Dezamăgire

Mă mai retrag la ţară, la ogor,
La bătrâneasca ţarină de dor.
Dar spiritul ţăranului de-aici,
Păzeşte muşuroaie de furnici.

epigramă de Alexandru Băeţan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serbări electorale

Fum, grătare, oameni buni
Muşuroaie de furnici
Şi la mari promisiuni
Mici!

epigramă de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua" (1996)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensia C. A. P. - sfidarea ţăranului

Cu zece ani în C. A. P.-eu
Ţăranului i-am dat răsplata:
Iertare de la Dumnezeu,
Iar de la stat are... lopata!

epigramă de Nicolae Brelea din ziarul "Viaţa Buzăului", nr. 487/2005 (8 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea ţăranului

Dânsul merge tot la ţară
Şi pământul greu şi-l ară,
Dar, pocnind, la vremuri noi,
Tot din bici, pe lângă boi!

epigramă de Viorica Bejenaru din Cenaclul "Verva" Galaţi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţăranul

A lucrat cu spor ţarista ohrană
Dându-le la viermi îndestulă hrană;
Oare osârdia ei să fi avut rost
Când la ţară rusul era mujic prost?
De-l puneai să lucre din greu în ţarină
O făcea din dragoste pentru-a lui ţarină,
Iară de-l puneai străjer la hotar
O făcea de dragul dragului de ţar.
Şi la noi ţăranul a fost şi mai este încă,
La cherem de domn ce-l ţine-n opincă...
Uneori, miloşi, opintesc de zor, pentru ai da brânci,
Ca să-l lase liber şi fără opinci...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măria sa ţăranul

A fost, cândva, domn peste glie
Prin fapte şi prin hărnicie:
Acum, i-a-mbătrânit figura
Şi-l plânge-n dor, agricultura.

epigramă de Alexandru Băeţan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Port în suflet dor de ţară

Port în suflet dor de ţară,
Ţară care o iubesc,
Altă ţară mai frumoasă
Eu pe pământ nu găsesc!

Moldova ea se numeşte,
Ea ca o mamă pentru noi este,
Ca o zână din poveste,
Care de rele ne ocroteşte.

Eu cu dânsa mă mândresc,
Patria mea o numesc
Şi niciodată n-o s-o părăsesc,
Căci foarte mult o iubesc!

poezie de Vladimir Potlog (20 iulie 2006)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noian de gânduri

câmpul se împodobeşte cu petalele de mac
ce frumos se coace grâul pe neprihănit ogor
iarăşi simt entuziasmul fluturilor din stomac
şi mi-e dor de tinereţe de amor nebun mi-e dor.

aş zbura din floare-n floare ca un fluture buimac
pe aripile vântului aş zbura până la nor
câmpul se împodobeşte cu petalele de mac
ce frumos se coace grâul pe neprihănit ogor.

mi-aş dori o relaxare pe portocaliu hamac
lângă pădurea de brazi traversată de izvor
şi să savurez în tihnă cafeluţa cu caimac
la melancolia neagră să îi rostuiesc zăvor.

câmpul se împodobeşte cu petalele de mac
ce frumos se coace grâul pe fericitul ogor.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încotro?

Ici Euro, colo Dolar
Cu Leul fără demnitate:
Ne-a mai rămas scumpirea-n dar
Cu priză la... eternitate.

epigramă de Alexandru Băeţan din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 aprilie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câştigul ţăranului

Orice face vărul Stan,
Viţă veche de ţăran,
Îi rămâne drept câştig
Gaura de la covrig.

epigramă de Alexandru G. Iancu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşuroaie

O stea m-a călăuzit la aceşti sâni,
Ca la două, albe, muşuroaie cu minuni.
Eu nu vin de la răsărit, ci de la apus.
Dar tot aici steaua m-a condus,
Îngenunchez la sânii tăi, ca magul.
Şi nu mai pot de dragul lor, de dragul.
În ei furnicile lucrează de cu noapte,
Furnicile care dau lapte.
Că este pace ori război afară,
Retrase-n munţi furnicile tot ară.
Trebuie lucrat într-una acest, lut.
Unde e veşnic ceva de făcut.
Ca la fântâna cea de lângă casă,
Ce cumpăna în noapte şi-o apasă.

Obrazul lasă să-l îngrop în sâni,
Ca-n două muşuroaie cu minuni,
Mormântul din care, fără-a osteni,
Voi învia a treia zi.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cale-n dar

Mă retrag într-un exil,
Până-n luna lui april,
Să mă-ntorc la începuturi
Şi să-mi construiesc pe scuturi
Floarea florilor ce scuturi.

Mă retrag în cânt de nai,
Până-n lunile de mai,
Să mă-ntrec în nefirească
Săritură cu o broască –
Timpu-ncearc-o cheie-n broască.

Mă retrag în nod de funii,
Până-n luna unei iunii,
Să mă-ntrec în salt de ciutur
Şi în zborul unui flutur,
Când aripa mea i-o flutur.

Mă retrag pe cer, în nor,
Până-n luna lui Cuptor,
Să mă-ntrec în carul mare
Cu cel mic, dar nu ştiu care –
Amândouă, două care.

Mă retrag în calendar,
Până-n luna lui Gustar,
Să-mi pun stelele podoabă,
Să-mi fii rob, eu să-ţi fiu roabă – ;
Cerul cară stele-n roabă.

Din septembre în decembre,
Zile-mi înfloresc pe membre
Şi te-aştept; ai vrea să-mi fii
Pentru noapte, pentru zi,
Felinarul nostru? Zi!

Trece anul, treci şi tu.
Între noi e da şi nu.
De la geam văd cum apare
Valul mării, cât mai mare,
Ce se varsă iar în mare.

Şi e frig, e iarnă grea,
Gerul crapă-n fulgi de nea,
Înăuntru-mi tot mă doare,
Gândul către tine-mi sare
Şi pe rană îmi pun sare.

Plouă des, plouă mărunt;
Luna martie,-n pământ,
Udă floarea de bujor
Din obrajii care dor
De singurătăţi şi dor...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este un dor

Ce e o pasăre în zbor?
E un dor, un dor călător.
Ce e un ţăran care îşi lucrează cu dragoste al său ogor?
E un om de viaţă iubitor.
Ce e o stea fără de nume?
E o minune care călăuzeşte
Un om bun prin lume.
Ce e un pom roditor?
E ca un copil plin de dragoste şi amor.
Ce este un val de mare?
E un dar de la zei
Pentru cineva care vrea să iasă în largul ei.
Ce e un dor pentru omul care este muritor?
E o pasăre care să avântă mereu în zbor.

poezie de Vladimir Potlog (31 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talazuri de amintiri

Talazuri de amintiri se-nvrednicesc de zor
Sa-mi răvăşească truda de pescar
Aveam doar douăzeci de ani şi-n Labrador
Primeam furtuni de gradul nouă-n dar.

Din plase, uneori, scoteam iluzii-n loc de peşte
Şi le triam rapid prin bocaporţi
Acum, talazuri de-amintiri mă ţin ca-n cleşte
Şi-un romantism rebel mă ţintuie în porţi.

Paşi mici, din ce în ce mai mici
Fac azi din uliţă-n pridvoare
Roi de amintiri şi muşuroaie cu furnici
Îmi umblă-n creier şi-n picioare...

Talazuri de amintiri cu pescadoare.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de "tati"

Mi-e dor de chemarea-ti duioasa
De glasu-ti de tata placut,
Mi-e dor sa ma strigi sear' acasa
Mi-e dor de tot timpul trecut.

Mi-e dor de-al tau sfat parintesc
De-nteleptele tale cuvinte,
Mi-e dor sa imi spui sa m-opresc
Dar si sa imi spui "Inainte!"

Mi-e dor sa imi spui c-am gresit
Dar si ca greseala-i... normala
Mi-e dor de curajul oferit
Mi-e dor sa ma duci iar la scoala.

Mi-e dor sa imi spui "ai dreptate"
Dar totusi copile... invata
(Caci nimeni nu stie chiar toate)
Sa lasi de la tine in viata!

Mi-e dor cand veneai seara, din tura
Si-n noapte faceam..."Adunare"
Mi-e dor sa citesti din scriptura
Si-apoi sa cantam o cantare.

Cu mine sa te rogi, mi-e dor
Mana-n mana pe genunchi, amandoi
Sa simt binecuvantarea.... Izvor,
Ce curge din ceruri suvoi.

Mi-e dor cand radeam impreuna
Mi-e dor si de lacrima ta
Mi-e dor de ziua... cea buna
Mi-e dor si de ziua mai grea.

Mi-e dor si de vorbe ades' nerostite
De priviri ce-nghetau totul in mine
Mi-e dor de povesti povestite
Mi-e dor, mi-asa dor "tati" de tine.

poezie de Marius Alexandru din Scaldati in susurul bland al Harului-Poezii (20 iunie 2015)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

De-un sfert de veac mă oblojesc
Cu Satiriconu-n priză,
Din hazuri nu îmbătrânesc
Dar sunt cu tinereţea-n criză.

epigramă de Alexandru Băeţan din Umor aniversar (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrame ca la ţară - Epitaful ţăranului sărac

Şi-a dorit, ca tot "păţitul"
Să aibă pământ de plug
Astăzi stă, ca nesimţitul
Când îl are din belşug!

epitaf epigramatic de Gheorghe Gurău (august 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

Nu se moare-aşa uşor
Nici de dragoste sau dor,
Dorul pare fantezie
Să-l poţi scrie-n poezie,

Că Dumnezeu i-a dat har
Doar în cântec popular:
Trebuie să ştii izvorul
La care se-adapă dorul.

Cine nu ştie de dor
Trăieşte-n lume uşor,
Însă dorul te usucă,
Din zăplaz devii ulucă.

Nu ai stare, nici noroc
Nu mai eşti stăpân deloc,
Când îţi vine dor de ducă,
Din om bun devii nălucă.

Când te găseşte-n pridvor,
Fugi la badea pe ogor,
Când te găseşte la poartă
Zici că-aşa ţi-e scris în soartă!

Dar... dorul e sentiment,
Om normal devii dement,
Ia cu el minţile toate
Să-ţi revii... nu se mai poate!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea ţăranului român

Să are praful de pe toba politicii româneşti.

culmi
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam şi eu să nu mă doară
Ideea că,-n a noastră ţară,
Şi ciocârliile ne mor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Şi fredonam o doină tristă,
Că-n ţara-mi nomenklaturistă,
Noi ducem lipsă de popor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam pe străzi, ca un rebel,
Că ţara mea n-are drapel,
Cu care eu să mă-nfăşor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam, cântam, neîncetat,
De patrie, de neam, de stat,
Şi-n gândul tău visam să zbor,
Eleanor, Eleanor –
De-atâta dor, de-atâta dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec

Când voi ajunge la capătul drumului,
Iar soarele va fi asfinţit deja pentru mine,
Nu vreau ritualuri în camere umbroase;
De ce să plângi un suflet regăsindu-se pe sine?
Să-ţi fie dor un pic, dar nu pentru mult timp,
Şi nu sta-ngenuncheată, ca omul ce trage la edec.
Aminteşte-ţi iubirea pe care-am împărţit-o.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.
Toţi trebuie să facem călătoria asta
Şi fiecare e sortit s-o facă singur. Lasă,
Totul este parte a unui plan mai mare,
Un pas, atâta doar, al drumului spre-acasă.
Când eşti singură, cu inima rănită, mergi la prietenii
Pe care i-am avut înainte de-aici să mă petrec;
Şi râzi la toate de care noi cândva am râs.
Îţi va fi dor – dar lasă-mă să plec.

poezie de Edgar A. Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!