Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Poveste cu somon

Pe coridor am și eu niște plante amărâte. Le stropesc, ele se agață de viață, așa ar trebui să fac și eu.
În timpul prânzului, somonul din farfuria vecinei a sărit și a mușcat-o de nas. Un somon carnivor. S-a produs o oarecare tulburare. Un chirurg a refăcut organul olfatctiv, cum era el, frumos și mândru. Rău este că somonul a reușit să fugă. A fost văzut în parc, se hârjonea cu niște câini vagabonzi. Avea mișcări de focă, îi mușca, iar câinii lătrau fericiți că au un tovarăș de joacă nemaiîntâlnit. Cineva a propus ca somonul să fie trecut în cartea recordurilor. Dar pe numele cui.? Pe al meu, în niciun caz. Este și acum present în parc, autoritățile nu se interesează de el, au multe, alte probleme. Ce facem, mai cumpărăm somoni? Am citit că plantele și animalele ( somonul nu este animal, da?) au suferit mutări genetice. Eu, care nu sunt somon, am în ultimul timp niște vise caudate, mă dor ceafa, umerii, mușchii dorsali.
Medicul- șef al ospiciului a venit să-mi strângă mâna în somn. Apoi a scos un strigăt, de s-au dărâmat jumătate din clădirile din cartier. În alt vis, vorbeam cu mine la persoana a treia.
Într-o altă viață, somonul a fost profesor la Colegiul Frații Brown, din Lancashire. Am auzit că un domn, după moarte a ajuns ventilator. Bătea dintr-o pală ca o inimă.
Apoi a apărut o ființă cu contur incert și misiune ingrată. Trebuia să demonstreze că a fost somon la viața lui.
În acest timp, avioanele se uzează, cad în picaj, justiția, morala nu au nici un cuvânt de spus.
Eu am gustat din aura sfinților. Blocurile paralelipipedice tac. Aerul tace. Pământul mă apasă. Veșnicia pare un fluviu rece în care cresc somoni. Pereții rostesc poeme. Omul se chinuiește singur, se ghemuiește de durere. Râde. Iadul se holbează la noi. Secundele măsoară eternitatea. Peste tot sânge, din soare, stele, lună, florile câmpului sunt roșii, somonii sunt roșii. Basta cu sângele și cu această culoare roșie.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Drew Baylor: Niciun adevărat fiasco nu a început vreodată ca o misiune pentru adecvarea la norme. Motto-ul aviației britanice este: "Cei care riscă, câștigă." Un singur fir de iarbă poate răsări prin ciment. Somonul din apele Pacificului de nord-vest luptă din răsputeri pentru a migra sute de mile împotriva curentului, având ca scop unic reproducerea desigur, dar și... viața.

replici din filmul artistic Elizabethtown, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numai iubire?

Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.

Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
Ți-am fost iubit odată,
În secolul trecut,
Acum fumez o pipă
și mint că nu Te-am vrut.

---------------------------------
Aici e locul meu, i-am spus câinelui credincios,
Aici voi fi îngropat, nu-mi trebuie fanfare,
Nici zgardă de aur și nici marmură,
Să pot auzi clinchetul tramvaielor,
Urletul sălbatic al motocicletelor,
Vocile rândunicilor, voi gusta quiche cu somon afumat,
O felie de lună, voi transporta dulapuri vechi,
Cu costume de gală din vremea lui Napoleon III,
Voi râde de listele laureaților, medaliaților,
De istoriile literare voi râde în hohote,
Trece în goană un pâlc de călăreți,
Sunt oamenii lui Alaric, caii lor fumurii
Cântă imnuri imperiale, guillaume iar face glume,
Iar noi mai avem puterea râdem,
Trăiască, strigă sufletele slabe,
Pe ritm de samba, apoi adio.
Vom naviga fără dureri, departe de noi înșine,
Precum un Sindbad, Don Quijote, Magellan
Sau Olandezul Zburător fără de moarte.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Neil Armstrong

