Vioara suferă şi nu cântă cum trebuie, dacă în trupul ei s-a strecurat fie şi numai o gingaşă petală de floare.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara are suflu de viaţă.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara cu sonoritatea ei minunată a fost construită să răspândească acorduri armonioase spre desfătarea iubitorilor de muzică.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara, considerată ca desăvârşită, este capabilă să imite inflexiunile vocii omeneşti, cu timbrul şi vibraţiile sale.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un instrument muzical nu redă mai limpede şi mai profund ca vioara personalitatea artistului, exprimând nu numai calda lui simţire, dar şi pe aceea a compozitorului piesei muzicale.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonoritatea viorii diferă de la un model la altul, chiar dacă viorile au fost lucrate de acelaşi maestru.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare exemplar imprimă viorii o sonoritate aparte.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oriunde s-ar afla închise - chiar fie şi în vitrine poleite, căptuşite cu mătase brocată, având geamuri de cristal - deţinerea viorilor celebre necântate constituie o totală lipsă de preţuire a artei.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi lucrare cântată la vioară de diferiţi violonişti dă posibilitatea identificării executantului, datorită felului interpretării.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viorile cu faimă au peregrinat din mână în mână în lumea largă.

I. Remer-Anselme în Peregrinările unor viori celebre
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

ea a trecut pe lângă mine
ca o petală de floare
gingaşă precum o boare
de început de mai
şi mi-a lăsat în inimă iubirea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingaşă floare

Să mai fie-un fir de rouă
Pe gingaşa ta petală
Şi pe cer o lună nouă
Cu sclipirea ei regală
În a nopţii-mbrăţişare
Peste inima-mi rănită,
Ţi-aş putea culege, oare,
Mlădierea cea vrăjită?

Ţi-aş cânta cu versul dulce
Să îţi fie alinare,
Roua să ţi se usuce
Într-un răsărit de soare.
Ţi-aş turna la rădăcină
Doar iubirea mea curată
Să îţi fiu astfel pricină
De-a zâmbi nevinovată,
Floare cu petala fină
Şi cu doruri parfumată!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvine-se

Tu, steaua mea,
O stea în infinita cale,
Ai trupul cald
Cum e făina proaspăt măcinată,
Braţele-ţi miros
Precum cremenea arsă de soare,
Buzele, fragi de pădure,
Părul,
Fructe de coacaz negru,
Eşti floare dintre codrii,
O floare de cireş,
Eşti firul ierbii
În deşertăciune,
Gingaşă mireasă
A sufletului meu...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înmugurit vioara

Primăvară de cleştar
mi-ai pus sufletul pe jar

Cum se-nalţă soarele
cântă iar izvoarele

Cântă ca nebunele
înroşindu-şi strunele

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 martie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea iubirii

te-ai deschis într-o noapte
petală pură de floare
în braţe aprinse de dor
ai înflorit o clipă, odată, în zori
te-ai cuibărit goală în aşternutul stelar
cădeau stele pe trupul de jad
tu floare de munte, încolţită într-o stâncă
parfumul tău, miros de iasomnie
adia pe ţărmul iubirii
înviau dorinţe, chemări, visări
înfiorată, tremurai în aşteptări
a unui sărut adânc, profund, prelung
te pierdeai în mine în feciorelnice chemări
mă strigai, mă alungai, în tainic joc de amor
cu mâini fierbinţi, neliniştite
pe trupul tău am aşternut curcubeul iubirii
te unduiai între unghiuri şi forme divine
azi clipa a trecut
pe patul răvăşit de întrebări a rămas
o petală albă deschisă în soare
eşti tu sau o floare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea Mariei

Cum vezi în creangă roza în haina-i veşnic nouă,
În tinereţea lumii de Mai, prin alte flori,
Şi cerul gelozind-o de viile-i culori,
Când zorile o scaldă cu lacrime de rouă;

Corola-i poartă gingaş iubirea triumfală;
Îmbălsămând grădina cu-arome dulci şi moi:
Dar sub arşiţa dură, sub grindină şi ploi,
Tânjeşte-ncet şi moare, petală cu petală,

Tot astfel în avântu-ţi de-ntâia tinereţe,
Când lut şi cer cinstitu-au suava-ţi frumuseţe,
Ţi-a fost tăiat de parcă al vieţii fraged fir.

La groapa ta primeşte-mi a lacrimii ardoare,
Şi vasul plin cu lapte, şi-acest belşug de floare,
Ca trupul tău să fie şi mort un tandafir.

sonet de Pierre de Ronsard, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O persoană care te iubeşte cu adevărat caută, întotdeauna, vioara din inima ta; pe urmă, un arcuş delicat, în inima lui... Pentru ca atingerea sufletului să fie cât o petală de orhidee!

aforism de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să cunoşti liniştit frumuseţea unei femei, trebuie neapărat să o faci să sufere; numai suferinţa o înfrumuseţează, aşa cum numai când simt umbra morţii cântă sublim lebedele.

Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de nour_rlk
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet cu propria baladă

Un greieraş ţârâitor din fire
S-a strecurat frumos într-o vioară
Peste care-arcuşul, ca o pară,
Îmbrăţişează sunetul subţire.

Util gândea să fie greieraşul
În clipa ce-o să-i fie o favoare,
Ar vrea să cânte cu a lui ardoare,
Când va dori să cânte copilaşul.

Luată-n mâini vioara şi arcuşul
Scârţie în încercări vioaie,
Nu-l lasă pe copil să se îndoaie
De talentul lui. Iată, urcuşul!

Acum de mare ajutor voi fi,
Îşi spuse greieraşul negricios,
Porni în unduiri glasu-i frumos,
În ritmul ce copilu-l nimeri.

Trecut-au ani de muncă încununată,
Pe scena lumii ambii au ajuns,
Aplauze şi bisuri i-au pătruns
În suflet chiar cu propria baladă.

Într-o zi arcuşul pe vioară
A început să plângă-mbătrânirea,
Greieraşul după cum îi firea
Cântă plângând ultima oară.

Violonistul dureros se-nclină
Mulţumindu-i greierului frate,
Cântând sub lună mai departe
Frumos, dumnezeiesc, se-nchină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moldova, ţara mea de dor

Moldova, ţara mea de dor,
De cântec şi baladă.
Eşti ca o pasăre măiastră
Care cântă într-o livadă.

Cântă un cântec frumos
Despre un Voievod faimos.
Care a venit din ţara de jos,
Ca să fie oamenilor de folos!

Care a fost un domn viteaz şi mare,
El a apărat cu credinţă a tale hotare,
Ca tu Moldovă, să ajungi acum,
Să fii cea mai gingaşă floare.

O floare atât de frumoasă,
Cântată, iubită mereu,
Ca o casă mare,
Eşti ţara poporului meu.

Moldovă, dor nemărginit,
Eşti ca un strugure de poamă,
Plaiul meu prea mult iubit,
Unde m-a născut a mea mamă!

poezie de Vladimir Potlog (15 aprilie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petală cu petală

Petală cu petală se scutură din viaţă
şi moartea dă năvală pe câmpul cu verdeaţă.
Când încă o petală din chipul tău frumos,
se scutură alene, vibrând armonios,
Priveşte cu mândrie, gândind neîncetat,
la restul de petale, ce nu s-au scuturat!

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!