Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mantia albă a vântului

moartea s-a mutat în oglindă, alături de imaginea ta.
păreați două surori gemene pierdute în nerăbdarea timpului.
tu îmi spălai sabia cu lacrimi prefăcute și incantații învățate de la druizii străbuni.
cu ochii închiși de durere am spart în mii de cioburi imaginea divină
și de atunci pământul ne-a acoperit visele.

călătoresc prin lume în căutarea celorlalte cuvinte sacre.
am navigat pe oceane, am străbătut cărările marilor munți.
ți-am strigat numele în fața altarelor de sânge ale unor popoare dispărute.
vântul mi-a ținut în mâinile lui inima rănită,
dar nu te-am regăsit.

pe urmele mele moartea a sădit florile negre ale tristeții,
anotimpuri incerte mi-au amanetat tinerețea unor zei fără aripi.
strângând în palme cioburile unei neîmplinite iubiri,
am desenat pe mormintele tuturor celor ce s-au sinucis,
un cer pentru doi.

corbul din turnul de piatră m-a urmat pretutindeni,
până la marginea ultimei speranțe
și chiar dincolo de ea.

poezie de (12 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Înainte de început

cu 16 zile înainte de a mă naște am auzit moartea recitând din cartea tristeții,
vocea ei domolea orice furtună iar eu începeam să îmbătrânesc departe de viață.
părinții mei petreceau alături de personajele lui Charles Dickens,
îmi căutau nume printre eroi imaginari, în lumea celor închiși în apatia trecutului.

toamna râdea dansând goală în noaptea brumată...

mâinile mele nu aveau puterea de a deschide ușa durerii,
a trebuit să ascult până la capăt disertațiile morții.
am luptat fără să pot vedea lumea nouă ce se năștea în fața ochilor mei
mi-au stat alături spiritele templierilor neîngropați.

și toamna râdea, râdea...

apoi venit Dumnezeu să îmi mângâie neputința,
mâinele Lui s-au odihnit o clipă pe sufletul meu.

poezie de (8 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrățișarea cerului cu așteptarea

soare de toamnă,
caută-mi visele risipite în porturile fără nume.
leagă-mă de ele cu lanțuri de cântec bolnav
și lasă-mi sângele să curgă fără încetare
pe sprâncenele de fum ale așteptării.

culege-mi pașii din templele fără zei.
coboară-mi de pe cruce umbra ce veghează nemurirea
și ocrotește-mi tinerețea
de privirile stăpânilor-cerșetori.

împarte-mi moartea în mii de cuvinte,
unele mai tăcute decât altele.

poezie de (5 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cineva arunca bulgări de pământ peste vise

în primele zile fără tine mă simțeam de parcă aș fi fost eliberat pe cauțiune,
mă așteptam ca la știri să se afirme că eu sunt vinovatul moral pentru moartea ta.
zilele săptămânii au șters cu hârtie de ziar ferestrele mele,
nu am vrut să mă împotrivesc, am lăsat literele să îți strige absența.
vecinul meu, pilotul de vânătoare a afirmat în public că m-a văzut cum secționam
luna
i s-a părut chiaram ascuns o parte din ea în ghivecele cu flori ale văduvelor de
război.
oamenii s-au revoltat și au sugerat unei autorități fără putere să îmi tundă pletele,
așa înțelegeau ei să mă pedepsească pentru faptul că întorc privirea la salutul lor.

cu timpul am învățat să îmi cumpăr haine de culoare închisă,
apoi am îmblânzit inorogii rămași să rătăcească în fiordurile blestemate.
nu am avut curajul să te strig pe nume în locurile pustii unde oamenii se roagă unor
picturi naive
dar pot să jur cu cuvinte de sânge
nu te-am uitat!

