Stafie
Am simțit niște degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula
Buzele erau și aspre și dulci
Cineva parcă mă săruta
Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva
Era un chip pe care îl știam
Un chip și blând și încruntat
N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschiși pielea albă
N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna și i-am atins obrazul.
poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sărut, poezii despre plâns, poezii despre mâini, poezii despre fantome, poezii despre degete sau poezii despre alb
Citate similare
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
Al meu străin
Când m-am născut am țipat dinăuntrul tău
Și mi-am auzit ecoul la mine în piept
Ciripind ca o pasăre ce-și lua pentru prima dată zborul,
Am tras aer în piept și ți-am simțit plămânii cum se dilată primindu-l,
Am clipit și tu mi-ai deschis ochii,
Mi-am deschis brațele și le-am simțit pe ale tale primindu-mă,
M-am înecat în irișii tăi privindu-i pe ai mei în oglindă,
Am tras aer în piept și te-am simțit.
Erai tu, eram eu, eram unul și același,
Două fețe ale aceleiași monede.
Mi-am atins chipul și parcă nu era al meu
Sau era al meu și al altcuiva,
Cuiva străin făcând parte din mine,
Cuiva căruia i-am purtat cămașa înainte ca prima țesătură să-mi atingă pielea,
Cuiva căruia i-am simțit gustul înainte să simt viața,
Cuiva căruia i-am dus dorul înainte să-l fi cunoscut,
Cuiva căruia i-am atins inima înainte să-i ating pielea,
Cuiva al meu, cuiva străin, cuiva al meu.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre păsări
- poezii despre ochi
- poezii despre numismatică
- poezii despre naștere
- poezii despre inimă
- poezii despre dor
- poezii despre bani
O fiară desăvârșită
I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre superlative, poezii despre lungime, poezii despre vorbire, poezii despre tăcere, poezii despre smerenie, poezii despre scrisori, poezii despre roșu sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Parcă, parcă...
Era-ntr-o vară (parcă joi)
și toate ne erau permise -
Gara de Nord, peronul, noi
sau era vineri, pare-mi-se.
În ochi ni se citea văpaia
în trenul plin de cetățeni
la clasa-a doua, spre Sinaia
sau parcă, parcă spre Bușteni.
Timidă nu spuneam nimic
când mi-atingeai câte o dată
cu buzele un deget mic,
sau parcă, parcă mâna toată.
Doar ciripeam: "Ah, suflețel!"
când mă priveai pe sub sprânceană.
am stat la single la hotel
sau parcă-n duplex la cabană -
Ultramodern... ce draperii!
cu mov în dungi și picățele
sub geamurile fumurii
sau parcă, parcă jaluzele.
Când în final pe canapea
ușor, ușor ne-am așezat
(ce bine te-asortai cu ea)
sau parcă, parcă era pat -
Tu mi-ai șoptit: "Ah, ce noroc
în ochii tăi să văd înaltul!"
și ne pupam așa cu foc...
sau parcă mă pupam cu altul.
poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre trenuri, poezii despre sprâncene, poezii despre sfârșit, poezii despre noroc sau poezii despre foc
Am iubit-o... Era micuță, și albă, și gingașă, și blândă... Buzele ei zâmbeau mereu, mereu, dar zâmbetul îi părea adumbrit de o melancolie stranie, care-i lăcrima veșnic în ochii albaștri, gânditori. Șapte ani n-am observat tristețea sufletului ei! N-am vrut sau n-am putut? Nu știu... Când am descoperit-o, însă, era prea târziu. Până atunci parcă umblasem cu ochii închiși, orbiți sau îmbătați de fericire... Fericire! Fericire! Cumplită e uneori îmbrățișarea fericirii!
începutul de la Cântecul lebedei de Liviu Rebreanu (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre fericire, citate despre zâmbet, citate despre tristețe, citate despre timp, citate despre suflet, citate despre ochi albaștri, citate despre ochi, citate despre melancolie sau citate despre albastru
Cum?
Cum? Cu ochii?
Nu, mi-ai spus.
Ochii înșeală
Când privesc prea sus,
Sau prea jos...
Își schimbă culoarea
La soare,
Ochii mint...
Atunci cum? Cu buzele?
Nu, mi-ai zâmbit.
Buzele sunt pătate
De vorbe prea multe,
Buzele caută sărutări
În vise
Mai mult decât căință,
Buzele mint...
Cum pot atunci? Cu mâinile?
Nu, mi-ai șoptit.
Mâinile au urme
De reproșuri în degete,
Mâinile alungă,
Când arată depărtarea
Refuzând îmbrățișări,
Mâinile mint...
Cum? ți-am zâmbit stins;
Cum să te iubesc?...
Mi-ai strâns cu grijă
Părul după ureche,
Fără grabă,
Ca să te aud,
Și ți-am simțit respirația caldă
Pe obraz
Șoptind:
Cu sufletul...
poezie de Gabriela Chișcari (6 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre schimbare, poezii despre păr, poezii despre minciună sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Se auzea un vaier
În două degete se auzea un vaier
Era ceva ciudat, un plâns de-amărăciune,
Un bocet de copil ce-a fost rănit și rupt
Din brațele femeii în care a crescut.
Am sperat să fie glasul vântului de toamnă
Plin de greutatea norilor mâhniți și grei,
Ce se roteau deasupra pomului cu floare
Din care am rupt o creangă plină-n muguri albi.
Priveam în jurul meu cu sufletul la gură
Doream să văd o lacrimă pe un obraz de om
Un trecător ce și-ar-fi-plâns tot dorul și durerea
Ținut în suflet după o ființă dragă ce-a plecat.
Nimic și nimeni nu lăsa o lacrimă să cadă
În aburii pământului ce mă-ncălzeau in tălpi
Doar două degete strângeau în ele lacrimi
Din albul florilor tăiate crud de mâna mea.
Cu mintea am clătinat în mine inima mâhnită
Am fost atinsă-n cuget de-o mână nevăzută,
O rază de lumină ce mi-a umplut pe dată ochii
Să văd ce am furat și am ucis în văzul tuturor.
Într-o secundă m-am simțit toporul rece
Un fier ce-a spintecat o mamă și-a zâmbit
Un ucigaș de prunc mulțumitor de a lui faptă
Smulgând o viața din cosița și ochii anotimpului.
Goală m-am simțit sub cerul ce mă mângâia!
Am coborât cu lacrima în plânsul florilor din degete!
Regretul mă sufoca și mă îngenunchea pe iarba verde
În aburul pământului ce mă certa în taină de moartea unui
prunc.
Cu soarele la gât am hotărât să fug de-acolo,
Pe mâini simțeam răcoarea lacrimilor parfumate,
Parfumul morții intrat în pielea degetelor mele
De care nu puteam să scap oricât fugeam de iute.
Cu chihlimbarul așezat în poală m-am oprit,
Și-am ridicat din el spre nouri calde brațe
Cu soarele am vrut să mă înalț spre Dumnezeu,
Să pot ajunge iute la poarta celor ce primesc Iertare.
poezie de Adelina Cojocaru (5 decembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre flori sau poezii despre abur
Zâmbesc
Niște grăsane se uitau la mine
și atunci îmi dau seama că zâmbesc.
zâmbesc în mașina 109 în drum spre slujbă.
firește impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam și zâmbește.
dar eu mi-am amintit de tine și, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacție necontrolată.
m-am trezit dimineața încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
și mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri și-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri și iar blocuri.
am zâmbit și am ramas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărțat
și eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoțofenite
și tipi la costum...
noi parcă eram picați de la Woodstock,
la școala directorul m-a luat în primire și secretara
m-a amenințat
planta ornamentală neudată la timp mai avea
doar un sfert din frunze
încercând să stăpânesc clasa
am simțit zămbetul revenind atât de irezistibil,
încât a trebuit să mă întorc cu fața la tablă.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre șefi, poezii despre școală, poezii despre tinerețe, poezii despre plante sau poezii despre ore
Lucian: Bătrâne, tu știai ceva de chestia asta?
ALex: Da, Luci, știam. Am fost mai de mult într-o excursie cu Nis, în munți, o excursie la care tu n-ai participat și am avut ocazia să aflu acest amănunt, când trebuia să vizităm o peșteră.
Lucian: Păi; și... S-a manifestat în vreun fel?
Alex: Da, sigur; chiar violent... Mi-amintesc și acum; n-a fost chip să-l convingem să intre cu noi în peșteră, sau că ar fi în siguranță.
Lucian: Deci, n-a intrat în peșteră?
Alex: Nu, a rămas afară să ne aștepte. Nici nu știe ce-a pierdut; era un peisaj feeric, parcă desprins dintr-un basm. Evident, pe noi, la vârsta aceea, ne-a impresionat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vârstă, citate despre violență, citate despre speologie, citate despre siguranță, citate despre peisaje, citate despre munți sau citate despre bătrânețe
Dar viața aceasta complet fericită n-a ținut decât o vară. Toamna, ne-am dus la Roman cu mama mea, care avea să nască; cu moșul meu, care-și tăiase două degete la un ferăstrău mecanic. În acea toamnă, a murit mama mea. Mi-aduc aminte ca prin vis de dânsa bolnavă, dar țin minte foarte bine cum era întinsă pe masă, moartă, cu lumânări la cap. În zilele cât a stat moartă acasă, uneori plângeam, dar uneori mă jucam de-a ascunsul cu niște băieți și apoi iar plângeam. Fericită, dar crudă și egoistă vârstă! Întotdeauna mi-aduc aminte cu displăcere, parcă cu un amar reproș pentru mine, că atunci m-am jucat! Niciodată, niciodată n-am dat mamei mele a mia parte din ce mi-a dat ea! Pentru ce s-a născut ea, pentru ce a trăit? Sunt milioane de ființe care au avut soarta ei și pe care nu le știu. Dar ea, fiindcă mi-a fost mamă, în mintea mea are un loc unic și întâmplarea ei e un lucru extraordinar pentru mine. Orice viață e un lucru extraordinar pentru cineva -- și nimic, absolut nimic, pentru alții!
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre mamă, citate despre toamnă, citate despre naștere, citate despre zile, citate despre visare sau citate despre moarte
Răspuns la critică
Să-nțeleagă c-a greșit
A zâmbit, dar n-a vorbit.
Degetul i-a arătat:
Mijlociul ridicat.
epigramă de Adrian Timofte (ianuarie 2022)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre vorbire, epigrame despre greșeli sau epigrame despre degete
Moștenire
Mi-ai spus: " Tata n-a plâns;
Nici bunicul n-a plâns." Te-am auzit vorbind astfel:
"Nimeni din neamul meu n-a plâns vreodată;
Erau făcuți din piatră tare, din oțel."
Și-astfel, pe buzele tremurând am simțit
Otrava lacrimilor tale-amară, c-un fel de frică,
Cea mai rea licoare pe care-am gustat-o-n viața mea
Dintr-o cupă atât de mică.
Femeie slabă, născută pentr-a-nțelege orce suferință,
Am băut durerile unor veacuri infinite dar nu-i ușor,
Nefericitul meu suflet nu poate să suporte
Toată greutatea lor.
poezie de Alfonsina Storni, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre suferință sau poezii despre moștenire
Era odată un vrăjitor răutăcios, care a făcut o oglindă, dar nu era o oglindă ca toate oglinzile, fiindcă tot ce era mai frumos și bun dacă se oglindea în ea aproape că nici nu se vedea, în schimb, tot ce era mai urât se vedea în oglindă foarte limpede și chiar mai urât decât fusese. Cele mai frumoase priveliști în oglindă parcă erau spanac fiert și cei mai buni oameni erau în oglindă urâcioși sau ședeau cu capu-n jos. Fețele lor erau așa de schimonosite că nu le puteai cunoaște și dacă, de pildă, cineva, care avea o alunică pe obraz, se uita în oglindă, alunica creștea și îi acoperea tot obrazul ca o pată neagră.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate de Hans Christian Andersen despre superlative, citate despre frumusețe, citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe, citate despre spanac, citate despre schimbare, citate despre negru, citate de Hans Christian Andersen despre negru sau citate despre cunoaștere
Cândva, o să ne avem
Cine spunea că dacă atingi soarele
te arzi?
Minciuni!
Eu, astăzi am fost in miezul lui
și nu m-am ars,
am simțit altceva.
Ea, ea ardea!
Ardeau buzele,
am simtit când atingerea lor
mi-a lăsat răni pe fiecare gând.
Ardeau mâinile,
când buzele mele au atins
fiecare notă din simfonia
de netrăiri din ele,
am rămas cu o rană
ce nu se va vindeca niciodată.
Probabil n-am să mai pot
săruta altceva,
decât pe ea.
De ce?
Fiindcă cicatricile noastre
se potrivesc de acum.
Ardeau ochii când mi-a spus:
-Stop!!!
Îi era teamă sa nu se stingă,
îi plăcea flacăra,
îi plăcea lava ce îi curgea
din fiecare literă a gândului ei,
mă voia și mâine,
eu, o voiam de acum.
Am simțit cum mă cuprinde.
Ce puteam să fac?
Am întins mâinile
și am cuprins-o în brațe,
nu voiam ca lava
să se scurgă dincolo de mine.
M-a strâns în brațe,
și am simțit
că m-a îmbrățișat
o întreagă lume.
De undeva, un înger m-a lovit
peste ceafă spunându-mi:
Iubește-o!... Iubește-o!
Am lăsat-o ușor pe pat,
arăta ca o felină,
părul răvășit îi acoperea fața,
era o panteră,
pantera mea,
mă chema cu degetul,
cu trupul,
cu ochii,
cu totul ei.
M-am oprit...
Și ea.
Am visat destul pentru azi,
știu, cândva o să ne avem
și va fi cutremur.
Până atunci, ard!
poezie de Mihail Coandă (16 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre pantere, poezii despre gânduri, poezii despre îngeri sau poezii despre viitor
În Atelier
În Atelier, demult, dincolo de pulberea anilor,
Lutul era umed și focul ardea molcom.
Iar Cel care, aplecat, își folosea mâinile
Pentru a crea omul, a modelat o formă
Și-a pus înăuntrul ei o inimă loială
Răstimp în care cineva privea de-alături.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut.
"Un îndrăgostit," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut s-a încruntat, fiindcă știa despre ce-i vorba.
Apoi Dumnezeu a modelat o formă asemănătoare,
Mlădioasă ca nuiaua de salcie,
Și i-a pus doi ochi veseli și plini de promisiuni,
Îmbietori ca un drum larg deschis.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut
"O trecătoare," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut a zâmbit, fiindcă știa despre ce-i vorba.
La urmă, Dumnezeu a modelat o formă
Și i-a dat, ceea ce era destul de ciudat,
O inimă loială și ochi plini de promisiuni;
După care, eliberat de griji, a fluierat un cântecel.
"Ce-i asta?" a întrebat Belzebut.
"Un poet," a răspuns Dumnezeu.
Iar Belzebut s-a încruntat, fiindcă știa despre ce-i vorba.
poezie de Bliss Carman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie, poezii despre lut sau poezii despre iubire
Parcă te știam ...
Parcă te știam de când e lumea,
Miroseai suav, a caprifoi.
Timpul rătăcirii ancestrale,
S-a pierdut în spațiul dintre noi.
M-am oprit și te-am strigat pe nume,-
Îmi venea în minte din străfund
Și secundele rămân mirate,
Că ecourile îmi răspund.
Parcă te știam de-o veșnicie.
Unul către altu-am alergat,
Iar în orologiul din cetate,
Clipa-ntre cadrane-a înghețat.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spațiu și timp, poezii despre secunde sau poezii despre gheață
În toamna aceea
Era toamnă
Erau și niște castani
Și o bancă.
Eu ședeam
Eram palid și poate frumos
Și mă gândeam.
Atunci s-a oprit un tramvai
S-a dat jos o femeie
Dar era îmbrăcată foarte bine
Era deci o cucoană.
Tramvaiul a plecat
Strada rămăsese goală
Atunci femeia s-a aplecat
Și-a ridicat încet rochia
Până la genunchi
Și pe urmă mai sus
Foarte sus.
Avea niște pulpe rotunde, frumoase
Și ciorapi eleganți de mătasă
A stat mult până și i-a potrivit;
Eu o priveam pierdut de pe bancă
Și ceva plângea, agoniza, murea în mine
Încât femeia s-a ridicat
Și m-a văzut.
Era o femeie albă, frumoasă
Dar obrazul i s-a făcut deodată roșu
Și eu simțeam cum mă înroșesc;
Femeia a plecat repede
Avea o rochie albastră care flutura în urmă
Eu am rămas mai departe pe bancă,
Sub castani.
Și a mai venit un tramvai
Din el a coborât altă lume
Femei și fete frumoase.
Și eu ședeam mai departe pe bancă
Și mă gândeam
La mine
La sinucidere,
Era toamnă
Și mai erau și niște castani.
poezie de Poemul invectivă (1933)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre tramvaie, poezii despre toamnă, poezii despre rochii, poezii despre fete frumoase, poezii despre fete sau poezii despre albastru
* * *
Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.
Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.
Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.
În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.
Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.
Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre unire, poezii despre plăcere sau poezii despre muzică
Tatăl (la maternitate, uitându-se prin geam la nou-născuți): Inggg, inggg, cuci, cuci... uite, a zâmbit! Nu-i așa că-i adorabilă?
Prietenul: Dar fetița ta n-a zâmbit!
Tatăl: Eu vorbeam de asistentă....
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prietenie, citate despre fete, citate despre bebeluși sau citate despre asistente medicale
Mi-au rămas ochii pe geam
Ochii mei s-au săturat de mine
ca o femeie sătulă de infidelități
cineva le strânge și le dă mai departe.
N-am nicio măsură-n iubire,
s-a dovedit nici în durere la fel,
nimicul din mine se-înfiripă-n pofte.
Ultima dată am cules fructele,
căzuse bruma peste livadă și eram grăbit,
noaptea am poposit în patul imprudenței
și n-am simțit nicio umbră.
Prin alunecarea zilelor în colivia iernii
mi-au rămas ochii pe geam
de parcă eram într-o altă lume
fără să știu cum am venit
și de ce?
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre poftă, poezii despre infidelitate, poezii despre iarnă sau poezii despre fructe