Bisturiu
Inveterat de adâncimi precise
de secțiune sigură,
fără greșeli,
sau tremurări de mână
absolut interzise,
ce ar putea tăia o vână
ce picură,
stoarsă prin mișeleli.
Un scalpel
mai cadaveric spus
la lama ucigașă
intronizată așa de un mânuitor
ce nu s-atinge singur,
un... mântuitor
sus pus,
învățăcel...
cu cursuri ce-a făcut acasă.
Un blestemat
de nume alegoric,
inițial un panaceu,
când tăietura fizică
era singurul leac...
o sângerare critică
cu gustul venisecției de euforic
ce-acum se practică de... derbedeu,
ce taie altora din tot... Un deplasat.
Inexplicabile alegeri
sunt neatinșii, mulți,
cei cu tupeu
de proști ce nu știu de rușine, doar să fie
casapi, stând în prelegeri
de tăiat în carne vie,
niște satrapi inculți
... prin nu știu ce anume, protejați de Dumnezeu.
Ce... bisturiu,
ce-l mânuiește orice ageamiu
oportunist,
târziu recultivat
prin înșelat,
-în mintea lui de autist-
ce taie dureros, în neștiință, în viu,
helas, un declasat,
Ptiu...
Noroc că nu m-am pus pe masă...
încă-s viu?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ignoranță
- poezii despre rușine
- poezii despre religie
- poezii despre protejare
- poezii despre protecție
- poezii despre prostie
- poezii despre noroc
- poezii despre mântuire
- poezii despre interdicții
Citate similare
Fatalitate... de prezent
... e lecția de chirurgie
-unde pe viu se taie în carne vie,
cu instrumente atât de vechi, caduce,
probabil moștenite din străbuni, etrusce-
se scoate, rând pe rând, laparatomic,
orice țesut, țesut din timp atomic
și care-ar face un întreg melodios, fragil,
crescut atât de educat de tați, copil
cu atât bun simț din glie și din mame
oblojind precum pomul roade, poame,
ce sunt bătute acum să cadă
cu toate, una pe altele, grămadă,
... așa, c-apoi să scoată inimă, toracic
să nu fie bătăi, răspunsul tracic
din răzbunări de surghiuniri, posesii
și apoi să scoată creierul plin de obsesii,
să-l spele distilat, să-i lase doar auz,
să tacă limbă, sunet, gândul, tot mai mult, confuz,
să-și piardă corp orice știut mai are
și doar lozincile de proști chirurgi să ia amploare,
... să stăm pe mese, reci, așteptând, cerșetori
să fim prin ei, să fie numai ei, ca atâtea, atâtea ori,
prezent plin de fatali atoateștiutori, atotdominatori...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre chirurgie
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sunet
- poezii despre prezent
- poezii despre moștenire
- poezii despre mamă
- lecții de engleză
N-ai "v"...
Parc-am mai scris și n-am niciun răspuns
De ce ca-n alte arte nu-i naiv și-n poezie;
Măcar să știu și eu că poate m-am ajuns
Și-am cel puțin, infant, un pic de... fantezie.
Și pe bună dreptate că-s numai un începător
Da-s tot mereu în critici; agramat și ametaforic,
Un limitat de-autonedidact, pur-simplu un amator
Rămas din timp uitat, copil tâmpit, eternu-mi euforic.
Oricum tot mi s-a spus mereu așa; "n-ai v" (adică vână)
Înseamnă că așa ar fi, nu voi gusta nicicând "v" de victorie;
Nu voi putea într-o zi s-o strig și eu și nici s-o am de-o arvună
Să mi se dea și mie cât de cât un bob de la recolta dintr-o "Glorie".
Deci ce s-o mai lungesc, așa cum fac și-acum un tot mai lung de vers
Căci n-am nici pensula pană de foc și nici paleta nu o am plină de culori
Cum nici n-am nici un scrin sau șevalet nu am căci s-a crăcit picând pervers
Și așa sunt blestemat să mâzgălesc culcat pe jos, mă îmbătând 'ntr-un strat de flori.
Deci îmi propun, credeți-mă și cu motiv,
Să creez singur nou-curentul de "naiv";
Deci să fiu primul acceptat măcar la el
Așa fără de pană a prostului, fără penel!
