Unor tineri

Un concediu-n doi au vrut
Tinerii însurăţei,
Însă barza n-a ştiut...
Şi l-au petrecut în trei.

epigramă de Sin Arion din Palatul de Justiţie (octombrie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulistului Sin Arion

În versul lui se întreţin
Girafa, tigrul şi dihorul
Şi e prezent chiar autorul,
Prin semnătura lui: A. Sin!

epigramă de Ion Vladimir din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonului meu

Am ajuns ca să mă mir
De ce are-atâtea toane
Şi pornind încet "pe fir"
M-am oprit la... "Telefoane".

calambur epigramatic de Sin Arion din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

palavragiu

Palavragiul

Om ce-alege-un subiect
Şi-l dezbate cu-nfocare,
Închizând un cerc perfect
Chiar la punctul de plecare.

definiţie epigramatică de Sin Arion din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În blocul nostru

Liniştea, cum e firesc,
Respectată-i sută-n sută:
Când vecinii se-ntâlnesc,
Nici măcar nu se salută!

epigramă de Sin Arion din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire

I se spune "Teatrul Mic"
Nejustificat, se pare;
Îl cunosc şi pot să zic
C-are-o sală mult prea mare!

epigramă de Sin Arion din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie

Aici doarme-un păpuşar
Talentat şi plin de har,
Care, pentru prima oară,
A fost tras şi el pe sfoară.

epigramă de Sin Arion din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie la mormântul unui olar

Din lut, ceramică făcea
Şi-o-mpodobea cu floricele;
Un meşter ne-ntrecut era,
Acum e... oale şi ulcele.

epigramă de Sin Arion din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Momentul potrivit

Legea Gravitaţiei, se pare,
C-a-nvăţat-o el, după tipic,
De abia când, de pe jilţul mare
A căzut pe-un scăunel mai mic.

epigramă de Sin Arion din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui şef înfumurat

Urcând pe scara ierarhiei
Ai dat în patima mândriei
Şi ai uitat, cred, bunăoară,
Că scara urcă şi coboară.

epigramă de Sin Arion din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prevăzătorului, în loc de epitaf

Şi-a compărat un loc, Ilie,
Deşi să moară gând nu are;
Îl dă oricui contra chirie:
E planul său de-amortizare.

epitaf epigramatic de Sin Arion din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui director

La dânsul intră cine vrea
Şi-i foarte-atent la tot ce-i spui.
Tu îi prezinţi părerea ta
Şi pleci doar cu părerea lui.

epigramă de Sin Arion din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatrul Mic

"Teatrul Mic"

E o sală foarte şic
Ce ne duce în eroare;
Frecventând-o, pot să zic
Dimpotrivă, că-i prea mare!

definiţie epigramatică de Sin Arion din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei reviste care şi-a schimbat forma şi conţinutul

Spun direct, fără ocoluri:
După "marea cotitură",
Nu mai sunt atâtea "goluri",
Ci mai multă umplutură.

epigramă de Sin Arion din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei reviste care şi-a schimbat forma şi conţinutul

Spun direct, fără ocoluri:
După "marea cotitură",
Nu mai sunt atâte "goluri",
Ci mai multă umplutură.

epigramă de Sin Arion din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie (sin)optică

Vine zâna pe imaş
Legănându-şi rochia,
Dar, ajunsă la doi paşi,
Vezi că-i Baba Dochia!

epigramă de Constantin Deneş din Viaţa Buzăului (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe

Nu prea cred în ce afirmă unii
(Că mai sunt şi-atâţia visători):
Cică mulţi din membrii "Uniunii"
Sunt, din când în când, şi scriitori!

epigramă de Sin Arion din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mult, de mult eram mic... Mama n-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică. După ce mă învăţase să socotesc de la 1 până la 10, a sărit. Ea ştia că tot aşa de uşor se adună doi cu trei ca douăzeci cu treizeci, ca două sute cu trei sute, ca două milioane cu trei milioane. Eu mă ţineam fălos că ştiam să număr. Mult, mult. Regula de trei simple a ştiut să mă facă s-o inventez. Apoi a început calculul mintal.

Grigore Moisil în revista Femeia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul Răspunderii

1
Unul ar fi vrut să are
Şi să se însoare-n sat
Unul ar fi vrut să are
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să are,
Şi de-atunci n-a mai arat

Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul viu din fier tăcut.
Unul ar fi vrut să-şi crească...
Azi pe crucea lui e-o cască...
Unul ar fi vrut să-şi crească
Visul... Nu l-a mai crescut

Unul ar fi vrut să zboare
Către ceru-ndepărtat.
Unul ar fi vrut să zboare,
Dar l-a strâns războiu-n gheare,
Unul ar fi vrut să zboare,
Şi de-atunci n-a mai zburat.

Unul ar fi vrut să cânte
Cântul paşnicelor munci,
Dar l-au frânt obuze frânte;
Unul ar fi vrut să cânte,
Nu a mai cântat de-atunci.

Unul ar fi vrut să crească
Unul ar fi vrut să are
Unul ar fi vrut să cânte
Unul ar fi vrut să zboare!

Vreau să-mi cresc cântecul meu!
Vreau să-mi ar cântecul meu!
Vreau să-mi cânt cântecul meu!
Vreau să-mi zbor cântecul meu!

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de Viorel Vaida
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am ştiut

N-am fost stăpân pe inima ta,
Am practicat stăpânirea de sine,
Stăpânul ţi-a fost altcineva,
Chiar şi-atunci când erai lângă mine.

N-am vrut să îţi arăt că ştiu,
Am vrut să ştii că te iubesc,
Şi-ai înţeles într-un târziu,
Că despărţitul e firesc..

A fost mai mult greşeala mea,
Nu te-ai ferit, eu n-am ştiut
Că dragostea n-are cum creşte,
Când nici n-a început...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui solitar

De ce i-a fost lui frică n-a scăpat,
A vrut destinul să-i mai tragă-o clapă,
Că în spital a stat cu doi în pat
Şi-aici, în cimitir, cu trei în groapă.

epitaf epigramatic de Vasile Topliceanu din Ingineri şi tehnicieni români epigramişti (1998)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!