poezie de (28 iulie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Credința, mai presus de cuvinte

buzele Domnului sărutând fântânile părăsite,
Hugues de Payens.
pădurile arzând în credința iubirii,
Robert de Craon.
nisipul chemând corăbiile lumii noi,
Everarad des Barres.
muzica albastrului fragmentată în mii de boabe de rouă,
Bernard de Tremelay.
femeile neiubite tremurând la porțile mănăstirilor,
Andre de Montbard.
cetățile în ruină strigând numele oștenilor dezertori,
Phillippe de Milly.
vrăjitoarele arse pe rug la lumina lunii,
Odo de St Amand.
nostalgia locurilor sfinte părăsite de binecuvântarea divină,
Arnold de Torroja.
coroana a trei regi sfărâmată în fața statuilor de piatră,
Gerard de Ridefort.
șarpele nordic luat prizonier într-o seară blestemată de sfinți,
Robert de Sable.
mâinile murdare ale unui papă mort înainte de vreme,
Gilbert Horal.
asaltul asupra unui oraș sfânt la ora când mântuirea este imposibilă,
Phillipe de Plessis.
refrenul melodiei păgâne răvășind speranțele tuturor celor botezați în numele morții,
Guillame de Chartres.
tăblițele unor legi absurde murdărite de privirea neagră a diavolului,
Pedro de Montaigu.
casele închiriate unor suflete pierdute ca răsplată pentru tăcerea fără de sfârșit,
Armand de Perigord.
rugăciunea de jad spusă la miezul zilei în piața orașului cu nume de femeie lapidată,
Richard de Bures.
călătoria până la capătul lumii în căutarea celorlalte cuvinte,
Guillame de Sonnac.
apa vie murdărind fețele sfinților crucificați de o dogmă poleită cu sânge vinovat,
Renaud de Vichiers.
semnul disperării ocolind zăpezile munților mutilați de tristețea orfanilor rătăciți,
Thomas Berard.
inelul reginei mame învelit în flamura sfâșiată a unei dinastii caduce,
Guillame de Beaujeau.
marea bătălie de unde călăreții lui Iisus nu s-au mai întors pe drumul de sare,
Thibaud Gaudin.
profețiile spuse din mijlocul unui rug împlinind veșnicia,
Jacques de Mollay.

credința,
mai presus de cuvinte...

poezie de (16 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candela de toamna

patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.

am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.

apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.

poezie de (28 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Patru ani am călărit

patru ani am călărit alături de sfinți decapitați între un oraș sfânt și o iubire interzisă,
orele mi s-au părut fără de sfârșit,
minutele ți-au săpat morminte în sângele meu otrăvit de atâta așteptare.
șacalii deșertului au încercat să îmi trimită sufletul în iad
dar eu mi-am acoperit durerea cu semnul întors al mantiei albe
și am mers mai departe.

am șchiopătat doar în fața focului sacru.
acolo genunchii s-au frânt în cea mai frumoasă rugăciune din lume.
îngerii mi-au biciuit credința cu cravașe de lumină și cuvinte însângerate,
durerea mi-a închis ochii și mi-a deschis brațele,
în numele Tău.

apoi a venit toamna
iar Johannes Larmenius
a reaprins candela de argint.

poezie de din Sublimare (2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul mutilat al tinereții

garda pretoriană fusese inculpată de un inchizitor plictisit și îmbătrânit înainte de
vreme,
întrebările au săpat gropi adânci în livada de caiși,
atât de adânci încât pânza de apă a izvorului minciunii a fost tulburată.
comandantul a fost adus și torturat în fața oamenilor ce cândva îi executau ordinele,
țipetele lui au declanșat avalanșe modeste pe crestele unor munți aparținând unor zei
cu nume uitat.

fecioara de albastru a îmbrățișat picioarele stăpânului și a început să plângă
neconvingător,
martorii s-au mirat de îndrăzneala convențională a unei fete neștiutoare
și au aruncat cu sulițe fără vârf în visul mutilat al tinereții.

lăsat amanet unor cocori fără aripi,
cerul s-a întunecat
mult prea târziu.

poezie de (30 iulie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drum către nicăieri

între două zile apăsătoare am reușit să descalec la poarta unui han burgund,
calul era tot numai spume iar din părul meu ieșeau aburi de dorință amestecați cu frică.
hangiul mi-a spus că nu are camere libere dar pot dormi pe iarba udă alături de ceilalți pelerini,
am strănutat cu subînțeles și am ieșit supărat strângând în palma dreaptă mânerul unei săbii gata să caute sânge vinovat.

afară, lângă foc, oameni obosiți și plini de necazuri, împărțeau tăcerea.
m-am așezat lângă ei atent ca nu cumva să îmi pierd tinerețea în schimbul unor amabilități fără de rost.
cei mai bătrâni s-au ridicat către miezul nopții și au devenit păsări fără cer
ceilalți au cântat cum au putut balade despre eroii căzuți în luptele de dincolo de nisipuri.

