Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Impotența redării

Ați fost vreodat' epuizați de frumusețea
Ce-o găzduiți alături zi de zi,
Să nu mai știți părinți și nici copii,
Să nu mai știți c-ați trecut tinerețea?

E straniu, ca-ntr-un gând de masochist,
Dorindu-ți certă exclusivitate
Dar și-a-mpărți-n același timp cu altul, parte,
Ce ai să iubești?... Ești Mefisto și Christ!

De câte ori n-ai regretat norocul
Ce nu-ți dă șansă să expui sublimul,
Să-l vadă o lume-ntreagă... femininul
Când e superlativ și i-ai vrea public locul?!

Cert sunt că ce-i frumos este simbol mândriei,
Căci e-un mister, plăcutul nu-i un viciu;
Finețea, gustul, fizicu-n deliciu,
Se-ngemănează caracterului, moralei, datoriei!

Natura însăși se desparte greu
De frumusețe, veșnica sa parte
Și de un timp naște tot mai frumos, decât dă moarte...
Și-s parte a naturii-n fond... Iubesc frumos mereu!

poezie de (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Celălalt

Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.

Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.

Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
stingi febra din suflet, lacrimi -ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.

Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tinerețe

fii tânăr, e a nu ști că este o vârstă, ce trece cum cea ce o vezi la părinți,
ce-i crezi nemurire, mereu neschimbați... cuvinte de dor, drag, pe obraji lăcrimați,
bucatele în gust te așteptând toate întinse
și camera veșnic la fel de curată, cu cearceafuri și, perne în parfum, neatinse,
conclav de mătuși, veri, de unchii chemați,
când vii să-i revezi, puri... cu gânduri de sfinți.

A fi tânăr, nu-i doar o casă, natal, e pielea cu luciul de proaspete arome
și, pieptul o dană ce așteptă vapoare încărcate cu vise, ce zilnic descarci...
când orice nu doare, trece, trecut e-un prezent viitor mai idilic,
când cartea e efort câteodată, nu-i timp și scrisul îți pare a fi un chirilic,
căci gândul e aiurea la chip de-o icoană ce-n inimă încarci,
iar țeluri, de ai, nu-s mereu cele vrute de cei ce-ai în preajmă... sunt vii, policrome.

Tinerețea, e-o pală de simțuri, fiori ca briza de mare ce-ncrustă amintiri,
ce nu se despart, cum nisipul de plajă, rămân ca un sunet de val într-o scoică,
ce nu se deschide să nu-și piardă perlă... e-un pururea vrut, o mărgea pe șirag
sclipind de-un frumos ce refuzi uneori, dar toți te iubesc, le ești tânărul drag,
iubit de bunici, de părinți, de prieteni, de fete, femei, de băieți, de natura... o doică
ce-ți mângâie părul, tuleiele-n barbă și ochi ți se scaldă în ferici licăriri...

Tinerețea e-o sursă eternă de vise reale, e-un veșnic... că nu mai sfârșește de atâtea infinite trăiri...

poezie de (3 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis de iarnă

E frumos să stai iarna afară
Când vezi că a nins iară,
Stai lângă brazi și privești
Cum un peisaj de vis gândești.
Mă gândesc la copilaria mea mamă,
Mi-ai fost alături ca o comoară.
La fel pe tata il zăresc,
Dar acum e un înger ceresc.
vrea să fiu în locuri multe
Și-mi vin în gând lucruri mărunte.
Viața mea a fost cu-n rost
Și la tot ceea ce-a fost,
Copii în viață ce-am avut
Mi-au fost dragi și mi-au plăcut.
I-am învățat tot ce-i frumos,
fie-n viață de folos.
Acum la nepoți mă gândesc
Că am unul și-l iubesc.
vrea mult am parte
Acum de sărbători, de sănătate,
Că aș vrea să mai trăiesc,
Lucruri bune înfăptuiesc,
Visuri multe -mplinesc,
Cadouri multe dăruiesc,
Celor dragi pe care-i iubesc.

poezie de (3 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Morții se vor vii prin viii nevruți morți

Filozofie mortuară se etalează
Prin simplele exemple dinspre viață;
Fizicul trai se preschimbând în greață
La scurt timp... celor ce-n comun visează.

Inexorabilul nevrut se prevalează
De-un mix de trup și suflet matematic,
Mister chimiotactic de-un empatic
Aievea explodat, ce-n hău reexplodează.

Sau e prea mult a spune o simpatie,
E îndeajuns o strânsă conivență
De-o viață, existență, interdependență
Cu moartea-n jur ce viață reînvie.

De câte ori nu ne-am pierdut în calcul
De timp între pieiri telegramatice,
Inexplicabile în legi axiomatice...
Nedepășind un nevăzut, nesesizând exaltul.

Nici în prozaicul de-un gând nu explicăm
Cum dragi ce-au fost până la sacrificiu
Se regăsesc urgent într-un "chemat" supliciu
Misterios, de-a se-ntregi prin viața ce-o predăm.

E crucială întrebarea și-i complexă;
Cine pe cine cheamă sau se vrea
fie secondat, ori el secondeze moartea
Ca o pedeapsă-n fond, căci viața-n sine nu-i perversă.

Căci dacă moartea ne transformă în neant
Fără vreun viitor, putere sau exist,
Nu poate semn dea, miracol precum Christ;
Să-și ceară, reușind, aproapele-n perdant?!

Și ce-i pretins perdand crează interdicții;
Șiruri întregi de zile-n gând spre nesfârșit
Să nu abdice de la țelu-i hărăzit,
De-a fi în fond, de-a exista... Nu-n dispariții.

E paradoxul dintre ocult și multă știință
Ce nu explică sau refuză -nțeleagă
Că morți-iubiți urgent pieiri își leagă
Făr-a comunica-n vreun straniu de voință...

... Decât de-a exista, ce-i rațiunea unică, credință;
Deci este mortul viu... sau viul... nu e ființă?!?...
Și atunci există nevăzutul, negrul, neființă,
Inexistent, o altă parte, o ineștiință???...

Și-n veci nu ne-ntâlnim... "lipsa" cu "e"... cerință?!...
... Sunt în explozie de neputință!!!

poezie de (24 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie, tu, Marie!

Nu-mi este greu să spun -mi ești icoană,
Ca o Marie peste timp venind,
Mereu în frământari, dar diafană
De suferința vieții suferind!

De dincolo de viață ori de moarte
Același lucru încă ți-l mai spun,
ai venit aici de-așa departe,
readuci speranța din surghiun!

Când ploile mă bat presimt furtună,
Și dacă-i vânt m-aștept la timp frumos,
Chiar dacă norii negri se adună,
Ridică-te, nu-i locul tău pe jos!

Oricare gând în șoapte îți răzbate
În pumnul meu, căuș, am te prind
Și-am să-ți arăt ce vorbe-adevărate
Ți-am spus mai totdeauna, negândind!

Și ție mă închin la ceas de seară
Când rugăciunea-mi fac spre Dumnezeu,
Tu sufletul mi-l ia stă moară,
Dacă te știu plângând în locul meu.

Eu orișicand mai pot -ndur de toate,
Eu pot fiu de toate vinovat,
Dar nu te vreau ispășești păcate,
Tu ești fecioara mea cu gând curat.

Nu-mi este greu să spun -mi ești icoană,
Și nume-ți dau din tot ce e mai sfânt,
Ești semn al vieții fără de prihană
Și ultimul meu gând de pe Pământ.

poezie de din Dincolo de praguri (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru DarieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bătrânii pământului

Îi vezi trecând, încet, tot mai încet, agale,
Fac pașii tot mai mici, c-au obosit făcând.
Nici nu privesc, absenți, sunt totul doar un gând...
Se țin într-un toiag, se îndoiesc din șale.

Sunt prea albiți de timp, ierni multe au făcut,
Sunt uscățivi, firavi, că nici nu mai mănâncă.
Nu-i mai salută nimeni, că nu-i cunoaște, încă;
Nici tinerii ce trec... copii ce n-au trecut.

Se țin firavi de mână- de au pe cin' țină-
Vorbesc șoptit și-adesea înclină cap, -asculte...
Vorbesc despre nepoți- c-au subiecte multe-
Se întreabă; "Când s- aștepte, c-o fată au, vină.. ".

Și-au făcut socoteala la banii ce-i mai au,
-Căci pensia nu-i mare, impozite au plătit-...
Ce le-a rămas, e-n casă; copii și-au prevenit
vină, dea strânsul;..."Săracii, ei n-au".

Se întorc la casa mică, curată, cu pridvor...
E-n plin oraș, cu curte și cu garaj la stradă
Și-i gol; doar amintiri, călătorii, sau treabă...
Mașina-i la fier vechi, căci oricum, mâine mor.

Se așează încet la masă, și scot album să-l vadă,
Sunt poze de-ale lor, din timp nemăsurat.
Au și părinții acolo, le-au ros de-atât uitat...
Se întreabă, cu mult tâlc, de-apucă iar zăpadă.

Căci e ajun de an, înainte de Crăciun
Și sunt tot mai slăbiți, și An Nou e departe...
Sunt împăcați cu gândul... "la toți au făcut parte"!?...
Vor fi și ei, de mâine... o poză de album...

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Închinare la copii

Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.

Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar -aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.

Dați la copii... vis,
Întindeți pat doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.

Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând le fiți, în minți.

Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.

Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!

poezie de (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Schimbul de ieri

Când vezi stele pe cer cu coadă sau halou
Nu-i bine, ai mai pierdut din ce-a fost nou
Și când resimți genunchi că ai, nu se îndoaie
Ai devenit prevestitor de timp frumos, de ploaie.
Din sprinteneală, mișcări iuți, ești sacadat
Iar păr încet-încet mai pierzi, decolorat.
Când pielea-i tot mai multă, se-ncrețește
Și ochi mai pal, pâclit, nu strălucește.
Când ști s-asculți cu calm și vocea-i caldă
Și-ai timp de copii mari, ce alți copii îi scaldă,
Ești un cadran cu sferturi duse, arcul stors
Ce nu se-ntoarce; remontoru-i rupt sau scos...
Nici electronica n-ajută, nu e resetare,
E trecerea molcom-a zilei înspre înserare;
Când vis ia loc la neputințele de-o viață
Și-i tot permis... În fine-ai liniștea ce te răsfață!

Așa-mi văd eu, proorocul neștiut, bune și rele
Și toate-s semne ce cunosc... Dar nu sunt ale mele!?...

poezie de (26 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răvășiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără știu, deodată.

Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!

poezie de (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cursă mortală

Nu înțeleg de unde atâta grabă, de ce se-aleargă ca nebun,
Că toți ajungem, toți deodată, în aceeași zi la sfânt Crăciun
Și graba însăși, ea în sine, ne este sigur defavoare,
Că-n fond ce trece, an, zi, oră, e mai aproape de "se moare".

Dar straniu însă și inert de stai și, timpul îl lași treacă,
Este tot una, sau mai rău, nu vezi că ce-a venit doar pleacă
Fără vreun rost și-o să regreți -ce-ai început deja faci-
Orice pierdut de tac sau tic când o să-l strigi, n-o să poți... taci.

E masochistic firul vieții, ce ți-o petreci te pedepsind
te spetești înveți ceva ca s-o duci bine... tot muncind,
faci copii, la fel ca tine, să-i crești să nu te recunoască...
"C-ai fost dator", i-ai luat pe credit, nu știi că o să-i doară-n... bască.

... Ce-o vor purta și ei la rând, neștiind că-i sunt doar purtători
Și așa se trece o omenire 'n neștiutori de atâtea ori,
De atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori, de atâtea ori...

poezie de (14 iulie 2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Făt Frumos

Știți voi povestea cu un Făt
Frumos, deștept, bogat, dotat
Cel mai visat erotic, hăt...
Dintre amanți, cel mai votat!

Și-avea un cal cum altul nu-i,
Frumos, deștept dar și dotat
Cât timp stăpânul bate-un cui,
El sta de șase, devotat.

O Cosânzeană-l aștepta
Pe Făt Frumos, ca de-obicei,
El, punctual, se înfrupta
Din nurii ei... nuri cei mai cei...

Dar nu gândiți numai ea
Îl aștepta... nuuuu, mai erau
Vreo douăzeci, stea după stea,
În așteptau, visau, doreau...

Fiind deștept a înțeles
C-ar fi extrem de egoist
Să-l țină numai una-n stres
Așa c-a devenit... artist.

Și-a încropit registru bun
Cu evidențe la ieșiri
Pe ore, zile, loc... duium.
Și-ajunse Făt Frumos... la știri!

poezie de (7 iunie 2020)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori

De câte ori să îți mai spun
Că te iubesc ca un nebun
De câte ori să mai cerșesc
Iubirea ta ca dar ceresc

De câte ori să mai adorm
Ca visez de tine-n somn
Și umbra ta s-o strâng la piept
De-atâtea ori am te iert

Atâta timp cât voi trăi
Te voi iubi fără știi
Chiar și atunci când am fiu
În lanuri verzi sau în pustiu

De multe ori n-ai să mă crezi
Sau poate n-ai sămai vezi
Eu te privesc în zi și noapte
Mă rog de bine să ai parte

De atâtea ori când o privesc
Mă văd cu ea într-un duet
Și nu mai vreau irosesc
Doar simple versuri de poet

De câte ori ai s-o mai vezi
Tu trecătorule celest
Să-i spui am jurat pe veci
Numai pe ea să o iubesc

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urât

La sticla lupei se mărește urâtul
și nu ne mai oprim să-l studiem
ca să-i descoperim frumosul...
este la fel cum lutul
modelat; din mâzgă-l recreem
în urne, ne păstreze din cenușă osul.
Cât de înșelător e totul!...
Când până și oribilul-n extremă
-doar că-i atât de rar,
chiar de-i un pic otrăvitor- decoctul,
mai vindecă... Și dându-i aerul de diademă
și-njurătura-i tot... vocabular!?!

... Și stăm, alături, împreună,
mult timp, până când ne încrețim
până și inima; nu doar cornoși
de riduri... Și din jurământ, arvună
p-un inel, am învățat chiar și așa ne iubim
până la moarte... Ca urâți frumoși!
... Și-atunci, oare frumos este
un ou, un pui, bunicul,
un trandafir, ciulinul,
postum-biografia, o poveste?!?:...
... Și din cordon ombilical, buricul
e oare bucățica mamei, el, sublimul???
Urâtul e frumos?...
... Cum mierea; care-i la un loc, cu ceara lumânării și veninul?!?

poezie de (27 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adevăratele comori

Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin – un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să știi ce-i Sacru?

Ce-i oare mai frumos decât să poți
Simți cu sufletul tot ce-i în jur?
fii altfel! Să-i poți iubi pe toți:
Dușmani, nepoți, necunoscuți, netoți...

Ce-i oare mai frumos decât să poți,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
poți trezi pe oricine din "morți",
fii tu însuți o minune.

Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în brațe, îl strângi?
Să-i faci realizeze și pe ei:
nu doar de tristețe poți plângi!

Ce-i oare mai frumos decât să simți
Pe pielea ta – exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea te minți
nu meriți toate aceste averi!

poezie de (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Asta sunt și alta n-am

E cam umflată, doamna asta și nici așa frumoasă nu-i!
(Își zise-n gând una geloasă, ce-avea-mpotriva mea un cui.)
Și ce dacă-i așa cum spune? Eu, vârsta, n-am mi-o ascund,
Nici gușița, nici obrăjorii și nici al meu popou rotund.

Am fost și slabă și frumoasă, atunci când a fost timpul meu
Că are grijă-n lumea asta, de fiecare, Dumnezeu;
Acum am anii de bunică, deși am sufletul zurliu
Și sunt destul de frumușică pentr-o mamaie... și mai știu

Că roata s-anvârtit mereu și gândul rău, mereu, se-ntoarce
La cel ce dușmănește și cu ușurință, rele face.
Eu iubesc oamenii oricum și la dușmani le-aș zice-așa:
Mai uită-te și tu-n oglindă și nu numai la mutra mea!

Că fiecare-avem și bune și rele și frumos și-urât
Dar eu nu am avut și n-am pe nimeni, ca un os în gât;
Îmi văd de poezia mea și cine vrea, mă citească!
Iar cine nu, e liber, zău, în altă parte să se-oprească.

Că dragoste cu sila nu-i și nici gustul nu se discută,
sunt frumoasă pentru unii și pentru alții sunt urâtă.
Nici prețuire nu cerșesc și cui nu-i plac, meargă-n pace!
Eu am ce dărui mereu și-n mine, bunătatea zace.

Și de zăresc pe undeva, vreo frumusețe de femeie
Îi spun în față: draga mea, ești minunată ca o zeie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ma...

Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.

Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.

N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău spun te-am avut,
Urăsc doar -mi aduc aminte...

Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma

Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
n-am nici bucurii strâng!

Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exiști
Ești încă trupu-mi, mai persiști
În sânge-n gând, cât n-am murit...

n-am știut te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem: nașterea se moare!
Mă ierți ma... ma, eternul crez...

poezie de
Adăugat de Iulia MiranceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 14 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Andreea Văduva

Frumos mințeai!

Frumos mințeai,
Când îmi puneai,
Mâna pe piept,
Și-apoi spuneai:
"Te iubesc drept,
Femeie - Rai!"

Frumos mințeai,
Când mă priveai,
Cu ochi senini,
Și-mi dezgoleai,
Umerii-mi fini,
În zi de Mai.

Frumos mințeai,
Când încercai,
mă seduci,
Și-mi repetai,
Cuvinte dulci.
Ce rol jucai?

Frumos mințeai,
Când îmi puneai,
În glastră, flori,
... Și le udai,
Roze, -n culori.
Nu te-nțepai?

Frumos mințeai,
Când mă pierdeai,
Ca revin,
(Dar nu voiai!)
Același chin...
Nu te schimbai!

Frumos mințeai,
Când te rugai,
Șansă să-ți dau,
Sincer păreai...
Lacrimi curgeau,
Cum reușeai?

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima ieșire... de serviciu

E prea des moartea, omniprezență,
La fiecare în parte una,
Că-i ca o hidră... ca și Luna,
Cu-o parte ascunsă, în decadență...

... Căci e-n perpetuu anacronic,
Doar ea persistă într-un etern
De neschimbat, mai mult infern...
Că rai, se pare-i doar canonic.

Eu, am mai conversat cu ea,
În fond ea a monologat,
știu c-a fi nu-i doar distrat...
-mi dea semnal cât e de rea.

O văd, alăturea îmi merge,
Așa tacită, pe ascuns,
Ea, ce deține nepătruns
De firi și nume... ce tot șterge.

Fatal traseu e-n neclintire
De milioane de-ani, milenii,
Chiar rugi de-au fost, serale denii...
Stoic... prezentă-i la întâlnire.

Inconturnabila ieșire...
Ne... raționala-n timp, ivire.

poezie de (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Platon

Frumosul e un frumos ce trăiește de-a pururea, ce nu se naște și piere, ce nu crește și scade; ce nu-i într-o privință frumos, într-alta urât; câteodată da, alteori nu; pentru unii da, pentru alții nu. Frumos ce nu se-nfățișează cu fața, cu brațe sau cu alte întruchipări trupești, frumos ce nu-i cutare gând, cutare știință; ce nu sălășluiește în altă ființă decât sine; nu rezidă într-un viețuitor, în pământ, în cer, sau oriunde aiurea; frumos ce rămâne el însuși pentru sine, pururea identic sieși ca fiind un singur chip; frumos din care se împărtășește tot ce-i pe lume frumos, fără ca prin apariția și dispariția obiectelor frumoase, el sporească, să se micșoreze ori să îndure o cât de mică știrbire.

în Simpozion
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Phaidros sau Despre frumos" de Platon este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -27.00- 18.99 lei.

Conjugare

Parcă-s trecut compus, fusesem,
fără știu voi fi fost,
de atâtea ori, simplu anost
parcurs... ce nu mi-l alesesem.

timp era doar viitor,
nesigur, nesfârșit ce-o fi;
multe culori, lipsind doar gri...
ca cerul cu albastru nor.

Căci este, nu se mai sfârșea,
aninat zilnic de-o oglindă,
de tot uitat... uitând prindă,
din tot ce-a fost, ce nu era.

Restrâng mereu din conjugare,
de timp, ce n-ar avea sfârșit;
tot loje, doar un pic lipit,
cu mine... în curs de întâmplare.

poezie de (14 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook