Ocaua lui Cuza

Cuza, om corect din fire,
A dat tuturor măsura...
S-a retras în amintire
Şi-a rămas... harababura!

epigramă de Ion Meca din Semne ale timpului nostru (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joaca de-a timpul

se dedică omului de la putere

El s-a dat rapid de-a dura,
doamne cât s-a dat;
Timpu-şi respecta măsura,
nicicum n-a cedat...

S-a rostogolit făptura,
fuga de păcat;;
Folosise cotitura,
n-a mai aşteptat...

S-a ascuns crezând, figura
să-l fi protejat;
Doar atât că partitura
altul i-a cântat...

Şi de-aici harababura;
ştiţi ce a urmat?...
Foloseşte impostura
omului de stat!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazul Cuza - Lui Teleor (Aluzie la o epigramă a lui Teleor, asemănătoare cu una semnată de A.C. Cuza şi care s-a dovedit, la rândul ei, a fi o traducere din revista Fliegende Blatter)

Că n-am destulă sare a-mea
Te rog, amice,-a mă s-Cuza
Dar c-aş fura-o altuia,
Nu cred să poţi a m-A. C. Cuza.

epigramă de Ion Luca Caragiale din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocaua lui Cuza

Cuza Vodă, Domnitorul Principatelor unite,
A dat legi şi-a dat reforme... şi dacă ţin bine minte
Legea cu,, Ocaua mare'' nu prea era respectată
De negustorii din târg. Şi-a mers la Galaţi odată

Îmbrăcat cu un suman şi-o căciulă ţărănească
Pe cel necinstit şi lacom într-un fel să-l pedepsească....
Şi-a luat ocaua mare şi două putini cu lapte,
Lapte acru,.... ca ţăranii şi s-a pus Cuza pe fapte

Amestecat cu norodul Vodă şi-a luat îndemnul
Şi-a nimerit la băcanul care vindea untdelemnul
Nu cu,, ocaua lui Cuza'', vindea cu,, ocaua mică''
Ca să se îmbogăţească pe spinarea lui,, opincă''...

Cuza Vodă i-a propus ca-ntre negustori un,, troc''
Să-i dea lapte pe-untdelemn şi-au bătut palma pe loc:
Şase ocale de lapte pe una de untdelemn
Hoţoman, şmecher băcanul a făcut cu ochiu' un semn

Şi în loc de-ocaua mare voia să-i dea untdelemnul
Cu ocaua lui cea mică,( de-aceea făcuse,, semnul'')
Cuza Vodă a văzut că băcanu-i necinstit
Şi ca să-l înveţe minte uite-aşa l-a pedepsit:

Şi-a dat de pe cap căciula şi a lepădat sumanul,
(Când a văzut epoleţii... a înlemnit pe loc băcanul!)
I-a pus pe slujbaşi să-l plimbe cu ocalele de gât
Prin tot târgul din Galaţi pentru fapta ce-a făcut

Arătând ocaua mare să strige:,, Cu asta, DA!''
Şi-arătând ocaua mică:,, Cu-asta, NU!''... Aşa striga....
Dacă stau să mă gândesc să îmi vărs şi eu amarul
L-aş chema pe Cuza în piaţă să verifice cântarul!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a dat seama că moare: şi-a retras ultima... iluzie din cont!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei prieteni (poezie pentru copii)

Căţeluşul Martinică
Alergând el o pisică
A dat peste un dulău:
Câinele pisicii rău.

De frică rămas blocat
Abia dacă a lătrat
Şi-a fugit lângă pisică
Tremurând tare de frică.

Când dulăul a lătrat
Pisica a mieunat
Apărând pe Martinică
Ce fugea după pisică.

Şi dulăul, s-a retras
Trei prieteni au rămas:
Prieteni la cataramă
Ce-a mai dulce-n lume mamă.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire – variantă

Ai muncit, amar de zile,
Cât ai fost pe acest Pământ,
Şi-a rămas ca amintire
Crucea pusă pe mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chelbos

A picat, fir-ar să fie!
Şi ce păr aveam din vechi.
Ce-a rămas... e-o farfurie
Răsturnată pe urechi!

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o relaţie de probă

L-a-njurat de-atâtea ori
Până şi-a ieşit din fire;
Şi-i făcu copil din flori
Să îl abă amintire.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa este măsura incomensurabilă a tuturor lucrurilor din universul nostru...

citat din Ion Pachia-Tatomirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grigorescu

Plin de dezamăgire şi revoltă,
'Nainte de-a muri, el şi-a retras
Şi Carul Mare şi cel Mic, pe boltă...
Dar din păcate, boii au rămas

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Galeria de artă (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învătămarea

cu minte sclipitoare voiajoare
s-a dat
pe gheaţă şi avea o lunecare... lunecare...
s-a dat
cum bine se obişnuieşte
rănit în clipa următoare (?!) - s
a dat măsura din el: o singură fl
oare de holtz - cine stăpâneşte aici
unde nu
stăpâneşte mai nimeni şi
vătămarea de rutină este...
curtată... învătămare...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a retras ştiinţa vreodată? Nu! Catolicismul este cel care s-a retras tot timpul înaintea ei şi va fi întotdeauna forţat să se retragă.

citat clasic din Emile Zola
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul lui Cuza

Portretul lui Cuza, iată
Se vinde-n târg, e la modă.
Săracul de Cuza Vodă,
Îl vândură încă-o dată.

epigramă de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazul Cuza - Aceluiaş Teleor

Nu zic... Poate că n-am haz,
Dar, te rog, admite scuza,
Scumpe-amice:-n orice caz,
Eu sunt eu şi nu sunt Cuza.

epigramă de Ion Luca Caragiale din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe val

Pescăriţa amatoare
Folosea momeală fină
Şi s-a prins un peşte mare,
Plin de lapţi... şi cu maşină!

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul sfârşitului

Ajuns la capătul Tuturor Vârstelor,
Cavalerul stătea pe calul lui înaripat;
Armura-i era roşie şi plină de rugină,
În inima-i nici o mâhnire nu-şi făcuse pat.
Şi-a ridicat cu-o mână viziera
De pe faţa numai piele şi os, privind departe,
Iar armăsarul a întors capul şi-a nechezat,
Neclintiţi amândoi în acea singurătate.

Nici o pasăre deasupra căderii din timp
Nu se-auzea, nici cântec de dragoste şi nici chemare;
Nu respira nici vântul:
Nemişcare.
"Eu singur şi acest sfârşit!" răcnit-a Cavalerul;
A eliberat frâul şi-a dat pinteni cu putere –
Lansând în spaţiu cea din urmă provocare:
Şi tăcerea a rămas tăcere.

poezie clasică de Walter de la Mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţului păcălit

Erau un trup şi-a fost prea bine,
Când se plimbau pe sub castani;
Un suflet a rămas, în fine,
Căci celălalt s-a dat pe... bani!

epigramă de Ioan Şiman din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Din întreaga lui trăire
Zbuciumată pe Pământ,
A rămas ca amintire
Crucea pusă pe mormânt.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui maestru

Deseori s-a întrebat:
Câţi în viaţă l-au urmat?
Şi-a rămas dezamăgit;
Cei mai mulţi l-au urmărit...

epigramă de Ion Bindea din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa fericirii

Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
şi ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înţeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
şi aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te aşez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.

poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!