Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Romanță

iubito, vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în ferești.

un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
și se -mpletesc cu dulci romanțe
din tinerețea vieții noastre.

când luna –nnebunea pe cer
și noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopți întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
și zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât povești
și-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,
ca piaza reaua din povești,
aș vrea să dăm ceasu-napoi
și, Doamne, să ne-ntinerești!

poezie de (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

În taina serii

în taina serii vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
și să privim nebuni de dor
cum cade luna în ferești,

-mi cânți cu vocea ta divină
cu glasul tău fermecător
aria vieții fără vină
și cum e totul trecător.

să ne-ngânăm cu glasul serii
într-un decor căzut din rai,
-ți sorb pe veci dulceața mierii
doar eu, rătăcitorul crai.

să ne iubim ca doi nebuni
uitănd de lume și de viață
sub ale cerului cununi
din seră până-n dimineață.

razele dulci de dimineață
să ne găsească-mbrățișați
și nemurindu-ne pe viață
fim apururi ca doi frați.

poezie de (12 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Iubire sacră

Eu am ca partener un plop căci e statornic
Când vântul îl rotește, îl clatină, îl fură
De frunze-n toamne reci ce poartă coafură
Din ruginiu și galben... și nici nu mi-e datornic.

M-am cuibărit alături, lângă tulpina sa,
ascultăm prin foșnet cum murmură de dor
Și codrul, și luceferi, și sferele ce mor,
Să-i spun povești cântate din tinerețea mea.

M-ascultă, îmi zâmbește prin fremătări, duios,
Când luna e mânjită de norii plini de sur,
Mă învelește-n noapte cu frunze din obscur,
Și grijuliu îmi pune trei straturi, credincios.

E o iubire sacră, și nimeni între noi
Nu va putea intre cu râuri de venin,
Și mi-a adus inelul, un cerc dintr-un pelin,
Și m-a cerut de soață prin vers de pițigoi.

L-am refuzat docilă, i-am spus: "Să nu strivești
Prietenia sacră... iubirea e-n povești..."

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gheorghe Ionescu

Vino s-asculți privighetoarea

Vino, iubito, vino-n zăvoi
În vad ne-așteaptă vâltoarea
Plete de sălcii curg peste noi
Și cântă privighetoarea.

Vino, privighetoarea cântă
Din piculină și din nai
Și trilurile ei ne-ncântă
Ca-n vraja unei nopți de mai.

Vino, privighetoarea cântă
Sublim asemenea lui Orfeu
Cu toate că ne înspăimântă
Soarta acestui semizeu.

Vino, privighetoarea cântă
Ea știe ce și pentru cine
Dar cântecul ei mă avântă
Seară de seară către tine.

Vino, privighetoarea cântă
Povești duioase de amor
Și melodia ei se-mplântă
În inima plină de dor.

Vino, privighetoarea cântă
Cu-atâta dor, cu-atâta foc
S-avem, atâta ne frământă
O picătură de noroc.

Vino, privighetoarea cântă
Cu pasiune și talent
Iubirea noastră pură, sfântă
În timp ce te alint decent.

Vino, privighetoarea cântă
Să cazi în vraja lui Morfeu
Iar inimile își cuvântă
Când tu visezi la pieptul meu.

poezie de din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vălurim timpul

vălurim timpul pe cupole de cer,
numărăm anii, lunile, zilele,
ne uităm, strâini, la lumile care pier
și rupem din calendar filele.

sleim toată viața fântânile,
de vis, de iubire, de dor,
precum odinioară zânele
sorbeau apă dintr-un izvor.

despicăm fulgerele în două,
peste visele noastre deșarte,
ne cuprinde bucuria când plouă
și ne zbatem între viață și moarte.

cu sângele răvășit de furtuni,
supuși, mușcați de-ndoieli ancestrale,
așteptăm apară minuni
din cerurile noastre astrale.

eu niciodată nu pot ca să știu
cum noi am fost urziți din slavă
și vița ne-a dat sclipet viu,
ca să gustăm din propria otravă...

poezie de (1 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Gigea-Gorun

Peste flori se culcă Luna

Peste flori se culcă Luna, ca-ntr-o lume de povești,
Când aleargă vântul leneș și sunt nopți de Sânziene,
Stele-aruncă peste lume raze lungi și nefirești,
Dând mister și dulce farmec vieții noastre pământene.