Deși sunt sigur că și așa blamat voi fi
De niște critici deghizați; naivi, sau în copii (nu copii)!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre recoltă, poezii despre poezie, poezii despre naivitate, poezii despre victorie, poezii despre versuri, poezii despre limite sau poezii despre foc
și totuși cred că m-am născut cu mine
nici nu mai știu
de când mă știu
sau poate
m-am născut
cu mine,
era tot noapte
vara'ntr-un târziu,
când bolta-și poartă
stele la chipiu
nici nu mai știu
de port un nume
sau de sunt
zodie'n pronume,
mi-au pus în apa
de botez poeme,
să mă tot tulbur
prin trileme
nici nu mai știu:
am fost la școală?
sau ploaia clipei
m-a'nvățat cuvinte?
vedeam sub pleoape
umeda escală
când poezia'n ochii
croia, veșminte
nici nu mai știu,
sunt eu? îmbătrânesc?
sau ridurile'n anii scurși
le tot doinesc
povara trupului
prin vlagă o sleiesc
și de la capăt
punctu-l pun
pe: te iubesc
poate că m-au lăsat
ca să mă nasc
s-ajung în pomul
vieții mele vreasc
din câte oase
carne-aș vrea să-ți fiu
c-am două mâini
și sângele cu care scriu
privesc la rânduri
descifrând Lumina
sărut Iubirea
ce-a-nflorit retina
între poeme
irișii-i frământ
mă simt regină
chiar de-s om de rând
și totuși cred că
m-am născut cu mine
fiindc-altcuiva
i-ar fi prea greu
să-și țină mintea
trează'ntre ruine
și sufletul în mâini,
de Dumnezeu
simt dor de viață
de-adieri de vânt
simt ploaia
și natura'ntr-un Cuvânt
și chiar de nu mai știu
de când mă știu
e-atât de bine...
că mi-e dat să-mi fiu!
și totuși cred
că m-am născut
cu mine
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre naștere, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre școală, poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ipostază
Sunt punctul de miră în hazard cu întâmplare, știut, neștiut doar de mine,
Că nu pot s-ascult doar pe alții, ce nu-s eu și nu mă știu cine-s, ce vreau,
Iar mintea mi-ar spune să cred că nimic nu se-ntâmplă, îs cu toate destine!?...
Și nu cred un bob; nu se poate să fie un înscris, cuvânt cu... cuvântul, pe șleau!
Și cin' l-ar fi scris și nici rostul nu-l văd dacă îmi e dedicat și nu-l știu,
Timpu-mi pierd -neștiut cât îl am- doar să fac retușări și obiecții,
Ce nu-s acceptate chiar de-s bun din alți răi; e mereu prea târziu
Și rănile-mi curg, se deschid neîncetat. Prevenit nici nu sunt... de infecții!
Ce simplu-i de spus necunoașterii crase, când nu e răspuns ce-i un "dat"
Ca egal să nu fie, nici pe-aproape egal! Matematica-i farsa neștiinței;
Căci sunt din mulțime și reguli ar fi -doar nici capul nu-l am... la pătrat-
Nu să n-am rezolvări, să n-ajung la soluții, să fac semnu' egal... neputinței!
Și atunci rolul îmi joc, cum sunt sigur deja că și voi tot la fel l-ați jucat;
Personaj duplicat -unul singur cu mine și-altul scenic, sau doar stând la masă-
Prefăcându-mă însumi stăpân pe-al meu eu... subiectul ce-l știu blestemat,
C-ar fi, el, reușit tot, cu har.... Nu golul sub piele, sub osul din piept... O tabula rasă!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre cuvinte
Mărturie
Sunt încă viu în clipa când te chem,
sunt nervi și oase, carne grea și sânge,
dar mai ales sunt aerul ce plânge
deasupra ta ca-n moarte, ca-n blestem;
sunt viu și fraged ca un miel bălai
purtat prin piețe, prin restaurante;
sunt sufletul, dintâiul, al lui Dante
bătând la poarta-de-din-jos-de-Rai...
