unor meșteri aduși din alte țări,
Eternizate-n masca supremei nepăsări,
De-a lungul celor șapte alei
Întretăiate
De alte șapte-alei,
În parcul meu veghează o sută de femei ―
O sută de amante pe care le-am iubit
Cu-atâta frenezie,
Că-n spasmele dorinței
În fiecare noapte sfârșeam printr-un cuțit
Poemele-ncepute cu buzele și dinții.
Și-n parcul meu,
De-a lungul aleilor pătate
De lacrimi
Și de sânge,
La ora când amurgul culorile-și răsfrânge
Pe goalele și albe statui imaculate,
Cobor,
Cobor eu singur din vastul meu palat,
Și buzele-mi aprinse cerșesc o sărutare, Pe rând
La fiecare.
Da...
Eu ― un rege care se roagă-a fi iertat ―
Cutreier ca fantoma regretelor postume
Tăcutul parc cu șapte alei, întretăiate
De alte șapte-alei,
În care stau de pază o sută de femei ―
Și corpurile albe de piatră, nemișcate,
Le-ngenunchez cu gestul;
Iar buzele-mi aprinse
Le-ngheț cu sărutarea statuielor învinse.
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărut
- poezii despre sculptură
- poezii despre parcuri
- poezii despre țări
- poezii despre sânge
- poezii despre palate
- poezii despre ore
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântecul bradului
Subt Ursa Mare, surpat de bureți,
neatins de om, neajuns de ereți,
bătrân, bătrân, în imperiul meu
bradul bărbos străjuiește mereu.
Lichene și buhe și viespi îl cuprind.
Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind.
La un veac, tot la un veac, din înalt
mi-1 lovește în creștet fulgerul alb.
Stă între zodii și țară un brad.
Sărutate de fulger - crengile ard.
Dar, iată, se scutură numai de scrum,
și flamura-i nouă și fără de-ajun!
Mistrețul poveștilor iară și iar
încearcă de scoarță prăsele de var.
Și făr' de-asfințit în imperiul meu
tânărul brad străjuiește mereu.
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre brazi, poezii despre înălțime, poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păianjeni sau poezii despre muzică
Mesaj din "groapă"
Un speolog - din cei mai meșteri -
Ar fi trimis la suprafață
Că studiul acestei "peșteri"
Nu se termină într-o viață.
epigramă de Ghiocel Constantinescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre speologie, epigrame despre meșteri, epigrame despre viață sau epigrame despre superlative
Mihai- Sebastian - acrostih
(fiului meu)
Mir minunilor divine
Inimă de înger, veșnică iubire
Horă de lumină, har divin și pace
Am un prunc de aur
Inocent, prudent
Stea din carul mare
Este ca o floare
Brav și blând, mereu
Aur și lumină,
Sufletului meu.
Taină, dulce taină
Iasomie, mirt
Aur, argint, chilimbar
Nestemata Sebi, puiul meu cu har.
acrostih de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre suflet, poezii despre prudență, poezii despre pace, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre inocență, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Mihai-Sebastian
poezie dedicată fiului meu
Mir minunilor divine
Inimă de înger, veșnică iubire
Horă de lumină, har divin și pace
Am un prunc de aur
Inocent, prudent
Stea din carul mare
Este ca o floare
Brav și blând, mereu
Aur și lumină,
Sufletului meu.
Taină, dulce taină
Iasomie, mirt
Aur, argint, chilimbar
Nestemata Sebi, puiul meu cu har.
acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da capo al fine
De-a lungul catacombelor săpate
În visele granitului de ieri,
Eu retrăiesc legenda anonimă
A primilor martiri autohtoni
Și-n lumea stalactitelor sonore -
Miragiu subteran de palmieri -
Desăvârșesc o Biblie-adnotată
De nesfârșitul șir de Epigoni!...
Sub bolțile de trei ori milenare -
Închis ca-n propriul meu mausoleu -
Transcriu pe pergamentul veșniciei
Ecoul preistoricului Vers,
Și-n fundul catacombelor săpate
În visele proteicului Eu,
Prin glasul meu tălmăcitor de dogme
Vorbește parcă-ntregul Univers!...