Calc alene pe covorul ierbii adunate-n perii
Și mă-ntreb dacă-i aievea sau e umbra unui vis,
Sunt doar eu cu-a mele gânduri, n-am de ce mă pot sperii,
Într-o noapte așezată între cer și între abis.

Mii de ani i-a trebuit de pe bolțile senine,
De când Luna, galben astru, din oceanul plin de stele,
Lungul drum ca să-l străbată și s-ajungă pân᾽ la mine,
Pătrunzând cu dor și vrajă și în gândurile mele.

Cerne vraja de mătase peste câmpul alb de flori
În mireasma nopții sfinte, în sezon de Sânziene,
O imagine se scaldă-n armonie de culori,
Într-un zbor înaripat, căzând pe pământ alene.

Timpul, singurul tovarăș, peste mari singurătăți,
Stă cu mine admire taina bolților cerești,
Din a vremii caier toarce tot la fel ca-n alte dăți,
Când pe flori se culcă Luna ca-ntr-o lume de povești.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Baladă de toamnă

vine toamna în cadențe la fereastra dragei mele,
ea privește-n depărtare,
și iubirea noastră trece în delir nepăsătoare,
timpul trece, se așterne pe covoarele de vis
și uitarea intră-n casă în ietacul nostru-nchis.
nu pot pleca, nu pot rămâne,
parcă am inima de câine,
un trist surâs îmi mai aduce-aminte
de corpul ei atâta de fierbinte...

această toamnă mușcă iar din noi
venind cu brume reci și veșnicele ploi,
of, luna spânzurată-ntr-un uluc
iar mă trimite-n casă mă culc.
seara bate-n geam un liliac,
mă-ntreb cum pot -i vin toamnei de hac
când vântuie nebună prin ogradă
și mândra nu mai poate mă vadă.

în adâncul meu e doar tăcere
pândind ca un străin printre unghere
ce cată disperat câte-un cuvânt
cum cată șerpii locul în pământ.

aud căzând cum sună frunzele
și pasul tău prin amintire sângerat și rănit
e oare un ceasornic obosit?

o văd cum vine printre stele în rochia-i albă,
vino, iubito, -ți fac tot cerul salbă,
crăiasă te fac pe-mpărăție,
te știu adâncă-n mine ca-n fund de mări uscatul,
îți rup mijlocul suplu ca pe-o jimblă,
cum primesc miere-n pleoapă și pe limbă,
urcă pe scara sângelui meu scump
te deschei sub coaste cu mâna, te rump,
îmi place șoldul tău și lacrima târzie
și patima din tine sub aure cerești
în care -n veșnicie te-nalți și tot mai crești.

din toamna adâncurilor sună-a frunză aurul tău,
te-afunzi prin timp, iubito, într-un hău,
pădure de miresme se clatină în tine
și de departe-mi vin icoane dulci, senine,
precum prin munți se cerne doar lacrima tălăngii
pasul iubirii noastre s-a rătăcit prin flori,
dau toamnele târcoale, pândind de-atâtea ori,
cu norii străverzii, romanțele pe-o voce,
vin peste viața noastră tristețea evoce,
zincogravuri târzii, silabe, poeme fără glas,
atât din ce-am avut, iubito, ne-au rămas.

așa e viața asta, cu torsul în regat,
tu ai rămas o Ana părăsită
eu am rămasc cu-a dorului ispită,
și prințul în galopul calului s-a dus
dezamăgit de toate a luat-o spre apus...

poezie de (21 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Rugăciune de unire

Întoarce, Doamne, timpul sau ia-ți-l înapoi,
Nu mă lua de lângă perechea vieții mele,
n-a mai fost pe lume iubire ca la noi,
Deci n-au fost până astăzi nici despărțiri mai grele!