se face iarnă prin cămări ascunse,
mor fluturii, ca fulgii, la ferești;
anii de azi îmi spun că mă iubești,
dar osiile lumii sunt neunse
că se aude vântul pustiind
grădinile cu paseri de aramă
și eu sunt singurul care dă seamă
de zariștea fugită din colind...
sunt viu, ești vie încă... mărturie
stă mâna asta rece, care scrie.
poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre păr blond, poezii despre plâns sau poezii despre oi
Alegoric, rimat cuvânt cu cuvânt
SunT îmbarcatuL într-uN caR alegoriC, îN nesfârșiT
AvânT - speratuL buN- haR metaforiC de-uN trăiT
DE minE; dE truP răvășiT diN minteA-mI desprinsĂ
PE oricE, cE ruP, spășiT priN înainteA-mI... atinsĂ.
PoligonuL dE tiR, ce-N piepT m-aM făcuT și-I pliN dE multE, ce-aM țintE, E
BalonuL-dEliR... ÎN înțelepT, l-aM umpluT șI rețiN cE pildE-aM amintE, ehE...
DE zboR, însĂ nU mi-aM plătiT ZepelinuL, cE-mI estE șI casĂ șI masĂ!?...
CE zoR!... ParcĂ nU aM citiT; pelinuL, dE amaru-I E... șI rasĂ-I... aleasĂ!
ȘI-acuM miE șI altoR îL dediC; gânD, cE E ursiT categoriC,
OrIcuM... fiE, că-I ușoR să-L expliC, cânD sE știE trăiT anatomiC
AmaruL, cE intiM răneștE șI bilA, ceA reA, sE revarsĂ sĂ ardĂ
CoșmaruL, dE legitiM trăieștE... șI milA, eA, ceA, cE întoarsĂ, mĂ scaldĂ!
ChiaR "eU", ceL cE scriU neînțeleS, mĂ știU binE, îS fantasmagoriC,
BizaR, greU; ăL dE "țiU" intereS sĂ reînviU cinE, ce-S... alegoriC!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre înțelepciune, poezii despre plată, poezii despre metafore, poezii despre gânduri, poezii despre coșmaruri sau poezii despre anatomie
Ce sunt eu oare pentru voi?
Ori sunt arcușul pe vioară,
Ori mână pentru amândouă,
Ori numai cântecul ce zboară...
Sau doar urechea veșnic nouă
Ce se smerește și coboară
Să-asculte "cântecul" din "rouă",
În zorii tainici ce tot zboară...
Ori-un chimval dăruit vouă
Să-i stoarceți lacrimi ce învioară
Sau mângâieri ce împresoară...
Sau poate-s "abur" ce înfioară
Într-o răscruce-a dimineții
Apusul ce ne înfășoară
Încă din zorii tinereții...
Poate-s "pribeagul fără țară",
Poate-s o epopee nouă,
Un dor neștiut, născut să piară,
Ori fir de iarbă ivit când plouă
Să-adie-n vânt și-apoi să moară...
Sau doar chitara ruptă-n două
Pe izvorul apei de la moară...
Un "bun", la greu, abandonat,
Amic în umbră lepădat
Și la uitare condamnat,
Sau poate "greu"-acomodat
În locul cel mai însemnat,
Cu nepăsarea ce-a prădat
Un "suflet viu", neconsemnat...
Poate-s o amintire vie
Născută din fotografie,
Sau dintr-o vie ironie
A tot ce-a fost cândva să fie
Și-a tot ce n-a știut să se știe...
Ce sunt?! Nu știți, nici eu nu știu...
Dar știu că trebuie să fiu
Nu ce-mi doresc sau ce dorim...
Ci Viața Eternă în suflet viu,
Și-acum, și când ne despărțim...
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Diverse
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre vioară, poezii despre urechi, poezii despre uitare sau poezii despre tinerețe
Minunat
Mă privesc consternat de rele ce-mi produc;
Mă tai, mă ard, în nesimțiri mă scrijelesc
Și mă repar de unul singur. Nu eu; am noroc
Cu cineva din mine, neștiut... Mi-e leac, mă oblojesc!
E ca miracolul, ce-ateu nu-l cred și sunt eu proba;
Mă uit cum cresc la loc bucată ruptă, eu-mi...
Și mai spun, prost ce sunt, că nu-s divin, n-am roba
Deasupra capului... Ce m-a blagoslovit; El, Sacrul Însumi!
Și tot eu plămădesc ce vreau, că știu a vrea
Și-atât perfect pot face chiar neînvățat.
Mi s-a spus că e normal; "e doar mesajul, da,
Ce-l am...!" Dar cin' l-a scris și l-a lipit?... Și când s-a întâmplat?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune sau poezii despre creștere
Un nume
M-ai strigat Vladu!, n-ai știut
Ce rădăcini se-ascund în spate,
Mi s-a mai spus așa-n trecut,
De ast-am făcut trei pași în spate.
Și-ai continuat, eu m-am topit,
Nu știu, nu știu... mă răscolești,
Dar știu că nu-ți pot fi iubit,
Tu n-ai putea să mă iubești.
Nu aș putea să fac nimic,
Tu ești la început de drum,
Atât de mare, dar prea mic,
Aș încerca, dar chiar n-am cum.
Vladuu! rămâne doar un nume,
Ce tu l-ai spus întâmplător,
Dar ce-n parcursul meu prin lume,
Mi-a fost rostit doar din amor...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Vlad Bălan despre iubire, poezii despre început sau citate de Vlad Bălan despre început
Licenciații
E plină țara de licențiați...
Nici vârsta nu contează, toți fac școală,
Femeile prin telefon, de-acasă, de la oală...
Bărbații, de prin crâșme-s învățați.
Și Universități acum sunt comunale,
Cu plata pe un an sau pe un semestru.
Ajunge un singur prof', el e maestru,
În rest pot fi oricare!... Niște haimanale.
Se-nvață tot mai mult fără frecvență
C-o plată bunicică și-n avans
"On cash" sau prin serviciul "Inter-trans"
Și la sfârșit de un an, ești tipul cu licență.
Spiru Haret e de departe cel mai bine
Nici cursuri n-ai și ore nu mai faci...
Te duci doar personal sau prin "babaci"
Și-ți iei diplome, două, trei, sau cât te ține.
E țara ca un raft, plină de carte
Cu tomuri genii, ingineri ori avocați...
Se vând la "kil", "tel quel" sau încercați
Căci de-i "citești", cert, nu ajungi departe!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cărți, poezii despre țări, poezii despre învățătură, poezii despre vârstă, poezii despre universitate sau poezii despre telefon
PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
Când Zeița-l va respinge? C-o să împroaște-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanță, e bine că am aflat
Cine și de ce-a fost nașul Mylky Way... de-a botezat...
Și prin Calea Laptelui am trecut prin constelații
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informații
Și-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila și Scorpion
Prin Săgetător, Perseus și pe Brațul Orion
M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Și prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns și am spus primul CUVÂNT....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre botez, poezii despre Soare, poezii despre telescop, poezii despre stele, poezii despre sclavie sau poezii despre promisiuni
Refugiu
Ca un pilot de curse sfidam sub mine norii:
I-am spart fără de milă trecând deasupra lor.
Am fost sus, la-nălțime, precum prin nori cocorii,
Dar când văzui că-s singur, decis-am să cobor...
Din înălțimi celeste, plonjai în scufundare.
M-am afundat în goluri cu negre adâncimi...
Acolo-am fost tot singur și bezna tot mai mare;
De-aceea, din extreme, ieșii între mulțimi.
Aici, la suprafață, pe scoarța pământească,
La mijloc, între oameni, nu știu ce-i de făcut,
Căci văd cum jalnic piere chiar firea omenească
Și-o molimă de ură pe glob a apărut!
Ca să-mi salvez o parte din ce-a fost bun în mine,
M-am refugiat prin codri, pe lângă răuri, mări,
Și peste tot am prieteni: păsări, furnici, albine,
Mulțimi de patrupede - oriunde-n patru zări...
Mi-s dragi și mă respectă, căci toate-au legi perfecte.
Le știu secretul vieții și le respect la fel.
Nu am găsit la ele nici vicii, nici defecte;
Multe-nvățam alături și-s mândru de-al meu zel.
Stând printre flori, prin iarbă, prin peșteri primitoare,
Nu-i zi să n-am priveliști spectaculoase-ades:
Mărețe răsărituri ori asfințiri de soare,
Încât mă-mbăt de-un farmec de alții ne-nțeles.
