Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nimeni nu-i profet

Nimeni nu-i profet în țara lui,
Chiar de-i în Vaslui, în Covurlui,
m-ați iubit, apoi iubirile s-au dus,
ca Fugara din romanul lui M. Proust,
nu scriu simplu, nici prea complicat,
nici izvorul nu e nesecat,
sângerez în taină asta știu,
cui, ce-i pasă? Moartea nu-știu-cui?
Altul vine, înflorește ca un pom,
Oameni suntem, unii mor în somn,
Alții dintr-o vorbă, de cuțit,
mi-e rușine să vă spun că v-am iubit.

Ai fost suspendat, îmi spune prietenul,
Mă simt ca un aerostat plecat în explorări importante,
Îmi vin semnale de la Pasărea Măiastră,
De la diverse stele căzătoare,
Un cotoi miaună jos cuvinte mieroase,
Cotoiul este Bulgakov în haine de gală,
Plutesc și nu-mi găsesc pixul, al naibii pix,
Un fix cu bilă.

poezie de (16 septembrie 2011)
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Mic tratat de iubire

Iubito, de departe-ți scriu,
Dintr-un subsol, dintr-un sicriu,
Toate s-au spus, s-au frământat
La Skagerat și Kategat.
Noi ne-am iubit ori nu, va ști
Doar steaua X din grupa Psi.
Iubirea nu se cere-n dar,
Ea vine fără un orar.
.........................
Simt nevoia unei schimbări majore,
Să mă renasc femeie? Sau o statuetă de marmură?
Trupul meu a devenit o cămașă a lui Nessos,
Sufletul caută alt locaș.
Mi-e dor cumplit de tinerețe,
Ce puțin am iubit?
Ce mult m-am închinat vanității.
Dar, Doamne, eu nu sunt Faust opresc clipa,
Nici Tu nu poți fi Mefisto.
Și totuși, fiecare clipă poate fi un nou început.
Nu credeți?

poezie de (februarie 2013)
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Componente

tot surprind cu-aceeași întrebare;
Cât de tăcut ne e prietenul ce moare!?...
Nici cel mai mic semn nu ne dă, cum a fost!...
Chiar să nu fim mai mult de-un viitor compost?

Parcă-i prea brusc inopinatul exit, straniu
De gol de la inertu' cel revăd; cu-același craniu
Ce până ieri îmi tot zâmbea, îmi zicea glume!
Și nu-i răspuns chiar de-i la fel și-l strig pe nume!...

... Nu-mi mai răspunde, e de-un rece indiferent
Și n-are lipsuri, tot ce-a fost, e tot, prezent.
Doar nu-i mișcare și atunci ce suntem, ce-i?...
Înseamnă; "trup" că-i o himeră... doar idei?!?...

... Și-unde pleacă simț, ardori, multe visări,
Cuvinte, deznădejdi, buchetele de flori;
De nu mai știu nimic de cel ce le-a purtat
Și brusc, toate l-au părăsit, l-au... avortat?!

Chiar dacă-mi iau din timp spre judecată,
Sunt incapabil să-mi strâng gândurile roată,
spun dacă sunt "trup", sau sunt un... nu-i;
Căci pe-unu-l văd! Cu ce nu este?... Și e al cui?

întreb, cu suflet gol, cine pe cine l-are;
Dusul de vis pe umeri -stins ca o strigare-
Ce crește pom; un trup, umflându-se-nghițind?
Sau e-un noian imens de "feeling" în perind?

Și-atunci -de vin-ar fi- e-a cui?... Cui aparține?
Sunt simțul-gând, ascuns în "trup", artere, vine
Așteptând ziua de-un final de fugi funeste,
Lăsând ce nu-i?... Și indiferent, de-a fost, de este???...

poezie de (14 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ipostaze

Poetul nu este profet,
Nu este un sfânt în pustiu,
Doar un om ce pierde hârtii prin casă,
Uită coduri, pinuri,
se-mpacă, uneori, cu vecinii,
fluieră câinii pe stradă,
numără păsările în parc,
așteaptă primăvara,
visează seraiul lui Harun Al Rașid,
călătorește cu Sindbad
și, în final, moare în somn.

Te-am invitat la masă, deși nu meritai,
Îmi spune tovarășul Ciu En Lai,
Din cauza ta au plecat mesenii,
Îmi șuieră între dinți tovarășul Lenin,
Nici unul nu-mi spune ce are cu mine,
Eu sunt iubit între canine,
Chiar și pisicile mi se uită în ochi,
Dar nu mă suportă
Fam Van Dong,
Am eu ceva de vechi refractar,
De când eram un obraznic școlar.

Secretă nuntă cu fluturi,
Uneori înfloresc statuile,
Poți ai zona Zoster în inimă,
Nu se vede, dar sub un copac
Am găsit șapca liceanului îndrăgostit,
Ce-ncet plutește peștele- Timp?
Ce adânc se scufundă prima iubire?
Câinii au uitat mai latre,
Se uită la ceas și ascultă ultimele știri,
În curând vor înflori statuile fără mâini,
Numai buze.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Eu v-am iubit

Mi-a spus bătrânul Jumătate
De șarpe te ferești din spate,
De prost ferea din orice parte,
Eu v-am iubit, dar ce folos,
Când se ivește-un ticălos?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Tablouri/coșmar

Eram în război nu știu cu cine,
Eu, un soldat, așa îmi stă bine,
Căpităneasa ne-mparte pe paturi,
Mie îmio sută de sfaturi.
Iar colonelul serbează o zi,
Poate de naștere sau de-a muri,
Aveam fiecare pușcă, pistol,
mie-mi lipsea un creion și un rol,
omul și patul, sforăie toți,
simt cum se-apropie dușmani de opt coți,
sunt o mulțime, ne-or împușca,
oamenii nu știu să tragă o saltea,
iată ne duc în lagăre mici,
toată povestea e cu pitici.
********************
Marmura tace, Venus fără brațe,
Iubirile mor încet și în pace,
Ce a fost? Fluture - noaptea,
Eu în fluture intru în șoaptă,
Schimb de vorbe, vorbele-s iarbă,
Nu se scriu poeme cu barbă,
Am murit, n-am murit, cui ce-i pasă?
Dar poetul e cel de mătasă.
El dorește s-ajungă la vise,
Unde trădarea nici nu mai ninse,
Vina e parte din vieți făr-de legi,
Doamne, de visul acesta-mi dezlegi
Sufletul, lasă-l zboare-n Nirvana,
Revenim la Copacabana.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Imposibilitate

Prietenul meu, Puck, intră pe fereastră,
Păi nu spusei eu să nu mai răscolești trecutul?
Nu schimbi nimic, acolo sunt trădările și fericirile toate,
Nici în viitor nu căuta, cu Dumnezeu
nu este prea lesne conversezi,
Încearcă, eu nu știu ce o să-ți spună,
Din zborul păsării ghicești lărgimea spațiului,
De nu ai spațiu, te mulțumești scrii despre zbor,
Poți să și strigi, hei, trecătorilor, nemuritorilor,
Eu vorbesc, cel efemer, nu-mi trebuie laude,
Ele îngroapă, vouă mă-ncredințez, sufletul meu
În voi îl ascund, așa cum un copil ascunde comoara
În curtea școlii, sub statuia unui efor uitat,
Apoi, biciuit de cuvinte, mă las gonit din cetate,
veți găsi peste o mie de ani, piatră de râu fără semne,
și, Doamne, cât v-am iubit.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Unii... alții

... unii spun c-ai plecat,
alții râd c-ai venit
ceilalți zic - te-au uitat,
restul strigă - nimic
nu mai e din ce-a fost,
nu mai sunt amintiri
a rămas doar un gol,
înrămat în priviri

uni spun - te-au iubit,
alții strigă că nu
unii mint pe tine,
alții plâng - cică tu...
numai eu știu prea bine
n-ai fost un delir
deși mulți alde mine
te-au tratat cu sictir

unii spun – vei veni,
alții plâng – niciodată
unii strigă cică-i chin,
ura asta curată
numai eu știu prea bine
oricum vei veni
și golgota din mine
numai tu vei iubi...

poezie de (3 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

V-ați îndrăgostit de mine, lacrimi

v-ați îndrăgostit de mine, lacrimi,
v-ați îndrăgostit și-mi puneți jar,
pe sufletul cuprins de-atâta patimi
și-mi dați gust mereu din cupa cu amar

prea m-ați iubit și prea devreme,
v-am cunoscut și m-ați pătruns
și-acum mă părăsiți alene,
prin ochi și gene care-mi plâng

îmi sunteți ca surate îmbătate,
și rătăcite în mine de demult,
îmi țineți sufletul împuns de ace
și sufletul îi sete de-atâta plâns

m-ați iubit și nu m-ați părăsit lacrimi,
veniți din ce în ce mai des și mai curând,
îmi faceți ochii roșii, storși de ape,
furați răcoarea trupului ce-mi simt plăpând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A

Ceva s-a întâmplat, hemoragie, cutremur,
chestie malignă, cine n-are?
Aveți și altă întrebare, domnul Diavol?
Noi nu suntem de piatră, nici lemn tare,
venim de undeva, plecăm oriunde,
nu-i nimeni întrebe, nu răspunde,
lăsați sune telefonul, taie capul.
Pe când un om în miezul vieții lui,
dădu în mintea vivițelului,
pădure-ntunecată părea viața,
când nu aveai un scop, numai o rață,
amar vorbeai pe-ascuns, o spun pe față,
frica pe nesimțite m-a pătruns,
că nu e poezia în pericol,
ci globul nostru, vechi vehicol.
Prea ne încrâncenăm uitând iubirea,
fără iubire nicio convertire
nu-ți va salva nemernica făptură,
poți aduna zeci de milioane-n bătătură,
în versul meu reînvie Beatrice,
decât poetul cine-i mai ferice?
Nici boala și nici moartea nu-l doboară,
renaște zilnic, scrie prima oară,
printre cuvinte, ca printre pocale,
un farmec nou aduc buzele tale.
*****************************
Mi s-a plâns o pitulice
că nu are niciun Nietzsche,
niciun Kafka, Kierkegaard,
ia, acolo, adorator.
Viața trece, norii zboară,
visele se fac o sfoară,
poți urci la Dumnezeu,
dar El nudin al Său.
Eu i-am spus, privind-o fix,
nici prea blând și nici prea linx,
ai iubit, ai fost cândva
înrobită, draga mea?
Dacă vrei doar libertate,
te găsești foarte departe.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu știi, nu te miri

Îmi smulg pielea de pe mine,
doare, îmi lepăd trupul,
Nu simt nimic,
Intru în tunel, văd o altă lume,
Plină de lumină,
Ca o rază-n rouă.
Nu știam ce-i moartea,
Oricât o gândeam,
Am aflat în clipa
Altei luni, alt an,
Am trecut de parcă
Eram pe un cal,
Dincolo e bine,
Calm și numai calm.
Nici durere, teamă,
Dor de vechi iubiri.
Cât este de simplu,
Nu știi, nu te miri.

poezie de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ah, filosofia

Ah, filosofia s-a ruginit,
Îmi spune silfida din vechiul Egipt,
Doar poesia, doar poesia,
Ne mai trezește melancholia,
Dar și seceta e foarte mare,
În poesie nu sunt motoare,
Nici motorele, nici motorete,
din picioare și scrie, băiete,
La ce bun poeții în vremuri de crize?
Întreabă oricine, pipițe, marchize,
Poeții nici flori nu aduc și nici cecuri,
Zece fecioare în cer aprind becuri,
Poeții zac în beznă și scriu,
Nu au, săracii, bani de sicriu,
Fiul lui fiul, la nesfârșit,
Nu poți trăi doar cu un mit,
Cade Irod, rămâne ispita,
Nu-i Babilonul, dar e iubita,
Om din neom, antiom, paraom,
Doar din poem nu poți face un pom.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Constantin Triță

Unii și alții

Unii poartă-n sân scrisori,
Alții doruri și suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alții... în mătăsuri fine.

Unii-s prinși cu groase funii,
Alții doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ți dăruiesc petunii,
Alții... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că ești prea mică,
Alții că iubești nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alții... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alții abia-nspre zori plecară,
Unii știu că se mai poate,
Alții... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alții-n șoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alții... iar întineresc.

Unii fulgeră și tună,
Alții strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alții... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alții nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, știu s-asculte,
Alții... trist îmbătrânesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Cineva mi-a răpit moartea

nu vă grăbiți să mi-o aduceți înapoi

sunt un trecător anonim
cu tălpile tăbăcite de vreme
umbra mi-e ca o pânză
pusă la uscat
cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când răpitorii
nici nu își spun pe nume și
mereu sosesc mult prea devreme

azi am privirea unui condamnat
nici nu-mi amintesc sunt viu
carnea îmi trosnește pe os
par o pasăre decapitată de aripi
și mă târăsc printre oameni
dar nu-i bai
știu că sunt un început de poveste
ce rescrie ceea ce am fost

și cum aș putea să-i plătesc răscumpărarea
când nici nu-mi amintesc sunt viu
de fapt
nu-i moartea mea
și nici
nu o cunosc prea bine

curând îmi voi schimba domiciliul
și voi fi singurul trecător anonim
fără moarte

și totuși
cineva mă aleargă...

poezie de din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Plutesc, plutesc, inerție

Plutesc, plutesc în derivă, nici nu știu ce mă ține pe val!
Nu sunt regină, nici divă și nu-mi văd niciun ideal!
Cândva mă-mbăta răsăritul cu un cântec de ciocârlie
Și-acum m-atrage-asfințitul cu mantia lui sângerie...

Plutesc, plutesc fără voie, vâslisem cândva curajos.
Eram o,, Arcă-a lui Noe,, cu gândul și trupul vânjos.
Mai port porumbelul pe umăr nu vede nici el un liman,
Ani buni pe degete-i număr și mă topesc an de an.

Plutesc, plutesc, inerție, și-atâtea trădări mă-ngrozesc!
Nu mai am nicio bucurie și ochii, mereu mi-i feresc.
Ce mult îmi doresc îi spun, luminii că o mai iubesc...
Culorile se ceartă-n drum și simt cum înnebunesc!

Plutesc, plutesc spre niciunde și fruntea-mi ridic către cer
Slobozesc doar o rugăciune, liman și-o iubire să-i cer.

poezie de din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În singurătate se naște Narcis

"Oricine-ai fi, în seară vino afară,
Din camera în care totul știi",
Ne spune Rilke, cine-i Rilke,
Pe nici un site nu-l pot găsi.
Întreabă nea Caisă, câți pe lume
Mai scriu poeme, da, prea mulți nebuni,
unii scriu minunat, nu spun minciună,
ce mari poeți erau printre străbuni?
Atunci, mai bine vom sădi pomi, prunci, steluțe,
Să așteptăm ce vor ieși, trăim în Rai,
Dar au venit doi inși cu cămeșuțe,
Îmi spune unul, treci în dubă, hai.
Nu, nu-s nebun, dar am idee,
Nu port nici ochelari de cal
Se enervează slugile, stăpânii,
Zadarnic am ieșit din Neanderthal.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Amorul unei marmure

Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,
Adică te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,
Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,
Ei cred viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieții omul crede
o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viață moare.
Tu uiți Domnul ne-a dat glas și inimă și minte cunoaștem,
Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naștem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deși-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viața nu știu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Nu este ușor

Nu este ușor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru și scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu și-e groază vorbești despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferință,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viață,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu,
știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește
cu amrgul veșnic cald, iubind.
Boris M. Marian

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Gripa la bărbați

dor toți mușchii, șase sute treize'ș'nouă
De gripă zac și am putut să-i număr
Dar nu vă spun cât chin, nici nu enumăr,
Doar simt că o să mor, vă spun și vouă!

Bărbații, cei contemporani cu voi,
Nu sunt vitejii ce-i vedeți în filme
Sunt plângăcioși, mămoși, o culme
De lamentare. Ce o fi cu noi?!

Când un bărbat are virus de gripă
Și simte -n sfârșit i-a venit ceasul
Îi cheamă pe cei dragi, își suflă nasul,
Și-i binecuvânteaz-așa, în pripă:

"Iubit auditor, v-am strâns la mine
vorbesc cu ultime cuvinte
Așa c-o să vă rog țineți minte,
Până aici îmi fu, nu îmi e bine..."

Și le tot spune cam de-a fir a păr
Ce crede el că-i important, ce lasă
De moștenire, de averi, de casă
Și nu îl uită nici măcar pe-un văr...

Bine-nțeles n-o să dea el ortul
Decât aceeași gripă, cam la toți
Din cei prezenți: bunici, copii, nepoți...
De-acum, de ziua lui așteaptă tortul!

pamflet de din Epigonisme (29 decembrie 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Stări de suflet

Îmi vine să urlu, îmi vine să râd,
Mai lăcrim tristețe când totul e hâd,
Devin numai zâmbet sau stau încruntat,
Sunt cerul albastru, adânc de oftat

Valsez în emoții, emoții devin,
Îmi pierd echilibrul atunci când suspin,
Iubesc fără ură, cum altfel faci?
Când ura ne face mai triști, mai săraci

Și știu că greșesc, dar totuși accept,
Nu-i strâmb tot ce-i strâmb, nici drept tot ce-i drept,
Nici griul nu-i gri, ci alb înnegrit,
Doar nuanțe ce ochiul transformă voit

Mă simt ce gândesc, gândesc cesimt,
Rostesc adevăr, chiar dacă îl mint,
Cu ochii închiși revăd viitor
Și mor înviat, ca viu să nu mor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Contrarii

Singur, în camera mea,
întreb de ce nu sufăr,
Alături, lumea geme
În chinurile facerii,
Un diavol îmi ține revolverul la tâmplă,
Prefer urlu singur,
nu mă audă nimeni,
O vrabie își lasă mizeria
În palma mea,
Pe umăr, un corb îmi spune,
"Ești al meu", îmi scutur brațul,
Pasărea se înalță pe acoperișul
Palatului prezidențial.
Iau din bibliotecă " Romeo and Juliet",
Declam, " Thus with kiss I die".
Așa a fost.
********************************************
Picioarele soldatului miroseau la mari depărtări,
Râul încremenise de rușine,
Mierla se tânguia zadarnic,
Aurul zilei risipit pe coclauri,
Capetele celor vii se înclinau mai adânc.
Un muribund trecea din om în om,
Unii uitați, alții uciși cu baioneta-n beregată.
Amurgul își rechema heralzii obosiți.
Fecioarele, refugiate sub podul Mirabeau,
Căutau un adăpost cu cerșetorii laolaltă,
Un vechi cunoscut, sinucigaș de meserie,
Plutea zâmbind bonom, pălăria se umflase de apă,
Flautul cânta singur pe dealuri,
Ca oile se adună anii,
Iar dincolo, marea așteaptă, aștepta.
Când uiți un om, la fel cum l-ai ucide,
Nici frunza nu tresare, nici munții nu se prăbușesc,
Dispare omul precum ceața pe câmpie,
Purtând cu ea și cal și călăreț.
**********************************
Pentru succes, spuse pervers
ursul credul, fudul, ignorant,
trebă fii ca mine, solid,
ai strămoși la Valadolid.
Azi nu ai chef, mâine ai draci,
nu-ntâmplător cazi în canal,
dar pentru oameni slabi, săraci,
visul rămâne capital.
Stânca e-nvinsă și de vânt,
cât e de naltă cade, yes,
iubirile se sting cam des,
ne bucurăm c-un arc boreal.
Poate-o lumină, un atol
mai ține locul unui gol.
*****************************
De-i fericirea doar un zar,
mai bine împărat sau țar,
dacă alegi e și mai rău,
te iei de piept cu un băgău.
De aici pornim orice ritual,
cuvânt și aripă și cal,
apoi o să te faci de râs,
cotoiul nu mai spune pâs,
la ce renunți? La tine, yes.
Apare astfel cel ales.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cum îmi pot afla IP-ul? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!