Contururile șterse de-ntunerec
Redau viață vechilor Aezi,
Sub degetele lor imaginare
Re-nvie, parcă tetracordul grec,
Și-n bolțile de trei ori milenare
Se-nalță, după epoci, trei grămezi -
De piatră,
De aramă
Și de aur -
Simbolurile tragediilor umane,
Clepsidrul mut al clipelor ce trec...
Trec toți la rând...
Pe lespezile negre,
Ca-ntr-un postum cortegiu funerar,
Trec iambii
Și troheii altor vremuri -
O-ntreagă-apoteoză de fantome...
Iar aiurarea harfei rafinate
Cu fluieratul naiului barbar,
În noaptea catacombelor răsună
Ca-n nopțile venericei Sodome.
Trec toți la rând...
E-atâta majestate
Și-atâta surd tumult în mersul lor,
Și-n lumea stalactitelor sonore
E-atât decor
Și-atâta feerie,
Că iambii
Și troheii altor vremuri
Re-nvie-n subterana tragedie
Dezastrul mitologicei credințe
Și doliul semizeilor ce mor!...
Trec toți la rând...
Exodul neființei
Se pierde-n coridorul milenar,
Iar urma celor ce-au trăit prin cântec
Dispare-n calea celor care vin
Să reclădească-n noaptea milenară
Același alb, fantasmagoric far
Spre care mateloții inspirării
Se-ndreaptă și-azi pe iahtul lor divin...
...................
Martiri autohtoni ai catacombei
În care eu sunt ultimul venit...
Postuma voastră apoteozare -
Că după moarte nu veți mai muri -
Mă-ndepărtează tot mai mult de dogma
Eternității voastre de granit...
Voi sunteți cei ce-ați fost,
Eu nu sunt încă
Decât preludiul celui ce voi fi!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, III, nr. 1 (19 octombrie 1913)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre viață, poezii despre tragedie, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre trecut sau poezii despre simbolistică
Dacă s-ar vinde moartea...
Dacă s-ar vinde moartea la liber ca făina
S-ar așeza la coadă ciorchini sinucigașii
Ca-n zilele în care patronii dau chenzina
Înnebunind de-a dreptul, de drag, prăvăliașii
S-ar duce vestea-n sârme de telegraf, în plicuri,
Din gură-n gură, -n goarne, în portavoci stridente
Gazetele n-ar scrie și altceva, ce dricuri
Ar meșteri rotarii ciuciți sub sentimente
Groparii ar da orții să-și cumpere cazmale
Și târnăcoape scumpe aduse pe galere
Din țări închipuite alături de pocale,
Bijuterii din aur, turcoaze, rom, himere
Un cimitir pământul s-ar face peste noapte
Și cerul s-ar preface tot în pământ, copacii
Ar crește cruci cu frunze, la nord de miazănoapte
În loc de lună plină ar râde vârcolacii
Așa că dă-o, Doamne, ca-n vremuri de restriște,
Mai bine pe cartelă, s-apuce fiecare
Și să rămână veacul ce vine o miriște
Care visează leșuri, o mută așteptare...
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre zile, poezii despre vârcolaci sau poezii despre telegraf
Ferestrele
Între mine și restul lumii
se află întotdeauna
una sau mai multe ferestre;
Între mine și aproapele meu
se află iarăși o fereastră;
Între mine și între mine,
între cel care mă știu
și cel care nu mă știu,
se află de asemenea o fereastră:
o fereastră nevăzută
și de o viață întreagă
mă strădui să ajung la ea...
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ion Untaru despre viață
Frumoase ghete de bovine
Frumoase ghete de bovine
V-am pus lângă biroul meu
Și vă admir ca pe-un trofeu
Și semn prevestitor de bine
Mă uit la voi ca-ntr-o oglindă
În care văd cum iarna ninge
Și gerul nu mă mai atinge,
Și temeri nu mă mai colindă
Vă-nalț la rang de talisman
Căci am de partea mea norocul
Eu care-n fiecare an
Pierdeam la roata vieții jocul
Mă uit și parcă-mi vine-a râde
Că-n jur e-atâta sărăcie
Și vă mângâi adesea. Ci e
un timp sordid de trai. Și hâd e
Și vă implor pe fiecare
Să-mi creșteți măcar pre-stanța
Când judeca-mă-va instanța
Lumii acestea bârfitoare.
V-am dat cu seu, vă dau cu Gladys
De parcă mi-ar veni să mustru
Meteahna unui om ilustru
Ce se credea un rara avis
Frumoase ghete bej spre braun
Căzute ca un dar din cer
În universul meu stingher
Cu care s-ar mândri un claun!
Și vine vremea să închei
Șiretele cum se cuvine
Să zburd pe gheață și polei
Frumoase ghete de bovine!
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre promisiuni, poezii despre noroc, poezii despre ninsoare sau poezii despre mândrie
Meditez la singurătate
Am crescut într-un ochi de viperă
ca un dușman de moarte,
mi-a rămas teama și mai ales precauția
care mă îndepărtează de risc,
în gândul meu nu e loc de întâlnire
e un spațiu care trebuie să fie sigur.
Supus tuturor greșelilor
meditez o vreme la singurătate
și deschid pe nesimțite porțile cuvântului,
trec prin ele cu sufletul picurat de tristețe
până se pierde pe albul hârtiei.
într-un scris ce nu-i al meu.
Ca într-o cădere în beatitudine
caut o stare de imponderabilitate
undeva într-o stea cu numele tău
în care mă regăsesc altfel decât sunt
și tu mă iubești
cu trupul luminos și înalt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre trup și suflet, poezii despre tristețe sau poezii despre singurătate
Dor
Când lacrimile
dau pe dinafară
toamna,
dorul meu
se mută în cocori
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, citate de Ion Untaru despre dor, poezii despre toamnă sau citate de Ion Untaru despre toamnă
În istoria lumii au existat numeroase imperii, mai mari sau mai mici, mai vechi sau mai noi, care s-au prăbușit și au dispărut mai devreme sau mai târziu: Imperiul Ahemenid, Imperiul Akkadian, Imperiul Armean, Imperiul Asirian, Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Avarilor, Imperiul Aztec, Imperiul Babilonian, Imperiul Neo-Babilonian, Imperiul Belgian, Imperiul Brazilian, Imperiul Britanic, Imperiul Bulgar, Imperiul Chinez (Qin, Han, Jin; Sui, Tang, Song, Yuan; Ming, Quing), Imperiul Danez, Imperiul Elamit, Imperiul Francez, Imperiul German, Imperiul Hindus, Imperiul Hun, Imperiul Incaș, Imperiul Italian, Imperiul Japonez, Imperiul Khmer, Imperiul Latin de Constantinopol, Imperiul Lydian, Imperiul Macedonean, Imperiul Maurya, Imperiul Maya, Imperiul Median, Imperiul Mexican, Imperiul Mongol, Imperiul Mogul, Imperiul Olandez, Imperiul Otoman, Imperiul Part, Imperiul Persan, Imperiul Portughez, Imperiul Roman, Imperiul Roman de Apus (de Vest), Imperiul Roman de Răsărit sau Imperiul Bizantin, Sfântul Imperiu Roman, Imperiul Rus, Imperiul Sasanid, Imperiul Seleucid, Imperiul Spaniol, Imperiul Suedez, Imperiul Sumerian, Imperiul Timurid, Imperiul Urartru, Imperiul Vijayanagara ș. a. Și totuși, cel mai vechi și cel mai mare imperiu, cu cei mai mulți supuși, care nu are granițe, singurul care va dăinui veșnic, este Imperiul Prostiei.
George Budoi în Dicționarul prostiei (29 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zgârcenie, citate despre sfinți, citate despre prostie, citate despre mayași, citate despre latini, citate despre istorie, citate despre graniță, citate despre existență sau citate despre azteci
Fratele meu...
Ah, aceste zăpezi
care se fac viermi chiar în fața turmelor mele!
Și tu, semenul meu, aproapele meu crispat și ambiguu
bâiguind lângă focul de jertfă cu gura înfundată în pâine:
"Adorarea păstorilor nu mai folosește planetei".
Palide frunze
ca niște sălbăticiuni cu gâtul tăiat se-nvârtejesc
în trâmbele fumului ce urcă în slavă.
O, aceste zăpezi! și această lumină în tremur
peste cușmele munților mei!
Mă chemi în câmpie, fratele meu.
Înfiorat ca o harpă
de unde să știu că infernul sunt ceilalți?...
Sărut mâna în care ții strâns piatra
confund sângele ce curge-n țărână cu toiul laptelui
și-n noaptea fără de capăt mă rog de tine
semenul meu, aproapele meu, fratele meu
semenul meu, aproapele meu, fratele meu Cain.
poezie de Andrei Țurcanu din Estuar (2008)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre viermi, poezii despre religie, poezii despre pâine, poezii despre planete sau poezii despre mâini
Valsul vieții
Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
plutește pe aceeași apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriți
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea și noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu și cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea și durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer și pământ, de pra multă singurătate,
asfințirea uscase și ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorții îl deapănă noaptea și ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
pe care, din întâmplare, scrie numele meu.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre vânt, poezii despre vals sau poezii despre tăcere
Stihuitorul
Eu sunt un biet stihuitor
De care nimenea nu întreabă
Și trec prin lume fără grabă
Chiar dacă toți mă iau la zor
Fac planton și mă retrag
Slova îmi e singura avere
Și trec apoi în alte sfere,
Lăsând un trandafir pe prag
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre avere sau citate de Ion Untaru despre avere
Între înțelegerea prăpastiei
și vertijul meu
mă agăț disperat de întuneric
în speranța că noaptea astupă adâncurile
precum visul dăruiește vieții
speranța
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre prăpăstii sau poezii despre cadouri
În fiecare moment dau formă nouă destinului meu cu dalta. Sunt tâmplarul sufletului meu.
citat celebru din Rumi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate de Rumi despre suflet
Versul meu
versul meu întotdeauna ba e trist
ba-i numai jale
versul meu în care ba exist
ba curg la vale
versul meu e todeauna ba alint
ba ideal
versul meu în care ba te mint
ba fug la deal
versul meu e todeauna ba destin
ba nenoroc
versul meu în care ba ești chin
ba stai pe loc...
poezie de Iurie Osoianu (17 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre minciună, poezii despre idealuri, poezii despre ghinion sau poezii despre existență
Țelul meu în viață este să dau lumii ceea ce am fost norocos să primesc: extazul uniunii divine dintre muzica mea și dansul meu.
citat clasic din Michael Jackson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate de Michael Jackson despre viață, citate despre noroc, citate despre muzică sau citate despre dans
Trec poteci cu bunici
Sus, în patria mea, sunt icoane bătrâne;
Pleacă-n ele ogrăzi și doar frigul rămâne.
În biserici sunt gări de uitări și de silă
Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă.
Pe la porțile vechi, numai dorul mai vine
Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine
Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă
Și un ochi ostenind într-un lan de lucernă.
Pe la porți de tăceri, numai ploaia ne bate,
Ni se surpă în vis și ne mistuie-n noapte
Umbra maicii cântând liturghia cea mare
Când dormim în genunchi, pe sub ger, și ne doare...
Trec măicuțe târzii, trestii negre prin sate
Se așterne omăt peste crucile toate,
Viscolește pe pâini și ne ninge cu sare,
Tăvălind un bazar de blazări sub picioare.
Și mi-e bine cu ea, mi-e urât, mi-e rușine...
Trec căruțe cu cai prin tocitele vine
Ale sângelui meu, ale patriei mele
Trec poteci cu bunici prin odăi și prin stele...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patrie, poezii despre viscol, poezii despre somn, poezii despre sat sau poezii despre rușine