Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Confesiune

Visele mele își pierd treptat integritatea precum dinții cariați.
Mai exact,
Șovăielile mele sunt uneori interminabile
Și tăcerile mele devin căteodată de-a dreptul incomode,
Mă refer la rateurile mele și la scuzele mele de rigoare
Atunci când gâtul mi se usucă de emoție.
De ce mi-am asumat oare acest risc?
Visele astea întotdeauna se termină prost.

Am citit două ficțiuni scrise în franceză și spaniolă,
Mai exact, am citit două cărți cu "uși trântite".
Cele două limbi străine erau mai importante pentru mine
Decât însuși înțelesul profund al celor două cărți,
Erau cu mult mai importante chiar decât persoana mea.
Eram atât de intoxicată, încât am început să mă degradez.
Mi s-a făcut foame.
Nu știu de ce, dar
Suprarealiștii sunt întotdeauna deasupra oricărei interpretări.
Nu am nimic nou de spus.

Când am fost la Paris, am stat într-un hotel mic.
Toate celelalte camere erau ocupate de budiști lama tibetani.
Erau veniți la Paris pentru congresul lor anual.
Eu încă nu reușesc să înțeleg aceste identități reîncarnate.

Este o zi neașteptat de superbă,

Eu locuiesc într-o casă de sticlă.
Am auzit că a trăi într-o casă de sticlă este, "prin excelență", o virtute revoluționară.
Este, de asemenea, o intoxicare ireversibilă,
Dar am mare nevoie de acest exhibiționism moral.

Am învățat să iau iubirea în serios și să mă caut pe mine însumi în iubire.
Caut în continuare "iluminarea pură".
Îmi place teribil epoca lui Ludovic al VII,
Încă am nevoie de acel moment al '' curtoaziei în iubire",

Am citit despre concepția suprarealistică a iubirii.
Sunt în căutarea unui sentiment și a unei legături secrete de iubire,
Care îmî poate schimba atât viața interioară cât și cea exterioară.
Mă gândesc la dialectica intoxicației,
Mă gândesc la toate stările extatice existente în această lume
Și în egală măsură mă gândesc la sobrietatea umilitoare.

Am auzit că Breton a avut o legătură telepatică cu o fată virgină
Și că a avut loc un transport telepatic între ei.
Eu încă nu-l înțeleg pe Breton și nici această lume
Care are granițele în vecinătatea mormintelor.
Este incă o zi neașteptat de superbă.

Percep întotdeaua ideile revoluționare la modul "demodat",
În clădirile vechi ale fabricilor,
În cele mai vechi fotografii,
În obiectele care au început să se găsească din ce în ce mai rar,
În pianele imense,
În restaurante demodate, unde se caută o modă nouă,
În sărăcia oamenlor înrobiți, în acele obiecte destinate sclaviei
Care suferă brusc transformări în virtutea unui nihilism revoluționar.
În ploaia încețoșată care se vede pentru prima dată printr-o fereastră ovală,
În forțele dezlănțuite ale atmosferei.
În toate lucrurile menționate mai sus, pe punctul de a exploda.
Sunt atât de intoxicată încât continui să mă degradez.
Cred ca nu mai am nici o șansă să supraviețuiesc.
Sunt încă o visătoare, deși visele mele își pierd total integritatea.

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Persoana care m-a inspirat cel mai mult, dintotdeauna, a fost Bob Dylan. Îi admir geniul și modul în care își exprimă stranietățile inimii. E capabil capteze stări emoționale bogate și amintiri, ceea ce încerc și eu fac cu parfumurile mele. Consider instrumentele cele mai importante pentru înțelegerea lumii sunt propriile mele simțuri și sentimente, care sunt atât de puternice, încât singurul aliat cu care le pot captura și fixa este parfumul. Cealaltă mare inspirație a mea este minunea esențelor naturale. Am avut fericirea petrec lungi perioade de timp căutându-le prin toată lumea. Când am o esență în mână sunt întotdeauna preocupată cum îi dau viață în universul unui parfum și cum să reușesc să îi înțeleg toate esențele pe care, la rândul ei, le dezvăluie.

în Istoria parfumului, interviu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Essence and Alchemy: A Natural History of Perfume Paperback" de Mandy Aftel este disponibilă pentru comandă online la 69.99 lei.
detalii despre carteMircea Cărtărescu

Ce imensă diferență între vechile mele jurnale (cele dinainte fac, zicem, 40 de ani) și cele mai recente! Primele erau triumfaliste chiar și-n deznădejde, celelalte – disperate chiar și când viața pare blândă cu mine. Acum sunt în acel moment când am ajuns la marginea cea mai îndepărtată a minții mele, atât de îndepărtată că am uitat, pe drum, de ce înaintez. Am adunat pe drum atâta experiență, încât nu mai pot face nimic cu ea, fiindcă fiecare grăunte de cunoaștere se anulează cu toate celelalte: ca să faci ceva trebuie știi puțin.

în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Zen. Jurnal 2004-2010" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.20- 33.99 lei.
Ionuț Caragea

Prin femeia pe care o iubesc

prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit patria
prin ea mi-am dat seama că sunt tânăr încă
și am un viitor
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit viața
și viața m-a răsplătit
cu încă o viață
cea a copilului meu
de ce toate acestea mi s-au întâmplat tocmai mie?
e simplu
pentru că nu am renunțat cred și să sper
chiar și atunci când însetata veșnicie
îndemna beau paharul cu amărăciune
până la fund
chiar și atunci când înfometatul necunoscut
se hrănea cu visele mele care nici măcar
nu dăduseră-n pârgul obrazului catifelat
al dimineții perfecte
prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit frumusețea tuturor lucrurilor
pe care încercam le pun
în ordinea nefirească a răzbunării prin indiferență sau ură
prin femeia pe care o iubesc
mi-am recâștigat prietenii
pe care-i pierdusem vorbind încontinuu
despre crimele oamenilor
despre conspirații și tot ce ne face
mai negri și mai urâți
și în loc ca vorbele mele să aducă prăpădul
în lumea șoaptelor naive și dulci
am ales mărturisesc prin scris
da, prin femeia pe care o iubesc
am redescoperit scrisul
atunci când credeam că nu se poate scrie
decât din suferință și neîmplinire
iată dovada m-am înșelat
iată poemul admirației mele pentru femeia pe care o iubesc
iată poemul trezirii mele în câmpia cu metaforele
nemuritoare ale iubirii
ascultați: nu vă pierdeți vremea căutând defecte
acolo unde defectele nu există
nu vă vindeți sufletul pentru o noapte de amor
căci iadul nu este o casă de amanet
nu depuneți jurăminte false pentru a stoarce ultimii bani
din buzunarele celor care sunt gata facă orice pentru voi
trebuie înțelegeți că pentru binele suprem al acestei lumi
există un început la care puteți fi părtași
prin renunțarea la voi în favoarea celorlalți
este atât de simplu totul încât îmi vine
vă îmbrățișez pe toți cu versurile mele
albe ca neaua proaspătă ce ține de cald
bobului de grâu

poezie de (19 septembrie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Gordon Deitrich: Porți mască de așa mult timp încât ai uitat cine ești cu adevărat.
Valerie: Știu că nu o să reușesc să te conving acesta nu este unul din trucurile lor, dar nu îmi pasă. Sunt eu. numesc Valerie. Nu cred că mai am mult de trăit și vroiam povestesc cuiva despre viața mea. Aceasta este singura biografie pe care o voi scrie vreodată și, Dumnezeule, o scriu pe hârtie igienică. M-am născut în Nottingham în 1985. Nu îmi amintesc prea multe despre acei primi ani din viața mea, dar îmi amintesc ploaia. Bunica mea avea o ferma în Tottle Brook și obișnuia îmi spună Dumnezeu se afla în ploaie. Prima mea prietenă am intâlnit-o la școală. O chema Sarah. M-au atras încheieturile ei. Erau frumoase. Am crezut ne vom iubi pentru totdeauna. Îmi amintesc profesoara noastră ne spunea că este doar o perioadă a adolescenței pe care o depășim cu toții. Sarah a reușit. Eu nu. În 2002, m-am îndrăgostit de o fată pe care o chema Christina. În anul acela am mers la părinții mei. Nu aș fi putut fac asta dacă Christina nu m-ar fi ținut de mână. Tata nu s-a uitat la mine. Mi-a spus să plec și să nu mă mai întorc niciodată. Mama nu a spus nimic. Dar nu am făcut nimic altceva decât să le spun adevărul. A fost acest gest egoist? Ne vindem integritatea pe nimic, dar este singurul lucru pe care îl avem cu adevărat. Este ultima bucățică din noi. Dar în cadrul acelei părți suntem liberi. Am știut întotdeauna ce vreau fac cu viața mea și în 2015 am apărut în primul meu film. A fost cel mai important rol din viața mea. Nu mulțumită carierei mele, ci pentru că așa am întâlnit-o pe Ruth. Încă de prima dată când ne-am sărutat am știut că nu mai vreau sărut alte buze în afară de ale ei. Ne-am mutat într-un mic apartament din Londra. Aceia au fost cei mai frumoși ani din viața mea.

replici din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iris: Am aflat aproape tot ce s-a scris vreodată despre iubire este adevărat. Shakespeare a spus "Călătoriile se sfârșesc cu întâlnirea îndrăgostiților". Ce cugetare nemaipomenită. În ce mă privește, eu nu am avut niciodată parte nici măcar de ceva asemănător, dar sunt ferm convinsă Shakespeare da. Cred că mă gândesc la iubire mai mult decât ar trebui să o facă oricine. Sunt mereu uimită de puterea sa pură de a schimba și de a ne defini viața. Tot Shakespeare a fost cel care a spus "dragostea e oarbă." Asta știu cu siguranță că este adevărat. Din motive greu de explicat, iubirea piere; pentru alții iubirea pur și simplu se pierde. Dar apoi sigur că iubirea poate fi regăsită, chiar și pentru o singură noapte. Pe urmă intervine alt tip de iubire: cel crud. Cel care aproape că își ucide victimele. Se numește iubire neîmpărtășită. Aici sunt o expertă. Cele mai multe povești de iubire sunt despre oamenii care se îndrăgostesc unul de celălalt. Și cum rămâne cu restul dintre noi? Cum rămâne cu poveștile noastre, ale celor care se îndrăgostesc doar ei? Noi suntem victimele acestor aventuri unilaterale. Noi suntem cei blestemați de cei pe care îi iubim. Noi suntem cei pe care nu-i iubește nimeni, răniți ce umblă aievea. Handicapații fără avantajul de a avea un loc mare de parcare! Da, aveți în față o asemenea persoană. Și de bunăvoie l-am iubit pe acel bărbat timp de trei ani îngrozitori! Trei ani absolut înfiorători din viața mea! Cele mai urâte sărbători de Crăciun, zile de naștere, nopți de Anul Nou ce au adus cu ele lacrimi și valium. Acești ani în care am fost îndrăgostită au fost cei mai negri ani din viața mea. Toate astea pentru că am fost blestemată iubesc un bărbat care nu poate și nu-mi va putea împărtăși vreodată iubirea. O, Doamne, doar când îl văd! Inima bate cu putere! Gâtul mi se usucă! Nu mai pot înghiți! Toate simptomele obișnuite.

replici din filmul artistic Vacanța, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vârsta inimii mele

Sunt în sfârșit la vârsta care-mi place,
vârsta inimii mele.
Asta pentru că sunt încă curioasă,
pentru a-mi cultiva visele,
iubești și să te minunezi.
Nu am mai multe temeri
și nesiguranță decât înainte,
nici măcar nostalgie pentru trecut,
pentru că trăiesc și iubesc prezentul.
Am vârsta care-mi permite
să-mi înfrunt viața,
cu ușurință și responsabilitate,
pentru a spune liber ceea ce cred eu.
Sunt la o vârstă frumoasă, îmi place.
Totul mi se pare mai detașat și mai ușor,
pentru că m-am împăcat cu mine însumi,
în sfârșit, am vârsta mea,
vârsta pe care am crezut
că o voi avea de-a lungul anilor,
uitându-mă la bunica mea
și apoi la mama mea.

poezie de (15 august 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din adâncul inimii mele zdorbite

"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam ști
o să-mi fie atât de dor?

Singurătatea acum o simt,
golește pe dinăuntru.
Ce fac,
Unde merg?

Și tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristețea din lacrimi,
Toate suspinele din speranțe;

Ai știut măcar
încă îți simt lipsa într-un fel?

Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aș vrea le știi,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;

În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...

poezie de
Adăugat de Alexandra IrimieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dostoievski

Prin ce chinuri groaznice am trecut, cât m-a costat și cât mă costă încă această sete de a crede, care e cu atât mai puternică în sufletul meu, cu cât se găsesc mai multe argumente potrivnice. Și cu toate acestea, Dumnezeu îmi trimite uneori momente în care sunt cu desăvârșire liniștit. În aceste momente eu îi iubesc pe alții și găsesc că și alții iubesc pe mine. În asemenea clipe mi-am alcătuit un simbol de credință în care totul pentru mine este limpede și sfânt. Acest simbol este foarte simplu. Iată-l, cred că nu e nimic mai frumos, mai profund, mai simpatic, mai rațional, mai bărbătesc și mai desăvârșit decât Hristos. Și nu numai că nu este, ci mi-o spun cu dragoste geloasă, nici nu poate fi. Mai mult: dacă cineva mi-ar dovedi Hristos este în afară de sfera adevărului, aș prefera rămân mai bine cu Hristos decât cu adevărul.

în scrisoare către o decembristă
Adăugat de Ion StefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.
Blaise Pascal

Eu nu știu cine m-a adus pe lume, nici ce e lumea, nici ce sunt eu însumi; eu aflu într-o ignoranță teribilă a tuturor lucrurilor; eu nu știu ce e corpul meu, ce sunt simțurile mele, ce este sufletul meu și însăși această parte a mea care gândește ceea ce spun, care meditează asupra oricărui lucru și asupra ei însăși, fără a se cunoaște mai mult decât restul. Eu văd aceste spații înspăimântătoare ale universului care mă închid și mă găsesc legat de un ungher al acestei vaste întinderi, fără a ști de ce sunt așezat mai degrabă în acest loc, decât în altul, nici de ce puținul timp ce mi-e dat trăiesc îmi este hotărât în punctul acesta mai degrabă decât în altul din întreaga eternitate care m-a precedat și din cea care mă urmează... Tot ceea ce cunosc e trebuie mor în curând, dar ceea ce ignor mai mult este însăși această moarte pe care n-o pot evita.

în Cugetări
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum pașii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuțită dată de absența zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor își clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranță, sunt existenți.
Mai mult decât atât, copacii înțeleg de ce sunt existenți.

Ei așteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheață. Vreau pașii mei înapoi, așa precum

vreau aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeași cafenea, chiar dacă mai am și acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce

niciunde, dar șoferul știe conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de

ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
și această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.

Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început și nici
sfârșit. Este mișcarea, care pierde caracteristica timpului.

Ploaia și zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi
au personalitați similare și aparențe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.

poezie de din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jen: Plec, Dawson. Dar înainte de a pleca aș vrea...
Dawson: Dar, Jen...
Jen: Nu, nu, ascultă-, te rog. Bine? Asta pare fie ziua adevărului și este rândul meu acum. Mi-am pierdut virginitatea la 12 ani cu un tip mai mare decât mine care m-a îmbătat. Nu-mi amintesc numele lui. Dar după ce m-am speriat pentru prima dată de o posibilă sarcină, am început să iau anticoncepționale și foloseam prezervativ de cele mai multe ori sau uneori, nu știu, nu mi-e clar. Beam foarte mult și leșinam și tot așa. Mi-am început viața sexuală prea devreme și nu doresc asta nimănui. Adică sexul la o vârstă atât de fragedă este întotdeauna o idee proastă. În cele din urmă am fost prinsă făcând sex în patul părinților mei. Fetița lui tata făcând sex în fața lui. Încă nu mă poate privi în ochi, dar m-a trimis la 200 mile depărtare tocmai ca să nu fie nevoit s-o facă. Dar nu mai sunt fata aia. Nu am fost niciodată, dar nu sunt nici imaginea de alba-ca-zăpada pe care mi-ai creat-o tu. Sunt undeva la mijloc și încerc să mă descopăr.
Dawson: Jen, nu e vorba de tine. Sunt doar inhibițiile mele prostești. Părinții mei au o viață sexuală nebunească, iar eu, eu am folosit-o pentru a măsura fericirea lor.
Jen: Sexul nu aduce fericirea.
Dawson: Știu. Acum știu asta.
Jen: Îmi pare rău te-am mințit, dar nu mă pot scuza pentru trecutul meu. Adică am învățat ceva din el, sunt o persoană mai bună, m-a adus unde sunt acum. Și asta e șansa mea să o iau de la capăt. Este șansa mea și ar fi drăguț dacă m-ai susține.
Dawson: Cu o condiție!
Jen: Care?
Dawson: Să ierți, Jen, deoarece comportamentul meu nu poate fi răscumpărat și nu merit pe cineva atât de pasional și deschis și sincer și frumos ca tine.(Se îmbrățișează.) Încă o dată?
Jen: Aham.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Descartes

Cum se face pasiuni foarte diferite concordă prin aceea că sunt forme ale iubirii? Nu este necesar nici să deosebim tot atâtea feluri de iubiri câte obiecte diferite există pe care le putem iubi. Căci de exemplu, cu toate că, pasiunile pe care un ambițios le are pentru glorie, un avar pentru bani, un bețiv pentru vin, un brutal pentru o femeie pe care vrea s-o violeze, un om de onoare pentru prietenul său sau pentru iubita sa și un tată bun pentru copiii săi, se deosebesc mult între ele, totuși, prin aceea că sunt forme de manifestare ale iubirii, ele sunt asemănătoare. Primii patru însă n-au iubire decât pentru posesiunea obiectelor la care se referă pasiunea lor, neavând deloc iubire pentru obiectele însele, față de care simt doar o dorință amestecată cu alte pasiuni aparte. În schimb iubirea pe care o nutrește un tată bun pentru copiii săi este atât de curată, încât el nu dorește aibă nimic de la ei și nu vrea deloc -i stăpânească altfel decât îi stăpânește și nici să și-i alipească mai strâns decât acum;privindu-i ca pe alte întrupări ale lui sine -însuși, el urmărește binele lor ca pe al său propriu, ba chiar cu mai multă grijă. Afecțiunea pe care oamenii de onoare o au pentru prietenii lor este de aceeași natură, cu toate că rareori ea este atât de perfectă;iar afecțiunea pe care o au pentru iubita lor ține în bună măsură de o asemenea iubire, dar ține oarecum și de cealaltă.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAcest citat a fost selectat Citatul zilei pe 29 septembrie 2016.
Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Chitara

tu, vechea mea chitară...
la tine întorc când vreau cred,
iubesc,
fiu pentru o clipă mai mult decât eram înainte.
mereu netedă și răzvrătită,
doar cu două corzi
niciodată acordate la fel,
prima pentru dragoste
a doua pentru ură,
faci vreau te cuprind între brațele mele de chitarist fără cântece
și să uit de ce nu mi-am scris încă propriul cântec.
numai tu lași te cânt în fiecare miez al nopții
chiar și atunci când rămân fără note,
le încurc
și uit prin ce părți ale inimii le-am pierdut;
am grijă vină toate din inimă,
altfel sunt grele și îți îndoaie încet corzile tale atât de fragile.
numai pentru tine ascund la granița
unde întunericul se predă nevăzut luminii
sau lumina i se predă umilă lui
și să mă asigur toți au ochii închiși când eu plâng
apoi rup credincios din lacrimile mele
și fac cu grijă o pană
cu care să te ating prin ce am eu mai sincer,
putem compune eternul nostru cântec,
niciodată sfârșit până la răsăritul soarelui.

chitara mea...
tu nu vei fi vreodată ca celelalte.
ele toate au fost mai întâi copaci ce au murit ca să cânte,
tu ai fost de la bun început un om care a murit ca să mă facă cânt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Posed tot ceea ce ține de mine: corpul meu, inclusiv tot ceea ce face acesta; mintea mea, inclusiv toate gândurile și ideile; ochii mei, inclusiv imaginile a tot ceea ce văd ei; sentimentele mele, oricare ar fi ele: manie, bucurie, frustrare, iubire, dezamăgire, emoție; gura mea și toate cuvintele care ies din ea: politicoase, dulci sau aspre, corecte sau incorecte; vocea mea, sonoră sau liniștitoare; și toate acțiunile mele, atât cele îndreptate către ceilalți, cât și cele direcționate către mine însumi. Posed fanteziile, visele, speranțele și temerile mele. Posed toate triumfurile și succesele mele, toate eșecurile și toate greșelile.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Terapia familiei" de Virginia Satir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -43.34- 26.99 lei.

Ecoul

Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt și m-am confesat
din nou munților pentru a mă elibera
de tristeți. Tocmai cădeam de pe pământ

în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
liniște concretă și expresivă. Am atârnat

liniștea în aer. Am înțeles sensul ei în
sine, precum și sensul ei contrar. Cuvintele
și liniștea erau precum găurile negre și
stelele. În acea ardere spirituală

provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum și
visele mele lucide aparținând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ție, ele au putut

deveni gânduri amorțite și vice-versa,
într-o modalitate mult mai precisă decât
cea a cântecelor lirice, care se puteau
descompune în sunete muzicale spre a

fi recompuse din nou. În acest realism
magic, strigătul meu tăcut a devenit ecou,
și apoi, în mod definitiv, tăcere asurzitoare.
Era destul de evident faptul demonul

făcea alpinism în jos. Am auzit doar un ecou,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată din nou."

poezie de din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Goethe

Într-o frumoasă după amiază, pe când în casă domnea liniștea, jucam în "colivie" (încăperea care dădea spre stradă) cu oalele și străchinile mele, dar pentru că nu știam ce să mai fac cu ele, azvârlii unul dintre aceste vaase pe stradă și mă bucuram auzind zgomotul vesel al cioburilor. Frații von Ochsenstein, care vedeau isprava mea îmi făcea atâta plăcere, încât băteam cu mare voioșie din palme, strigară: "Încă una!" Nu pregetai să mai azvârl încă o oală și cum ei continuau ceară "Încă una!", "Încă una!", spărsei de caldarâm toate străchinuțele, tigăile și cănițele mele.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Camil Petrescu

Maria Sinești: Uneori nu ma mai înțeleg nici eu. Sunt clipe în viața mea pe care, când mi le amintesc, îngheață un fior din cap până în picioare. Rătăcirile astea din viața mea... câtă josnicie inutilă... Mi-e silă de mine... Gândesc uneori că sunt în mine două ființe: una josnică, mărginită și lașă... Of! Mi-e scârbă de tot și totuși există în mine o ființă care suferă, care plânge... care sângerează pentru toate josniciile celeilalte!

replici din piesa de teatru Jocul Ielelor, scenariu de (1918)
Adăugat de Alexandra GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "Un om intre oameni" de Camil Petrescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 23.99 lei.
Julio Cortazar

Cei mai mulți dintre colegii mei de clasă nu aveau simțul fantasticului. Luau lucrurile așa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăiește și care este o femeie plină de imaginație, m-a încurajat. În loc să spună: "Nu, nu, ar trebui fii serios!", era încântată aveam imaginație. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărți să citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea eram prea mic, și avea dreptate. Cartea m-a speriat și am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Așa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărți, spuneau: Dar nu, noi preferăm citim povești despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înțelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.

în The Paris Review
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "62. Model de asamblare" de Julio Cortazar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.00- 24.05 lei.

Bblioteca din bibliotecă

Prietenul vechi ca vinul
și rar ca potopul este bibliotecar
îl caut mereu prin cărți
el însuși fiind un morman de cărți
încât nu mai sunt sigur
în care bibliotecă aflu
mai ales când nu ne-nțelegem
mă gândesc că de-o muri cândva
din el vor ieși două suflete
unul al său și unul al bibliotecii

poezie de din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cu vaporul prin desert" de Marin Ifrim este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.94- 16.99 lei.

Andie: Eu te-am modelat în această persoană care credeam eu ar trebui fii. Așa am făcut și cu tatăl meu. Credeam că de asta aveam nevoie. Pun această povară nedreaptă pe umerii oamenilor doar ca să mă salveze pe mine. Dar îmi dau seama că nu am nevoie de un cavaler în armură strălucitoare. Am nevoie de un partener. Cineva de care să fiu mândră îl iubesc și care să fie mândru că mă iubește în ciuda tuturor defectelor mele. Și.. tu ești acela. Tu ești acel cineva pentru mine, Pacey. Îmi pare sincer rău!
Pacey: Cum se face că scuzele tale au sunat mult mai bine decât ale mele? Mereu pierd în favoarea ta, Andie! (Se sărută.) Știi ce, îmi retrag cuvintele. Eu sunt câștigătorul aici.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!