Cred oamenii merg pe Lună pentru că este in natura sufletului lor înfrunte provocări. Ne este impus să facem asemenea lucruri la fel cum somonul înoată în amonte.

citat celebru din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ai spus

Tu ai spus – nu cer nimic,
Nici cerul nu poate cere,
Tu ai spus, evoluăm pe raze diferite,
Este bine, iradiem ceva, tu ai spus,
Nu suntem nici aproape, nici departe,
Este drept, noi doar suntem,
Tu ai spus, nu este momentul,
Așa este, nicio execuție nu se potrivește cu momentul,
Pentru mine nu există decât ACUM,
Dar nu ai cum înțelege, ai ceasul tău,
Nu-ți sunt străin cât timp ne aflăm în această lume,
Tu ai spus, iubirea este-n tine, fals,
Iubirea mea este la tine, iubirea ta nu este nicăieri,
Poate că este în cuvinte, dar ce sunt cuvintele?
Pui de vrăbii, zboruri de rândunele, vorba Minulescului,
Cel ce pierduse cheia, pălăria și bastonul,
Tot mai departe ne vom roti, mâine vom fi departe,
Acum este deja mâine, everyone around me is dying,
Fiecare pleacă în alt tren, avion, au rămas un pantof fără toc,
Un toc fără peniță, din joacă se nasc iubirile,
Ca furtuna-n aprilie, copleșit îmi plec fruntea,
Parcă ieșeam din spital sau din închisoare,
Mă simt ca o libelulă, adică liber, în jurul meu moare timpul,
Acest fluviu pe care plutesc cadavre invizibile,
Eins, zwei, copii împușcați în fața mamelor,
Mame împușcate în fața copiilor, cine -i mai plângă?
Istoria se scrie de jos în sus, apoi se autodecapitează,
Buzele mele mușcă aerul, pântecul aerului, mormânt aerian,
Am scos sabia de aur de sub nisip, ca Lancelot,
Pălăria lui Hamlet a fost uitată la rechizite,
Veneau lupii și urinau peste tot,
Departe urlă felinele mari,
Mă acund și repet, toate sunt vânare de vânt.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Corina Dașoveanu

Cât este imensa depărtare de cele ce sunt, văd de jos în deasupra

burta începuse să-mi crească demult înainte, știam cumva trebuie port înăuntru însuflețirea aceea, să îi dau din sângele meu, din trupul meu trup.
cu timpul am înțeles totul era pe dos, că eu sunt cea care va fi născută, că în devenire sunt carnea fructului care înconjură sămânța. și crește.

am iubit îndelung imperiul din pântece, cuvintele îmi plecau și mi se întorceau prin vene să-mi descrie mărirea unui invadator căruia îi voi fi vasală și vestală deopotrivă.

s-a petrecut însă ceva, ca o întrerupere, pierdeam mult sânge și nevinovății, am dispărut înainte de a naște undeva între moarte și amnezie. nu am fost acolo.
mi s-a spus că a fost o fericire, aerul s-a umplut de frumusețe, veniseră niște făpturi culegătoare de dragoste, cu lumini în loc de mâini.

când am ajuns din nou în ochi, totul se încheiase cu ață chirurgicală.
nu puteam întreba, ardeam, o febră albă se scurgea prin oase. simțeam locul gol, enorm, făcea parte din mine, durea, am continuat îl cresc.

rămăsese în mine placenta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Inima mea cea nouă...

Cred e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.

M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.

Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.

Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.

Aveam acum imima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.

Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.

Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.

Cred că ar fi bine ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul iasă din viață.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Langston Hughes

Viața e frumoasă!

Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.

Dar am țâșnit la suprafaț㠖 și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate aș fi reușit s-o fac.

Dar era Rece în acea apa! Era rece!

Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.

Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul n–ar fi fost atât de înalt
Poate aș fi reușit s-o fac.

Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!

Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste –
Dar am fost născut ca să trăiesc,

Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.

Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "The Dream Keeper: And Other Poems Paperback" de Langston Hughes este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Regina Roșie: Și ce este asta?
Iepurele Alb: Este o "cine", Maiestate. Ea este... um...
Regina Roșie: "Um"?
Alice Kingsleigh: Din Umbridge.
Regina Roșie: Și ce s-a întâmplat cu hainele tale?
Alice Kingsleigh: Îmi sunt mici. Am crescut foarte mult în ultimul timp. Sunt mai înaltă decât toți cei din Umbridge. Ei râd de mine. Așadar, am venit aici în speranța că mă veți putea înțelege.
Regina Roșie: Draga mea, oricine care are un cap atât de mare ca al tău este binevenit aici la curte. Cineva să-i găsească niște haine, folosiți perdelele dacă e nevoie, dar îmbrăcați această fată enormă.

replici din filmul artistic Alice în Țara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

It's all baloney!

Cu alte cuvinte – GOGOȘI, hrana, locul și crima,
Spuse profesorul Blima, Excesescu îl contrează
Cu un brad și cu o brează, iar eu vin din Engadin
Cu biciușcă și lumini, spectatoate nu-s doar Hus,
De poeme sunt sedus, nu alerg la maraton, prefer
Statul la balcon ori căderea-n gol deschis,
Cum se-ntâmplă și în vis. Ochii, ochii, ochii mei
Au murit ca niște miei, peceneg cu peceneg
și cuman c-un singur neg, iar caii de-aluminiu să mă pască,
eu v-am iubit, am ars precum o iască. A trecut vremea,
schimbăm ritmul și rima, deci a trecut vremea oițelor fericite,
a lupilor cu rochițe de vară, șeful cel mic îl naște pe cel pitic,
din Marx în Lenin, în Stalin, apoi în salina amară, viață pe creștet,
la creșă e Beckett, el joacă-n persoană, absurdă hârjoană,
-l batem sălbatic, iubim doar ce-i static și logic și clar,
n-om fi măgari, s-au terminat și funeraliile, succes,
s-a încheiat un an, progres nu văd, dar simt cum crește
o ură oarbă ca-n Pacific doar un pește, avea bătrânul meu
trei aripi de gigant, el poposi din Spania-n Levant,
apoi a fost un înecat frumos, zâmbea timid din piele și din os,
în dragoste nici moartea n-are grai, știai, iubita mea, știai?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Hindenburg

două zile te-am așteptat vii/ în prima zi soarele părea sfâșietor de frumos
/ un balón în flăcări din care cădeau oameni în flăcări / credeam că sunt doar artificii dar m-am înșelat
eu eram o ființa arsă de dor și totul era în imaginația mea.

a doua zi a plouat și prin perdeaua de picături străvezii mi-am văzut viitorul
un viitor lipsit de dragoste / pentru tu ești singurul care îmi poate poate aduce liniștea.
din nou m-am gândit la soare și la ce or face oamenii arși în spitale. plăgile lor roșii mă obsedau și te asteptam vii / să-mi explici ceea ce îmi imaginez nu e nimic real.

a treia a zi ai venit și mi-ai zis că a fost cândva un balon de heliu plin cu oameni care a luat foc și
toți au ars. am căutat pe google. așa era.

// dar tot am crezut ceea ce s-a întamplat este doar în mintea mea bolnavă de dor//

cerul este senin acum/
o clipă uit din nou la soare și mă întreb cât timp va mai trece
până ceva ne va arde și pe noi

cât timp va mai dura/ până o să pleci din nou/ și eu voi sta singură cu toate organele în flăcări pe acest pat de spital / privind în gol/ dragostea mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Petru

Isus, Cuvântul întrupat,
În lume la noi a venit.
Era divin, adevărat,
Dar pentru mine S-a smerit.

Pe mulți din lume i-a chemat,
Le-a zis vină și să vadă
Cum viață nouă le va da
La cei ce-n El vor vrea creadă.

Și Simon L-a urmat pe El,
Crezând El este Hristos.
Și-a fost schimbat de Dumnezeu
Și din păcat a fost el scos.

De-atunci el nu mai este Simon,
Ci Petru este el acum,
Iar viața lui este lumină
Trecutul lui deja e scrum.

Vreau -ți spun: și eu sunt Petru!
Și viața mea El a schimbat!
Nu mai sunt Simon! Da, sunt Petru,
Căci Simonul a decedat!

Nu mai sunt rău, ci bun eu sunt!
Nu sunt curvar! Ci sunt fidel!
Nu sunt bețiv! Veghez crezând!
Nu-s păcătos! Iertat de El!

Nu răzbun, vreau să fac bine.
Nu-s mânios, ci sunt om blând.
Și vreau -ți spun astăzi și ție:
Simon fii cât ai de gând?!

Nu ezita fii schimbat.
Urmează-L astăzi pe Mesia!
Vino la El fii salvat.
Primește astăzi veșnicia!

poezie de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Nu de moarte mă tem, nici de veșnicia ei,
Noțiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem niște ignoranți, ca și acum zece mii de ani,
Ca și cățelul, pisica și calul, porcul,
Poeții sunt singurii exploratori în neființă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva șopârle,
Șopârla se trage din dinozauri, ca și miniștrii analfabeți
Din ciobanii Mioriței, fiecare eveniment copiază gafele din alți ani,
Femeia este de vină, ea naște frumoși, ticăloși, sfinți și înțelepți,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein și altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca și preoții, te ascultă și te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăși credința noastră,
oameni suntem, trebuie credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, altfel ne plângem de moartea părinților.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Joey: Știi, voiam să tac și să te las pleci. Dar nu aș fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui să fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine și o mare parte din mine vrea ca el să rămână. Așa sper să nu mă urăști.
Dawosn: Nu aș putea te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aș fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aș da înapoi, nu aș șterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru îmi place cum stau lucrurile acum. Viața mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă aș crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, aș rămâne, dar este timpul să plec. Este timpul ca eu să ies din camera asta și este timpul ca tu descoperi cine ești fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aș putea? 13 ani, mama ta moare. Și totuși mai speri în ceva magic, ceva care să facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă așa și te uiți la tatăl tău care nu e în stare să-și învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Și apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i așa? Dar apoi mai ești și tu. E o dovadă există cineva acolo care se gândește la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred e doar un mod lung și tărăgănat de a-ți spune că o să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Și mie o să-mi fie dor de tine, Joey.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poveste

Erau undeva tineri și frumoși,
visele le împărtășeau
apoi o viață frumoasă trăiau,
zi de zi iubindu-ne mulți ani
cu bune și rele până-au ajuns într-un punct grav.
El a fost tot timpul dual,
cu gândul și cu altă femeie
iar ea naivă crezând în minciunile lui,
până au apărut semne și certuri.
Un vis frumos s-a sfârșit
și așa s-au despărțit,
ea a suferit, iar el s-a căsătorit,
cu cealaltă femeie, colega ei de cameră
pe când a fost tânără.

poezie de (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Dandu

Îți scriu poeme din eternitate

Cu sufletul amorf îți scriu poeme
și cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
își lasă aripa peste cuvinte.

Îți scriu poeme ca și cum aș ninge
din tablouri scumpe ale vieții mele,
îți scriu poeme ca și cum de sânge
mi-ar izbucni din carne niște stele.

Îți scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic niște semne
din era unui cântec de copil.

În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.

Pe tine, omule, te-am rupt din traiectoria
nisipului amanetat de-un gol de moarte,
și nu știu dacă-ți amintești, dar ție
ți-am scris poeme din eternitate.

Tu ce mai faci? M-auzi dintre cuvinte?
Tu-mi înțelegi această grea povară
de-a fi mereu și iar doar poezie,
ca o nesfârșită iarnă-primăvară?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eșafodul

rupt din soare, tăvălit prin glod
sufletul meu, vlăguit de viață
se întoarce înspre dimineață,
din exiluri îmbibate cu exod

ani la rând, l-am tot și tot primit
totdeauna stam cu ușile deschise
ca venind să-mi tălmăcească niște vise
care-n lipsa lui m-au prididit

ani la rând, demers după demers
ultimatum după ultimatum-toate lui
să-mi răspundă categoric- încă cui
aparține, și prin care Univers

el râdea cum râde o fantomă
când o sperii cu lumini de Lună plină
și cântare de cocoș din fund de splină
-singur mai perplex ca o protomă

și-mi șoptea să mă feresc de piua
unde ape bat, aproape de departe
și e dincolo de viață și de moarte
și de noaptea -altercație și ziua

și-mi spunea -i scris demult în stele
că în clipă sorocită o să plece
părăsindu-și lutul ăsta trist și rece
luând cu sine numai gândurile mele...

... rupt din soare, tăvălit prin glod
chiar dacă sunt chip și asemănare
parte voi avea ca fiecare
de acelas soi de eșafod...

poezie de (24 noiembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Problemele nu dispar. Pe măsură ce evoluezi, ele devin din ce în ce mai mari. Când aveai 10 ani problema era că nu ai bani de buzunar. Acum ai un venit dar ai și alte probleme. Poate trebuie te întreții singur dar cel puțin ai banii tăi. Probleme însă sunt mai mari. Apoi îți faci o firmă. Câștigi mult mai mulți bani însă stresul și cheltuielile au crescut și ele mult, precum și responsabilitățile. Problemele nu dispar niciodată ci devin direct proporționale cu puterea noastră de a le duce pe umeri. Paradoxul e că în timp ce problemele tale devin din ce în ce mai mari, tu poți devii din ce în ce mai fericit. "Când o să am, și când o să fiu, am să fac" este păcatul pe care mulți oameni îl fac. Nu vei avea niciodată fericirea dacă nu reușești fii fericit chiar în clipa asta pentru privind la viața ta, erai mai rău acum mult timp. Dacă după tot drumul pe care l-ai parcurs, după ce ai supraviețuit și încă ești în picioare, nu poți fii recunoscător și fericit, când crezi vei fi? Problemele tale vor deveni și mai mari pe măsură ce viața trece. Știind acest lucru ce ai de gând faci diferit începând din acest moment?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Remușcări

E ceasul prea târziu se pare
să mai oprească acest timp
și timpul este ca o mare
cu valurile lui din chip.

Și frunzele cândva de verde
pline de viață au mai fost,
acum e toamna și se vede
pe unde umblu fără rost.

Cu mâinile în buzunare
și cu paltonul încheiat,
privesc un cer și o cărare
pe care des le-am mai umblat.

Sus este luna, jos pământul
și între ele sunt doar eu,
mai e o liniște și vântul
și pașii mei și Dumnezeu.

Mă-nchin la cerul plin cu stele
și mă gândesc cum a trecut,
pe marea mea multă durere
ce n-am crezut-o și văzut.

E ceasul prea târziu se pare
să mai îndrept ce am făcut
și limbile nu au răbdare
și mă lovesc și-s abătut.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără cuvinte

azi m-am trezit devreme
cu o mare durere de cap

toată noaptea am visat
le recitam poezii serafimilor
și trebuia utilizez cât mai multe cuvinte
niciodată pe-același sau unul asemănător
deoarece la fiecare greșeală lor le cădea câte-o pană
iar în lume se mai stingea câte-un poet

și fiindcă la noapte aș putea avea același vis
m-am gândit să mai elimin din ele

am luat dicționarul
am citit pagină cu pagină
cuvânt cu cuvânt
apoi am început le tai cu o linie neagră
suficient de groasă cât cuprindă literele cu coadă
dar și pe cele moțate

cum vedeam unul care avea sinonime
cum îl tăiam
ori pe altul
pe care nu-l știam
la fel făceam

cum vedeam un termen de care nu mai auzisem de mult
hârști cu carioca pe el
de i se făcea frig odată ce era întuneric în lumea lui
și devenea tot mai mititel
că nici să se pipăie nu mai putea
apoi dispărea și locul său imaculat se făcea