spre dimineață ai venit și tu, firavă și la fel de frumoasă ca în ziua primului sărut,
focul s-a stins uimit de pașii tăi ce ridicau întrebările mai sus de orice acceptare.
te-ai așezat în spada mea fără să îți pese că mori departe de casă, într-un loc aproape pustiu,
sângele a curs ca o cascadă în căutare de trup nou, fără oprire, fără ecou.

când între noi nu a mai rămas decât mărturia unei secunde rușinate,
mi-am șters sabia de inocența unei copilării netrăite
și am plecat să alerg singur,
într-un loc numit,
nicăieri.

poezie de (13 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Un gladiator

În Roma e mare sărbătoare,
Curge vinul din ulcioare.
E o zi caldă și senină,
Pe o arenă de lume plină.
În mijlocul ei, doi gladiatori se luptă ca niști lei.
Dar unul dintre ei se roagă în gând către zei,
Să-i dea putere și credință, ca să obțină biruință.
În mână el sabia strânge, în jurul lui e numai sânge,
În urechi răsună neîncetat, vrem sânge, vrem sânge cu adevărat!
El sabia prin aer o învârtește și capul adversarului îl zdrobește.
Apoi în genunchi se lasă și își aduce aminte de soție, copii și casă.
Inima de durere îi plânge și către public strigă,
V-ați săturat acum de sânge!
Publicul tace mirat și se uită la viteazul bărbat, care moartea a înfruntat.
De odată toți au strigat: ești liber, că ai meritat!

poezie de (10 februarie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea in editie de lux

sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să își sărbătorească ziua de naștere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înțepenite pe volan și mă pândește cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristețea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, așa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei șchiopi, va fi minunat...

sunt prea lungi versurile tale, țipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepozițiile compuse și verbele tale îmi ard fața
așa să știi...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeți la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâșiată de colții geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...

până la urmă am aruncat-o cu forța în mijlocul toamnei, șampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...

la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim fețele
iar unul din noi
a murit.

poezie de (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am găsit, Minunea mea

Te-am găsit la marginea lumii,
Pe-altare de ierburi cu frunze și flori,
Când felinarele serii, luminau trist pământul,
Pentru toți ochii înlăcrimați și hoinari.
Te-am găsit pe două sprâncene,
Ce ridică și coboară tot Cerul,
Pe fruntea timpului, ce-anunța regăsirea,
Unor trupuri pierdute, prin lume cu dor.

Te-am găsit la marginea lumii,
Așezat pe-un cufăr cu-amintiri plânse,
În orele fierbinți, când îngerii sparg lacăte,
De la cugete frământate, de pierdutele iubiri.
Te-am găsit la marginea lumii,
Cântând viata ca pe-un poem prăfuit,
Când ceasul unea, gânduri și inimi,
S-alunge tristețea, din vinovatul pământ.
Vinovatul ce tine azi lumea!
Vinovatul ce desparte iubiți!
Vinovatul ce-mparte azi ochii!
Vinovatul ce-ascunde... dureri!
Vinovatul ce nu are gură, să strige;
Sunt sătul de lacrimile și dorurile tuturora,
Ce mă umple tot timpul, de răni!
Căutați-vă, și iubiți-vă, să pot respira bucuros!!!

poezie de (6 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poezie neagră

zmeie de hârtie colorată amestecate cu visele mele,
mâinile tale împletindu-mi șuvițe,
mâinile tale...

iarba ruginită dormind pe hainele uitate într-un decor luminos,
rugăciunile mamei aducându-mi liniștea,
rugăciunile mamei...

caii furtunii galopând peste mormintele prietenilor mei,
lacrimile Domnului udând florile credinței,
lacrimile Domnului...

caravanele dervișilor în căutarea pământului făgăduinței,
dragostea mea murmurând versuri mai negre decât învierea,
dragostea mea...

mâinile tale...
rugăciunile mamei..
lacrimile Domnului..

dragostea mea...

poezie de (18 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sinucidere

nu am reușit să ajung la timp pentru a opri gestul tău disperat,
ai hotărât că e mai bine să zbori fără mine,
dincolo de iubire, dincolo de regret.
ți-ai adunat toate nimicurile într-o singură metaforă călăuzită de o spaimă ce îți ardea așteptarea.
am alergat disperat sperând să ajung lângă ține înainte de a pleca lumina,
mi-am simțit picioarele de plumb iar pașii răsunau ca limba unui clopot ce anunța moartea cu indiferență.

părinții tăi mi-au cerut să îți ard trupul în cuptorul unui august nemilos,
mi-au reproșat că din cauza mea ai plecat să cauți binecuvântarea într-un loc păgân,
departe de casa părintească.
i-am ascultat răbdător cu capul plecat în praful amintirilor,
apoi am primit lovitură după lovitură din partea tuturor necunoscuților ce te doreau înapoi.

după ce patru anotimpuri au dansat pe mormântul tău acoperit de lacrimi mincinoase
m-am furișat să îți sărut umbra însângerată de atâta așteptare.
te-am găsit la fel de frumoasă, îngropată de vie într-un pământ străin
părul îți crescuse atât de mult încât devenise văl de mângâiere pentru îngerii căzuți.
pe fața ta crescuse iederă și floarea neuitării
iar eu am râs de durere, iubito,
am râs.

poezie de (14 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șoapta dimineților risipite

așa cum ți-am promis înainte ca o stea să îți poarte numele și tristețea,
ți-am aruncat cenușa din urnă în apele oceanului purpuriu al durerii.

nu am știut cum și în ce fel să îți pomenesc numele acolo unde oamenii îl caută pe Dumnezeu,
am lăsat doar orga să îmi taie felii din suflet
răscolind amintirile.
privirile copiilor ce așteaptă să devină bărbați mi-au spălat părul de sângele tău
iar nerăbdarea fecioarelor ce își doresc mutilarea sufletească
m-au înălțat deasupra sentimentului culpabilității absolute.

rănit de spinii trandafirilor furați de pe mormintele mamelor fără copii
Iisus și-a rezemat suferința de umărul lui Philippe de Milly.

când va sosi toamna voi căuta cel mai înalt copac din pădurea nebună,
din el voi sculpta o cruce cu o mie de brațe și un singur Dumnezeu.
umbra ei îți va păstra numele până la sosirea cocorilor,
până atunci.

despre întunericul ce te-a închis într-o colivie de pământ
e prea târziu să îți vorbesc...

poezie de (25 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou hibernal

iarna stăpânește
prin toate cotloanele orașului,
ale nervilor
și ale oaselor

viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici

serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe țiglele acoperișurilor,
ascult dorințele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândește sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viață

și nu știu cine șuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Ene

Două lacrimi

Două lacrimi am văzut în salba
Unui nor ce mi-a ieșit în cale.
Două lacrimi au căzut în iarba
Unde se târăsc melcii agale.

Două lacrimi curăță pământul
Năpădit de buruieni amare.
Două lacrimi s-au uscat în vântul
Legănat din zare-n altă zare.

Două lacrimi las acum să cadă,
Umerii pomeților să-mi spele.
Două lacrimi n-au cum să se vadă
Între-atâtea mii și mii de stele!

Două lacrimi reci, rostogolite
Peste lume, cât e ea de mare.
Două lacrimi calde, înflorite
Într-un plâns de sălcii curgătoare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cuth Hajnalka

Iubiri neîmplinite

Cerul îmi vorbește în tonuri de mov și roz aprins
Soarele zâmbind mi-a spus pe curând,
Un stol de iubiri neîmplinite își iau zborul
Gândul mi-e la tine iar
Te aștept...
Luceafărul mi-e prieten bun
În taina serilor de vară,
Privesc spre cer și vreau un semn, o minune divină
O stea căzătoare să-mi lumineze calea spre tine,
Și te voi afla într-un final!
Capătul de drum se află la marginea singurătății
Inima îmi tresară,
Și alerg spre iluzia unei iubiri împlinite.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încă de la începutul anilor '60, astronomii au detectat, cu ajutorul marilor radiotelescoape puse pe atunci în funcțiune, emisiuni asemănătoare celor de televiziune, provenind din zone îndepărtatea ale galaxiei noastre. Pornind de la posibilitatea comunicării interstelare prin unde electromagnetice, echipe prestigioase de oameni de știință s-au lansat în căutarea unor interlocutori din Univers.