Începe, Doamne, anul mai îngăduitor,
Când mă ridic de lângă icoana vieții mele,
Și-n locul meu reține, îngenuncheat, un dor
Ce, dacă se ridică, va da cu tâmpla-n stele!

Înveșnicește, Doamne, această clipă-n care
Am stat la fericirea proscrisă vieții mele
(Ținându-mă cu dorul de mână) la picioare;
Suntem un singur suflet și vrem două inele!

poezie de din Suflet la troc (2 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Diviza

Viață de boem

Când vin acasă mai devreme,
Îi spun soției dulci poeme ;
Când vin cu zorii la ferești
Îi spun atuncea la povești...

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna la fereastră

Din nou e o oră cam târzie,
Luna povești vrea să-mi spună.
Când eu scriu de zor o poezie,
Iar ea... peste lume-i stăpână.

Se-apropie de geam, timid,
La fel ca-n fiecare noapte
Și repede îi mai deschid
Când plină de emoții bate.

poezie de (26 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe zare

pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,
plecarea noastră în țărână.

pe zare trece râul dulce
se joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunele
se duc acasă să se culce.

pe zare bate vântu-n zbor,
se scutură cafeaua-n cești,
iar noi privim de la ferești.
cum trece ultimul cocor.

pe zare trece gândul meu
și dorurile-nvolburate,
se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.

poezie de (26 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pe zare

pe zare trece o fântână
ce face semne la cocori,
plecarea lor coboară-n flori,
plecarea noastră în țărână.

pe zare trece râul dulce
se joacă norii în inele
și stoluri dragi de rândunele
se duc acasă să se culce.

pe zare bate vântu-n zbor,
se scutură cafeaua-n cești,
iar noi privim de la ferești.
cum trece ultimul cocor.

pe zare trece gândul meu
și dorurile-nvolburate,
se duc aiurea ca să cate
ce n-am găsit în lume eu.

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Criza

se dedulcise lumea din bucate,
tot omul îmbuca pe săturate,
dar veni criza și sistă ospățul
și-n toată lumea se opri dezmățul.

de-acuma nimeni nu va îndrăzni
să mai trăiască doar pe datorii,
cu vile, jacuzi, amante și case,
căci criza flămândă pe toate le rase.

când în necazuri iară am intrat,
am dat în clocot toți cu un oftat
și, săturându-ne de-așa ospăț,
rămas-am, ca-n povești, cu traisa-n băț.

de-acum vom duce iar o viață tristă,
suflând necazul tot într-o batistă,
și vom avea un bonus consolare,
când bate vântul gol prin buzunare...

poezie de (8 iulie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te chem...

Te chem să ascultăm cântecul toamnei!
Cu vise albe măturăm noaptea treptele cerului
și ca-ntr-un dans în care întunericul
se-mbrățișează cu lumina, cu chipul împrospătat
de răcoarea primilor stropi plumburii, te simt atât
de aproape încât mă sprijin cu sufletul de inima ta.
Te chem să ascultăm cântecul toamnei!
În valuri de purpură mă-nvălui și-n timp ce sfarm
cu-al meu sărut timpul dintre două tăceri, în ceasul când privirea ne-mprumută culoarea pădurii, poteci de flăcări, mocnind a iubire, croim iar zeul stăpân al cuvântului peste filele nopții să ne-mpreune și să fim, din nou, doar unul.

poezie de
Adăugat de Sabina RaducanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-și cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n brațe strânsă,
Printre vise și-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Și parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colț de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna și ne ploua
Cu argint din așteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist plece
Si eu vreau -ntineresc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pădurea

unde-i pădurea din copilărie
când îi tăiam colnicul cu piciorul,
palatul meu cu bolți de stele,
de tine iar m-apucă dorul...

pădurea mea pletoasă, colț de rai,
în tine vedeam doar povești de vise,
of, doamne, ce frumoasă mai erai,
când mă primeai cu porțile deschise.

acum e toamnă, te-amăgește vremea,
a aurit tot cerul peste tine,
rămâi golașă, tristă și brumată
și nu te mai gândești deloc la mine.

eram copil și tu codru bătrân
când amâdoi priveam duioși la lună
și mă purtai ferice la-l tău sân,
fiindu-mi nu numai tată, dar și mumă.

ca altădată tu ai rămas la fel
un făt-frumos cu pletele în vânt,
eu am îmbătrânit, măi codrule,
și nu mai pot decât ca să te cânt.

poezie de (20 septembrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvinte din livezi

(Soției mele, poeta Titina Nica Țene)

Când a trecut atâta amar de vreme?
Iubito, peste noi zăpezi s-aștern,
Cât sunt aici cu tine, nu te teme
Chiar dacă în geam ne bate-un frig etern.

De când ți-a înflorit pe deget iarbă,
-vergheta legământului pe veci-
Lumina din oglinzi se-mpletește salbă
Când prin poezia mea tu treci.

Chiar dacă, tu, acum, nu mai ești
Fetița din livezi, dar ești bunică,
Porți cu tine traista cu povești
Pentru nepoțica cea mai mică.

A trecut, când, atât amar de vreme?
Iubito, peste noi se-aștern zăpezi,
Eu sunt aici, alături, nu te teme
Și-ți mai culeg cuvinte din livezi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Ora potrivită

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor te audă dar tu taci.

Plecată ești, se simte depărtarea,
și umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate la apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate să ne scape,
când șoaptele vrăjite ți le-ascult.

Te-aștept acum – e ora potrivit㠖
din necuprins de zări aș vrea să te ivești,
-ți sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când mă minți cu-aceleași vechi povești.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Ora potrivită

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.
Sunt dorurile care vin pe gânduri,
plutind ca frunzele căzute din copaci
peste izvoarele urcând din prunduri,
când vor te audă dar tu taci.

Plecată ești, se simte depărtarea,
și umbre de uitări se-adună peste noi,
se zbate în apusul toamnei marea,
iar la răscruci copacii sunt mai goi.
Revine iarna-n suflet, este-aproape,
cuvintele rămân tăcute tot mai mult,
doar dragostea mai poate să ne scape,
când șoaptele vrăjite ți le-ascult.

Te-aștept acum – e ora potrivit㠖
din necuprins de zări aș vrea să te ivești,
-ți sorb din trup licoarea mult dorită,
pe când mă minți cu-aceleași vechi povești.

poezie de din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Sterian

Nopți

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!

Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!

cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Violetta Petre

Să te cânt într-un vals prima oară...

Între cer și pământ mai aștept un cuvânt
Și o notă cadă în mare.
Eu, pe țărmul de azi, fac c-un val legământ
Că voi fi Vrăjitorul de sare...

Lacrima -ți adun dintr-un zbor de lăstun
Înspre toamna ce bate la poartă.
Tu, iubito, plângi, doar atunci când îți spun
Și -mi calci cu iubire pe soartă!

Eu, cum sunt Vrăjitor, din iubire nu mor
Tu, șoptește-mi vocale albastre,
Să compun partituri pe al mării covor
Despre toate durerile noastre...

Între flux și reflux e o clipă de-aflux
Când turcoazul pictează pe buze
Dorul nostru de noi răsfirat în influx
Ca poemele-n brațe de muze...

Între mare și cer e atâta mister
Și o taină de viață bizară
Hai, iubito, sub ploi, într-un zbor efemer
Să te cânt într-un vals prima oară...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook