Modestie

Fără urmă de chibrit,
Morfoleam ţigara acru!
Însă tot am reuşit
S-o aprind... la focul sacru!

epigramă de Constant Petrescu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu le-a dăruit multora focul sacru. Unii însă îl folosesc în loc de chibrit.

citat din Maricel Popa
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La incinerarea unei rude "literare"

Sobru îmi urmez mătuşa
Şi-o reflecţie-i consacru:
Când te joci cu focul sacru
Mai ajungi şi la "Cenuşa"!

epigramă de Constant Petrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic ca poet

Debranşat de la căldură
Ca poet, n-am iz de acru;
Mă-ncălzesc, fără măsură,
Gratuit... la focul sacru!

epigramă de Eugen Coţa din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet acrit

Adoptând tonul cel acru
Are-o patimă lumească:
De-i lipseşte focul sacru
El bea să se... încălzească.

epigramă de Evgheni-Puiu Scărlătescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia şi mărul

Ea îţi coace-n focul sacru
"Mărul" dăruit anume:
Ce bărbat va şti în lume
De e dulce sau e... acru?!

epigramă de Otilia Morţun din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bachică

Mistuit de focul sacru,
Eu beau numai lapte acru!
Sunt şi alţii, ca Gheorghiţă:
Beau doar lăptişor... de viţă.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Falşii prometei

Mit suprapopulat de prometei...
Azi, focul lor nu luminează ţara –
La focul sfânt ei îşi aprind ţigara...
Nu-s prometei, sunt doar... preamititei.

Şi, în micimea lor, atât ar vrea –
Să ţină focul numai pentru sine...
Îi încălzeşte şi le face bine
Focul luat cu mâna altuia...

Nu-i leagă nimeni, nu, de nicio stâncă...
Numai ficat de vultur, toţi, mănâncă,
Sperând s-ajungă sus, pe culmi, să zboare...

Dar, pricepuţi numai la tâlhărie,
Preamititeii nu au cum să ştie
Că zborul nu e pentru târâtoare...

poezie de Vasile Romanciuc
Adăugat de vasili brinza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperind focul, omul a putut evolua, ajungând să iubească viaţa, trăind însă sub imperiul setei de "a avea" cu orice preţ! Civilizaţia începând să stingă din focul sacru al sufletelor... să fie oare începutul sfârşitului?

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul pahar

Sunt cu un picior în groapă
Saturat de vin şi must.
Dacă-n lume e şi apă,
M-aş aventura s-o gust!

epigramă de Constant Petrescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodepoziţie

Zău, credeţi-mă pe cuvânt,
Nu sunt mofluz şi nu sunt acru.
Mă jur pe tot ce am mai sfânt,
... pe osul sacru!

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.

Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru,
VĂ TREZIŢI!

Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.

Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proba timpului e un test de foc sacru, adesea cu gust acru.

aforism de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul zânelor

S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoşească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noştri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 4: Vă dăm credinţă şi iubire
vă dăm lumină şi-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luaţi bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul sacru, VĂ TREZIŢI!

S 5: Dansăm la vetre şi altare.
Ne veţi găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIŢI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIŢI!

cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renaşterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agricultura românească

Într-un stat profund agrar
Pe ogorul nostru sacru,
Investim la un hectar
Şi profitul e... la "acru".

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agricultura românească

Într-un stat profund agrar,
Pe pământul nostru, sacru,
Investim la un hectar
Şi profitul e... la "acru".

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remarcă la o vizită

Mi-a stopat elanul sacru
Cu privirea şi cu tonul -
Şi nici vinul nu-i mai acru
Decât e amfitrionul.

epigramă de Apollo Bolohan din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei guralive

Sub această piatră zace
Jos, la umbra unui dud;
Şi acum, când ştiu că tace,
Parcă tot o mai aud.

epigramă de Constant Petrescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unei guralive

Sub această piatră zace,
Jos, la umbra unui dud;
Şi acum, ştiind că tace,
Parcă tot o mai aud.

epitaf epigramatic de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se făcuse...

Mi se făcuse de altceva,
de ceva sărat, de ceva acru,
m-aş fi înmultit cu cerboaicele,
m-aş fi ondulat
tot mai sus unde-i apăsarea
de la coloană,
de la templul sacru,
mi s-a făcut
şi nimeni nu m-a mai desfăcut

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul, şarpele şi Eva

Un sâmbure de adevăr
Există şi în mitul sacru,
Căci numai dacă guşti din măr
Poţi şti de-i dulce sau e acru.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!