Baba lui Marin Betivu'

Pe o stanca neagra,
Intr-un vechi bordei,
Unde curge-n vale un rau mititel,
Plange si suspina
Batrana Marghioala
Acra si zbarcita ca o muratura.

Caci la carciumioara,
Marin al ei iubit,
A plecat de-o ora
Si n-a mai venit!
Ceasul cu cuc suna,
Noaptea-i jumatate.
La bordei in poarta
Oare cine bate?
-Eu is fa Marghioala,
Marin, al tau iubit.
Io-s si de la crasma
Ma intorc... pilit.
Dar deschide usa!
Cainii ma-nconjor,
Am cazut in balta
Si mi-e frig de mor!
-De esti tu acela,
Nu-ti sunt soata eu.
Tu la carciumioara
Te tot duci, mereu.
De esti tu Marine
Du-te inapoi
Si -ada o damigeana
S-o bem amandoi!

parodie de Adina-Georgiana Tabacaru, după Dimitrie Bolintineanu (17 noiembrie 2011)
Adăugat de Adina-Georgiana Tabacaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet gol

Nu stiu cum s-a intamplat
Timpul de ne-a furat
Tot ce aveam, nici macar n-a intrebat
Caci atunci cand m-atingi
Parca nu esti aici
Si mi-e greu
Prea usor te-ai schimbat
Poate te-am sufocat
Poate n-am spus ce voiai sa auzi
Dar nu pot sa-nteleg
Acum chiar nu mai stiu cine esti.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Nu vreau sa-ti mai explic
Nu vreau sa-mi spui nimic
N-am sa mai plang,
E deja mult prea mult
Visele am sa-mi strang
Si am sa mi le-arunc
Printre nori.

Chiar nu vezi ca eu sufar din nou
Doar sa adorm langa sufletul tau
Caci eu mor zi de zi cand nu esti
Nici nu-ti pasa daca ma mai gasesti.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

Totul e gol, cand nu esti
Iar eu ma sting stiind ca nu ma iubesti
Eu am gresit cu noi doi
Si lacrimi nu te mai aduc inapoi,
Iar viata mea, a ajuns
Doar un loc unde vise-am ascuns.

cântec, versuri de Natalia Barbu (2009)
Adăugat de Margineanu Victoria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soacra lui Ştefan Cel Mare

Pe o strada îngustă
Într-un bloc decent
Unde bate vântu şi-i pe jos curent
Tânăra soţie
Plânge şi suspină
Că-i oprită apa şi nu e lumină
Şi că la serviciu soţul ei iubit
A plecat la 10 şi n-a mai venit
Orologii sună noaptea jumătate
Jos în bloc la uşă, oare cine bate?
Eu sunt mama soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu şi sunt mort de frig,
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Dusă în balcon, mama soacră strigă
Ora e târzie eşti un derbedeu
Unde ţi-e chenzina?
Nu-ţi sunt soacră eu
Ce sunt eu de vină
Dacă soarta-i crudă
Şi-am muncit ca boul cu 50%
Am venit acasă să mă încălzesc
Şi să fac o baie, să mă odihnesc
Ai venit degeaba îi răspunde soacra
Fiindcă nu-i căldură şi-i oprită apa
Du-te la serviciu şi de-o fi să mori
Vine sindicatul c-un buchet de flori

parodie de Autor necunoscut
Adăugat de A. Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar daca

Chiar daca n-o mai vezi zambind
Chiar daca n-o mai simti venind
Chiar daca nu-ntelegi cum s-a-
ntamplat
Chiar dacă nu-i mai poti vorbi
Chiar daca n-o poti intalni

Chiar daca toata lumea e-ntre voi
Chiar daca el nu-i vinovat
Chiar daca stii si n-ai uitat
Chiar daca lumea s-a-mpartit stupid
la doi

Chiar daca viata v-a speriat
Chiar daca stii, el n-a uitat
Si telefonul suna
Suna mereu...

Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

Chiar daca nu te vede
Chiar daca nu mai crede
Chiar daca nu mai stie unde esti
Chiar daca o mai vezi trecand
Chiar daca
La brat cu sotul ei mergand...
chiar daca din cand in cand priveste inapoi

Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult
Ce mult te-a iubit
Cat te-a iubit de mult

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Toma Adrian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine esti tu?

Eu te cunosc dar cine esti?
Zmeul, imparatul sau Fat-Frumos cel din povesti...?
Afara a plouat mai adineaori
Apoi s-a lasat o ceatza...
Daca-mi limpezesc mintea, te gasesc uneori...
Dar cine esti tu? O pasare,
Un vultur, un strigoi...
Ploase ieri, ploua si azi
Daca v-a ploua si maine si ce daca...
Am timp sa iti pictez chipul in pensula muiata...
Cine esti tu copile? Ma mai cunosti?
Degeaba-mi dai acum un semn de viata,
Ma mai recunosti?
Afara-i frig si gheata de pe geam e groasa
La usa-ti bate frigul, daca nu-i cald in casa
Sunt trista, sunt fericita si-n lipsa de durere
Te chem pe tine ca sa-mi alini orice urma de fericire sau durere...
De doi ani buni ma tot intreb...
Tu oare cine esti?
Esti Fat-Frumos pe-un cal albastru...
Incet-incet imi sting iar glasul
La ce folos, tot nu stiu cine esti...
Poate un inger de la mine din povesti...

poezie de Ana Cirlan
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenta...

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte

Moarte, tu esti o iluzie.
Misterul tau, face sa creada
O lume intreaga:
Ca viata e reala

Mi-aprinzi gandirea
Cand mi-amintesc de tine
Esti geniul meu, esti nemurirea
Aprinzi in noi lumina
Si iubirea.

Tu, dai valoare, de jur imprejurul meu,
Tu esti creata de un zeu,
Tu esti creata cu un scop ascuns:
Ca sa iubim mereu.

Farmecul tau ma tine, tainic,
Printre oameni, desi as vrea sa mor
As da orice sa fiu nemuritor. As da orice
Sa traiesc, doar imbibat, de parfumul tau,
Ispititor. Fug, dar revii spre mine, ca un izvor.

poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ananghie

cerul este mult prea scund,
cand ajungi la ananghie
nu ascunde ce ai facut
toata lumea o va stie

va ploua mereu, mereu,
pe strazile unde pasesti,
gandeste-te mult prea bine,
cine-ai fost si cine esti,

chiar de nimeni nu-ti mai pasa,
nici de oameni, de sentimente,
traiesti o viata, monotona,
cu esecuri si durere

ai ales sa fii bogat,
gonindu-ti fericirea,
te pierzi incet, ca s-un ecou,
pierzandu-ti omenia

traiesti in cercul tau inchis,
fara raze de lumina,
nimeni nu te intelege,
tu esti singurul de vina,

gandeste-te macar o clipa,
nu vei trai o vesnicie,
ai sa zbori ca s-o frunza,
nimeni lume n-a s-o stie

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dor...

Cine esti tu? dor...
De-am ajuns sa mor,
In padure intr-un trunchi
De copac, si-un gand.

Cine esti tu? dor...
De-as putea sa mor,
Fara tine-n mine azi
Usoara, si libera-n zbor.

Cine esti tu? dor...
De ai casa in mine,
Cu radacina si miez
In minte si trup alergi.

De unde vi? dor...
Din ce anotimp
De esti grabit sa sapi
Cu glas si popas indelung.

Cine te naste? dor...
De-ti permiti sa sezi,
Stapan te numesti
In casa si sufletul meu.

Cum poti tu? dor...
Sa vrajesti in minti,
Sa alerg prin paduri
Ametita de licoarea ta.

Tu esti nascut de mine,
Din ce-am pierdut,
Din tot ce-am avut,
Si saraca sunt de ele.

Ratacita si mahnita-acum,
Zac in padure pierduta,
In tacere si multa durere,
Dintr-un dor, ce e stapan.

poezie de Adelina Cojocaru din Surâsuri înlăcrimate (31 mai 2015)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul

Mi-era dor de tine
Pana sa te cunosc.
Dar acum
Nici nu mai stiu ce esti.

Esti timpul?
Esti privirea matura
A copilului din mine?

Sfidare! Esti sfidarea ochilor!
Simtamant dezacordat,
Rapus de vina.

Esti oare calea
Ce-o urmez orbeste?
Caci simt o indrumare
Lenesa, perfida.

Imi vin cuvintele concrete,
Aproape ca de sticla.
Mi-e frica sa le spun
Grabit, sa nu-si piarda
Sensul definit,
Sau sa nu ma tai in cioburi?

Aceste coridoare...
“Aseaza-te si cere indurare!”

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde esti, copilarie?

Unde esti, copilarie?

Sunt aici, in floarea alba
Si parfumata, din April'!
In primii ani de-nvatatura
Si-ai vietii de copil.

Unde esti, copilarie?

Ascult povesti despre cuc,
In hamacul de sub nuc,
In ghizdan langa penar
Si-n pagini de abecedar.

Unde esti, copilarie?

Stau in holda cea manoasa
Si-ntre stanele de oi,
Adormind din camp spre casa
Leganata-n car cu boi.

Unde esti, copilarie?

Culeg flori de camp si parca,
Ma vad pe-unde-am umblat
Strabatand Oltul in barca,
Sau pe maluri la scaldat.

Unde esti, copilarie?

Acasa, la cei doi bunici,
Ce-mi citeau cu lampa-aprinsa
Si-si primeau nepotii mici
Cu usa casei larg deschisa.

Unde esti, copilarie?

In rugaciuni, la Sfanta Icoana,
Chiar cu "Cina cea de Taina"
Unde doisprezece Sfinti de Sus,
Gusta paine, sorb si vin si-nvatatura,
Lui Iisus.

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Marieta Marancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea poetului

Poetul a iubit si-a patimit.
Ca un copil poetul a iubit.
Femeie preafrumoasa a iubit.
Si-a patimit, si-n patimi a trait,
dar patimile nu l-au biruit
de-aceea ca poetul a iubit:
ca un poet, ca cel mai demn poet,
cu-o inima ce nu-ncapea in piept,
cu dor mistuitor, coborator
din spatii ametite greu de zbor,
din lumi ce nu exista pe pamant.
Poetul a iubit si a fost sfant.
Dar ea, iubita, oare l-a iubit?
Dar ea, iubita, oare-a patimit?
Dar ea, iubita, nu l-a inselat,
nu l-a mintit, femeie, cu-n oftat?
Ci ea, iubita, n-a fost umbra lui,
a Marelui, a Zburatorului:
ea n-a venit din haos, dar din rost,
ea nu a fost mai mult decat a fost,
ea a ravnit o casa si un pat
si-n casa ceea, tanar, un barbat
si nu un zeu, si nu un Demiurg,
barbat cu brate grele de amurg.
Poetul a iubit. Iubirea lui
a fost iubirea verde-a codrului,
a fost iubirea plaiului matern,
iubirea unui geniu etern
al graiului, ce sfant e pentru toti:
parinti, copii, nepoti si stranepoti;
a fost iubirea neamului intreg,
pe care astazi voi s-o inteleg
si-o inteleg, si nu-nteleg nimic:
pana la ea nu stiu sa ma ridic,
ci ea ramane totusi un mister,
sa arda cu Luceafarul din cer.
Tu, Veronica, nu mai plange, nu,
ca nu esti vinovata numai tu.
Si poate nu e nimeni vinovat:
Poetul a iubit cum i-a fost dat:
ca un poet Poetul a iubit
femeia ce din mit a rasarit.
Stai langa el, icoana scumpa fii,
cu dorul tau de casa si copii,
si nu te stinge, nu te ofili:
chiar daca vrei, tu nu mai poti muri,
pentru ca el, Poetul, te-a iubit.
El tot ce a iubit a-nvesnicit!

poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma-sa lui Stefan cel Mare

I
Pe o stânca alba, e ca in bordel,
Curge chiar in casa un râu mititel,
Bea precum o sparta tânara domnita,
C-a prins damigeana, a cu tuiculita;
Findca a plecat sotul ei dorit
S-a carat cu alta, al naibii tampit.
Ochii ei sasii ard în lacrimele
Cum luceste oul langa ukulele;
Gusa ei masiva cade peste sân,
Barba si mustata pe fata se-ngân.
Dar scarba de soacra lânga ea vegheaza
Si cu - njuraturi o îmbarbateaza.

II
Un urlet se-aude noaptea jumatate.
In casa barbatul nevasta isi bate.

- "Nu ma lasi sa beau, m-ai facut tampit?
Ia d-aici nebuno, nu te-ai potolit?
Soarta ta e cruda si de asta data:
Ce te vaiti asa, vita incaltata?
Iti deschid si poarta, cara-te de-acasa...
Daca mai ramai, o s-ajungi pe masa!"

Tânara domnita pe fereastra sare.
- "Unde fugi nebuno?" zice doamna mare.
Schiopatand la poarta atunci a iesit
Si plangand amarnic babei i-a vorbit:
- Iar ma bate ala, dracu sa il ia;
Iar e beat ca porcu' da-l in aia mea.

-Eu sunt ma-sa fa, e betivul meu;
Tu sa taci din gura ca te bat si eu!
Însa daca naiba, vrând sa-ngreuieze
Si nebuna asta sa ma enerveze,
Si tu fiule nu prea te-ai schimbat;
Daca esti Vasile al adevarat,
Vino beat acasa fara de cuviinta
Bate-o pe nebuna, e a mea dorinta.
Du-te la bufet si bea pana mori!
Si adu-i si matii un kil de lichior!"

III
Se-ntoarce Vasile si din dramba suna;
Hai sa te bat iara, muiere nebuna.
Macelul incepe, sanii ei zdrobiti
Atarna pe burta de nebun loviti.

parodie de Constantin Sava, după Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Constantin Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea lui Isus

Indurerat si singur,
Murit-ai pentru mine
Si in tacere m-ai iubit...
Dar cine te-a iubit pe Tine?

Zdrobit de rautatea noastra,
De toata mazga omeneasca
Asa Tu ai sfarsit in chinul nostru...
Dar ne-a pasat cumva de asta?

Si inviat-ai in slava Ta cereasca
Precum o Phoenix din cenusa-albastra
Caci Dragostea nu va pieri nicicand!
Isuse, Tu-mi esti inima si gand!

Cuvintele imi sunt prea fade sa exprime
Marea-Ti Iubire revarsata peste mine...
Ohh, Doamne, cat har si indurare!
Sa sufli-ntr-un nimic a Ta suflare!

Isus al meu, ma leaga-n veci iubirea Ta,
Caci nu pot sa traiesc o clipa fara ea
Si nu pot sa traiesc o clipa fara Tine
Esti tot ce am mai scump pe lume!

poezie de Andreea Giosanu (9 noiembrie 2010)
Adăugat de Andreea Giosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea

Buna dimineata iubirea vietii mele!
Te mai gandesti la mine, mai sunt alesul tau?
Tu inca imi esti luna, regina intre stele,
Am fost mai rece-o vreme, stiu si imi pare rau!

Inca te vreau pe tine, o alta nu exista,
Parfumul pielii tale e inca neschimbat,
In jurul meu cu vraja, ca teiul el persista,
Mi-e dor in miez de noapte sa ne-ntalnim in pat.

Mireasa mea frumoasa, tu esti a mea stapana,
In alb incununata, te vad, esti ca o floare,
Un ghiocel ce -l port cu grija-n a mea mana,
In suflet esti prezenta, imi esti nemuritoare.
Te iubesc!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocet pentru Ion cel fara de mormant

Ca tara sa nu-ti moara
Tu linistit te-ai frant,
Si tot colinzi prin tara,
Ion fara de mormant.

Asa a fost destinul tau,
Sa mori precum te-ai si nascut
Ca un erou necunoscut
Intr-un mormant necunoscut.

Ioane fara de mormant,
Te plang si te ingan,
Ca tu ai fost si eu mai sunt,
Ion, soldat roman.

Dar undee mormantul tau,
In care rau sau deal,
Te bat parerile de rau,
Soldat si general.

In fata mortii neclintit,
N-aveai ce o ruga,
Ai lacrimat si i-ai zambit
Ca si la nunta ta.

Dusmanii tai si azi se tem
De-ngrozitoarea zi
Cand vom iesi de sub blestem
Si tte vom regasi.

Ioane, fara de mormant,
Cuvant fara coperti,
Din locul tragic un` te-au frant
Incearca sa ne ierti.

Asa, a fost, va fi mereu,
Te cautam cu dor
Ion esti tu, Ion sunt eu,
Ion e un popor.

poezie celebră de Adrian Păunescu (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parinte

Cand simti ca toate-s fara rost,
Si-ncerci s-alungi din tine teama,
Si ajutoru-i contra cost,
Prietenii nu mai sunt ce-au fost,
Alaturi este mereu mama.

Cand simti ca nu esti important,
Ce se petrece... nu-ti dai seama,
Ce calitati ai adunat,
Esti educat, esti calculat, si amuzant,
Pe toate ti le stie mama.

Cand strigi la cer ca n-ai pe nimeni,
Acolo sus ti-aduci aminte,
Ca poate nu ai avut doi,
Dar bucurii, tristeti, nevoi,
Le-ai impartit cu un parinte.

Cand ti se spune-n fel si chip,
Sa te gandesti ca nu-si dau seama,
Ca nu esti un om de nimic,
Si al tau rol oricat de mic
De nu-l stiu ei, ti-l stie mama.

Ca nu esti mereu fericit,
O stie ea, o stiu si altii,
Dar nu prea multi te-au sprijinit,
Si multi te-au mai dezamagit,
Noroc de mama, ti-a dat fratii.

Orice nevoie ai avea,
Si orice grija duci in spate,
Acolo este cineva,
Mereu a fost, va fi asa,
Un ajutor in tot si toate.

Cand pasul tau va duce stramb,
Spre ghinon si spre rusine,
Mama mereu cu-acelasi gand,
Ca esti copilul ei ce-l bland,
Te va-ngriji, te va sustine.

Pasesti pe drum cu indoiala,
Nu stii ce bine duci cu tine,
Creste si tu, s-ajungi parinte,
Si-atunci vei sti fara greseala
Ce-ai de facut. Retine:

Mama candva nu va mai fi,
Poti fi femeie sau barbat...
Invata tu cum sa devii,
Dupa ce-nveti, mereu sa fii
Parinte -n scopul lui curat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

L-ai iubit dumnezeieşte, sau poate, nebuneşte?
Te-ai lăsat prea mult dominată de tăcerea prea grea?
Si aveai atâta putere!... Oare, de ce aşa?
Înseamnă că nu te iubea si sigur doar se juca.
.
Mereu ai încercat şi ai reparat, ce nu, tu ai stricat,
Nu mai încerca ce-ai mai încercat! Acum, lasă-l plecat,
Dacă l-ai iubit... A fost minunat? Tot e dărâmat.
Clepsidra n-a mai rezistat. A lăsat nisipul si s-a spart.
.
Ai vrut să iei de la el, cu lăcomie-păcat, tot
Ce n-ai avut, tot ce viata, ca o hoaţă, ti-a luat?
Aşteptări, vise... acum, iluzii duse şi răpuse.
... Şi esti tăcerea pierdută, dar tot de tine găsită!

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sint un pod

Sint un pod peste riu,
Catre tine mereu,
Pe nimic sprijinit,
Doar pe sufletul meu.

Acest riu nemilos
Ma va sparge-n bucati,
Starea mea o-nteleg,
Dar si tu seama da-ti.

Sint un pod peste riu,
Pe pilonii mei tristi,
Catre tine mereu,
Insa tu nu existi.

Nu-ntelegi ca mi-e greu,
Ca mi-e frig si urat,
Sint greoi si sint fix,
Sint un pod si atat.

Unde-apuc sa ma duc
Sunt silit sa raman
Ca miroase a fier,
Ca miroase a fin.

Si deodata-nteleg
Ca sint trist in zadar,
Pe pilonii mei tristi
Ma cuprind si tresar.

Tu simti tot ce simt eu,
Ba mai grav, ba mai mult,
Plansul tau permanent
Il preiau si il ascult.

Si dau parca ecou
Si vibrez in alt mod,
In picioare calcat
Ca un om, ca un pod.

Sint un pod peste riu,
Sint un pod peste mers,
Cite vanturi m-au scris,
Cite ploi m-au tot sters.

Dar tu nu esti pe mal,
Dar tu nu esti cu ei,
Dar tu nu ma strivesti,
Tu ma tii si ma bei.

Sint un pod ridicat
Peste-un riu incomod,
Sint un pod, esti un riu,
Esti un riu, sunt un pod.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul a iubi

Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit

Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.

M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.

Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.

Veni-va si timpul iubire
Cind vei citi poezi
Te-apleaca-n tacere spre mine
Si-atunci intelege si verbul frumos ce se cheam-a iubi.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sens

Aud, o voce cunoscuta in urma mea
Ma intorc sa vad dar stiu ca nu esti tu,
Tu ai plecat si m-ai lasat de unul singur
Eu am ramas cu o amintire si o inima franta.

Un viitor impreuna, ce frumos candva suna
Acum prezentu sterge tot se face a uita
Uita de noi, uita ce in trecut noi am jurat
Ca ne vom iubi mereu si-ntotdeauna.

Acum cand noi nu mai suntem impreuna
Am mai mult timp ca sa ma gandesc la mine
Si stau si ma gandesc mereu la noi
O intrebare de mai multe ori mi-o pun

Ce sens ca in trecut tu mai iubit?
Ca-ci acum eu, am doar de suferit
Ce sens ca eu ti-am zis ca te iubesc?
Acum tu ai plecat si nu mai esti.

Ce sens a fost ca noi sa ne-ntalnim?
Pentru a avea motiv de a ne desparti?
Ce sens are sa ma gandesc la tine?
De ma iubeai nu ma lasai singur cu mine.

Ce sens are sa mai gasesc un sens
Cand nici pe mine nu ma recunosc
Nici nu mai stiu ce se petrece cu mine
Si daca mi-a ramas inima mie.

Ce sens are ca sa mai scriu?
Cand stiu ca tu nu vei citi.
Si daca tot ce-am scris nu e asa
Eu, te astept ca sa revii in viata mea.

poezie de Serghei Ţurcan (11 aprilie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!