și cu mare grabă îndată am ajuns la litera m
chiar la cuvântul moarte m-am oprit
din negru cum era
cum i-am dat cu carioca peste frunte
cum a strălucit
mai că nu-mi venea cred
așa că din nou i-am dat
iar și iar până când s-a consumat toată

văzând că nu mai pot avansa către alte cuvinte
mi-am luat lexicul și-am plecat spre librărie
să-mi cumpăr altă cariocă
însă în autobuz m-am întâlnit cu unii
le-am povestit totul
iar ei s-au luminat la față de o așa mare descoperire

mi-au luat dicționarul din mâini
au găsit cu totul alte cuvinte
și-au început le taie cu ce se nimerea
ba chiar un bătrân și-a înțepat degetul
și cu sângele lui le ștergea
așa că atunci când am coborât în stație
tăiasem deja jumătate
și dicționarul era cu mult mai ușor

dar fiindcă era prea devreme
librăria avea lacătul pus

e închis se deschide abia la zece fix
a zis cineva citind pe ușă

am luat dicționarul
am șters lacăt închis zece și fix
și imediat s-au deschis ușile și ne-a poftit înăuntru librarul
care apăruse acolo ca printr-o minune

unii nerăbdători l-au întrebat dacă nu cumva are carioci
da
din alea negre
a răspuns
și ni le-a dat cu mare-ncântare
deoarece le avea crescute în degete
și tocmai ce-l dureau foarte tare

după aceea ne-am pus pe treabă
a început ne fie bine
zâmbeam
iar fiindcă timpul trecea mult mai repede
pe dată s-a înserat
și mai erau atât de puține cuvinte pe lume
încât abia de ne mai vorbeam

era de ajuns să dăm din mâini și ne înțelegeam
apoi nu am mai dat nici din mâini
unul le tăiase din greșeală
asta am priceput când a clipit și i-a curs o lacrimă
una singură
fiindcă un altul le-a șters pe următoarele

iar într-un târziu am văzut cu uimire
cum dispăreau de lângă noi
scaunele mesele cărțile pereții acoperișul librăriei
străzile și întregul oraș
chiar cerul a dispărut cu tot cu păsări
și câte stele am putut vedea atunci cu ochiul liber
însă cuvântul moarte tot mai era la locul lui
și tremura din toate literele singur pe pagină

iar nouă ni s-a făcut milă și i-am spus
nu-ți fie teamă
te iubim

atunci
s-a ridicat timid în genunchi
apoi în picioare
ca o armonică s-a desfăcut
și după ce i-au dat aripi cu mare bucurie s-a înălțat

ne făcea semne -l urmăm

și-abia atunci pielița vieții s-a dat la o parte
am închis ochii
am văzut raiul ca și cum am fi sub pământ
am zărit râmele
și am plâns fără lacrimi de ne tremurau cămășile
fiindcă ne bucuram că și râmele ajung în rai

pe urmă am rămas fără încălțăminte
fără haine
chiar fără unghii și păr
am rămas goi
doar cu carnea noastră curată
însă nu ne-a fost frig
nici nu ne-am rușinat
eram cu toții tineri
fericiți ca la facerea lumii
întrucât dicționarul era și el gol
și lumina universul întreg
având corola din pagini albe
iar pe noi
drept semne de carte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

Al-Kindi avea peste treizeci de ani când s-a retras pe țărmul mării ca să mediteze la aceste lucruri; și din acea perioadă datează opera sa despre Configurațiile Lucrurilor Gândite, Al-Jawami' al-Fikriyah. Căci constatase lumea aceasta pământească este, pentru călătorul care o străbate, ca o carte plină de semne, iar semnele nu sunt abstracte: sunt alcătuite din oameni, din animale, din plante, din minerale, din cer, din stele, din suflete, din spiriduși, care și ei sunt niște existențe măsurabile.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Cu ce garnitură se servește somonul? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!