Când vreau, caut izvoare și dorm chiar lângă ele,
Vrăjit, le-ascut șoptirea deplin melodioasă,
Care-nsoțesc sub lună triluri de filomele -
Și, totuși, chiar și-acolo, eu mă visez... Acasă!
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre speologie, poezii despre somn, poezii despre secrete sau poezii despre salvare
Simplu privitor
Sunt un obiectiv, cu unghiul mare,
ce nu pot face schimb de întâmplare,
doar să mă întorc, cum filmul pe o rolă,
cu un flash din când în când aureolă.
Sunt cum un cititor de mii de aventuri,
oricum scrise deja de alte edituri
și nici pe-a mea, în care-aș fi erou,
nu mi-o dețin, o derulez ca pe-un rulou
stând aplecat, sau în genunchi, să văd
ce-i pe covorul ce îmi e întins; prăpăd,
sau bine... să-mi tai cu ascuțiș de minte,
sau să sudez, cu suflet ce-am fierbinte,
riscând inevitabilul... el să rămână
tăiat, sau pus definitiv de mână...
O poză, decupată de-un pierdut negativ,
rămas nu subiect... doar un obiectiv!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre suflet, poezii despre schimbare, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre schimbare, poezii despre fotografie, citate de Daniel Aurelian Rădulescu despre fotografie, poezii despre filme sau poezii despre eroism
Eu, moștenit
Din naștere toți suntem o parte din trecut,
Cu viitor cu tot ce alții îl tot amână
Într-un mesaj nescris, predat din mână în mână...
Parcă așa mă simt mai scump, propriu-mi avut.
M-am pus pe îmbogățire de-a mea apartenență,
Să mă strâng o ștafetă cum un olimpic foc,
Să nu mă rușinez când mă plec, reverență
Și, golul ce rămâne să fie plin... în loc.
Cu gându' așa macabrul dispare-ntr-o vigilă,
Ce-și lasă doar amprenta pe fila dintr-o carte,
Topită-n bronz la unii, ori roata cu argilă
Ce-o învârte un olar, făcând un blid... aparte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre Olimpiadă
De m-aș regăsi
Nu mă mai regăsesc icoană;
E spartă sticla, nu mai e ramă.
Nu mă mai regăsesc în femeie,
Nu mai am mamă, mi-am pierdut cheie...
Nu mă mai regăsesc conștiință
Să întreb, nu mai am nicio cunoștință,
Nu mai am nicio idee...
Nu știu cum tot o să se-ncheie.
Nu mai există adevăr, dreptate,
Mi-am pierdut orice identitate,
Nu mă mai regăsesc simplicitate...
N-ascultă nimeni, n-am pe cine bate.
Nu mai există dreptul la cuvânt...
Mă doare imens sufletul, ce-am frânt.
Nu mai am nicio libertate;
Nu pot să-mi mai aleg prieten, frate.
Nu mă mai regăsesc istorie;
În jur tot se vinde fără nicio glorie.
A dispărut orice urmă de carte, psălmi...
Că fila-i de... lemn, fără trecere-n... vămi!
Nu mă mai regăsesc poezie,
Nu mai e niciun subiect, n-o să fie!
Nu mai există suav, tandrețe...
N-am îndeajuns tupeu, frumusețe.
Mi-am pierdut tot ce-aveam,
C-am plecat, nu mai sunt prahovean...
Mi-am pierdut tinerețe,
Nu mă mai regăsesc puritate, blândețe.
Sunt depășit de orice, sunt a parte;
S-a-nmulțit lume, nu mai e sanctitate.
Nu mai am niciun noroc,
Nu mai există joc...
... Nicio loterie,
Mi s-a luat tot, feerie
Ce părinții mi-au dat.
Nu mă mai plâng! Nu mai e niciun Sfat!...
... Audiențele de mult mi s-au terminat
Mie, rămas un anacronic; demodat
-Mi s-a spus de la noua Primărie-...
"Este plecat primu-edil, în filozofie..."...
Nu mă mai regăsesc Dumnezeu,
Nici sinagogă nu mai e, de evreu.
Mi s-a luat orice biserică,
Am rămas doar cu una himerică.
Mi s-a luat preotul, spovedanie
Transformat în Satană, canalie;
Dacă nu plătesc, mort sau viu,
Nu mă mai regăsesc... "Ducă-mă pe pustiu"...
Nu mai am vreun rost să exist sau să fiu
Eu... Și n-am niciun drept la evlavie!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre vamă, poezii despre spovedanie, poezii despre sfârșit sau poezii despre sfaturi
Final
Un tot de scurgeri necontabilizate
Din frică, pe ascuns, sau neștiință...
Nu sunt fără de cont și fără "date";
Irefutabile-s de-o viitoare... neputință!
Chiar risc de nu-i, a fost, sau sigur este,
Totul începe cert și măsurabil...
Prin muncă-l definești indubitabil
Trecut, adăugat în lada genelor de zestre.
Un taboo creem cu mintea ce ne-o stoarcem;
Că doar refuzu-oprește evoluții,
Uitând de timpul, singur veșnic cu soluții
Și linia de start, un "finish" unde... întoarcem.
Indiferent ce-i, spirit, vis, real...
Toate-au un trend, este o scară-n "V";
N-a fost, posibil e, a fost și nu mai e...
Epuizantul maraton, ce-alergi, către FINAL!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tabu, poezii despre posibilitate, poezii despre frică sau poezii despre evoluție
Nelimitat...
... sunt un dezorientat,
din fericire,
de atâtea gânduri fără limită;
pot plana nevăzutul,
ce-l ador ca pe orice nu ai,
când nu mai există niciun întâmplat,
un fel de împuternicire,
de nu știu care oferită
și doar mă folosesc de împrumutul
de-o viață, ce și tu tot la fel o ai... s-o porți un pic și-apoi s-o dai.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire
Tristă floare
Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.
Viu de ce să fiu aș vrea,
Dacă nu te pot avea?
Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,
Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin
Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc și mor
Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,
Deși nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...
Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă
Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,
Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie
Literă cu literă
De aripi se scutură
Ca petalele, pe rând,
Până cine știe când...
Chiar această poezie
Poate ultima să fie.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre traducere, poezii despre mâini, poezii despre hârtie sau poezii despre flori
Descurajare
Sunt cu mine de mână într-un deșert de suflet. Nu-i oază
Și așa-s de însetat de orice și am frică să n-am... mi-e groază
Că văd numai dune pustii. Nu mai văd pe alții, ca oameni,
Căci nu e Pământul ce-a fost; adăpat de un "bine", ce-l sameni?!
Se pare că globu-i mai mult, mișunat zi de zi, an de an,
Dar nu mai se simte bun-simț, dăruire, prieten... E ban!
Se discută de el, e cota înălțimii, e-un dar să-l deții fără scrupul, să fie...
Și-i bob de nisip; tot, cât el de ar fi nu-i îndeajuns tot, cât de-a fi bogăție!?!
Mă bântuie aspru tăiosul de vânt și întind mâna ca orbul
S-ajung nu știu unde și alunec în gol peste os dezvelit de amintiri, sau de corbul
-Ce una și alta-s- la fel de înțelepte, să creadă c-a fi nu-i răsuflet...
Doar singur, de gând, sau culoare eternă... este veșnic, el, suflet!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre oaze, poezii despre nisip sau poezii despre groază
Poetul
Poetul e firav, bolnav
Se plimbă prin oraș fără un tel
Și se oprește, din când în când,
Pe stradă, și își aduce aminte de ea, de el.
Rămâne uimit. Ea nici acum nu a venit
Ea îl visează, dar pentru el este cumplit
O sperie, dar îl iubește
Se cunosc demult, dar nu s-au întâlnit.
Sperie lumea pe bulevarde
Când rămâne cu ochii neclintiți
Prin crâșme, și parcuri,
Sau pe poduri, privind la ape,
Toți îl știu - vorbește singur..
Acasă se întoarce poetul, târziu
Și suferă, pentru ceva nedefinit
El suferă pentru noi,
Suferă pentru tot ce este viu.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre sperieturi, poezii despre poduri, poezii despre plimbare, poezii despre parcuri, poezii despre oraș sau poezii despre ochi