în Urme de pași în cosmos
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eliberare

Mi-am pus într-un felinar curajul
Și l-am aprins cu scânteia lucidității
Ca să cobor pe scara sufletului meu
Ce mi-a mai rămas.

Am străbătut bezna amintirilor
Am scuturat praful imaginilor
Și am ascultat cuvintele glasurilor
Ce s-au adunat.

Pe tine te-am găsit într-un ungher
Într-o cameră cu ușa încă deschisă
Dureros de plină cu suferințele mele
Foste dorințe vii.

La ușă se îmbulzeau alte dorințe
Arzând să intre șite mistuie
Dar tu le ucideai pe rând cu arma
Indiferenței glaciale.

Te-am privit și mi-ai părut obosită
te lupți mereu cu dorințele mele
Și tristă în sufletul meu să fii închisă
Fără de voia ta.

Te-am prins de mână și te-am scos afară
În timp ce dorințele mele veneau năvală
Urlând după tine și luptându-se cu mine
În urma ta.

Și ți-am strigat Fugi! Nu mă aștepta
Încearcă să te ajungi pe tine însuți
Cu toți si toate ce-s ale tale acum
În lumea ta.

Am să rămân să îmi ucid dorințele
Să le închid în camera suferințelor
Și să-ti așez imaginea în praful amintirilor
Din lumea mea.

poezie de (februarie 2011)
Adăugat de Daniel UrituSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unsprezece elegii mai târziu

Iată cum anotimpul ne întâmpină cu semnele aducerii aminte ;
suntem două umbre bântuite de nostalgii.
Sentimentul nedezlipit de aripi s-a stins
și ne-au unit două părți asimetrice într-o frunză de piatră,
rămânând în așteptarea zborului din elegie ;
poate cel mai îndepărtat timp pe care l-am atins vreodată.

Fluxul toamnei golește aleea trecătorilor cu frunțile plecate
și număr băncile pustii ale celor ce s-au despărțit.
Urmez calea frunzelor, scufundându-mă în gânduri,
fără putință de îmbrățișare, mereu trăită de altcineva.
Urc din gânduri, bătut de visuri,
scuturându-mi noaptea de nesomn ;
umerii îmi sunt de gheață și nu au nici măcar prezent.

Străbat un spațiu îngrădit de artere necurgătoare de viață,
refuzând toamna care-și caută orbita în respirația noastră ;
exist și exiști atâta vreme cât ne adăpostim unul în celălalt.
Nu ți-am vorbit despre sentimente,
n- am fost niciodată fericit pentrumi-am amânat fericirea.
Când ți-am văzut zâmbetul ca pe un fluture pătat de soare,
am devenit aer și m-am lipit de zborul tău
ca de o durere dulce de care nu mă pot despărți.
Am adormit pe genunchii tăi și te-am visat copilă.

Brațele tale urcară prin ruinele nopților mele,
înlocuindu-mi mâinile cu două aripi în numele zborului.
Am zburat împreună deasupra ninsorilor
care nu străbătuseră încă iernile pământului ;
eram două umbre absorbindu-se una pe cealaltă.

Aleseserăm totul pentru a îmbrățișa totul în numele apelor,
amestecându-ne până la sânge ca două fluvii de păsări.
Și iată-ne curgând din ploi într-un singur trup.
Frunza de piatră se înălță în starea de frunză,
zvârlindu-se în trupul copacului ;
curge din ea timpul îndepărtat pe care l-am atins vreodată,
curgem ca două ape sprijinindu-ne una de cealaltă
ca de propria matcă.

Am curs unul în celălalt, bătuți de arșiță și de furtuni ;
am urcat, am coborât și am urcat din nou
răniți din dragoste de viață până am luat înfățisarea
pământurilor călătoare în vânt.
Oasele ni s-au albit în iernile care ne-au pătruns
și ne pătrund și azi
în numele timpului,
în numele pământului.

Dacă a existat cu adevărat Dumnezeu,
m-am închinat dinaintea ta în numele fericirii.
Dacă n-a existat Dumnezeu, te-am creat ca pe o zeiță
cu chip de suflet și m-am închinat dinaintea ta
în numele mamei,
în numele nopților înduioșate de glasul ei,
în numele divinității.

poezie de din Boema, dec. 2017
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook