Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Octombrie

am așteptat de partea cealaltă a cerului un semn de la Tine,
timpul trecea greu,
poeziile scrise cu sânge adunau în jurul lor ochii animalelor de povară.
în fiecare zi albastrul singurătății îmi desena buzele Tale,
soarele râdea de jocul nostru copilăresc,
râdea.

sinucigașii treceau pe lângă mine negându-ȚI existența,
imaginile lor păreau ceva între binecuvântare și incest.
cu fața întoarsă către lumină am continuat să scriu rugăciunile de piatră
ploile m-au binecuvântat cu nebănuite dureri.
luna plângea uimitâ de tristețea unei copilării retrăite la nesfârșit,
plângea...

inelele fuseseră pierdute pe drumul durerii ce ducea către Perigueux
cuvintele noastre nu mai pot schimba nimic dintr-o hotărare luată în pripă.

poezie de (6 octombrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ionuț Caragea

Când Dumnezeu a făcut lumea, cu un ochi plângea, iar cu celălalt râdea. Plângea știind cât vom suferi, râdea știind că îi vom ține totuși de urât.

aforism de din Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Daniela Fărtăiș

O altfel de iarnă

Lacrimi de gheață ale cerului cad...
Cad amețitor, fără încetare,
Cerul se unește cu pământul
Printr-o cascadă strălucitoare.

Ea...
Senină ca un bob de rouă,
Îmbujorată de gerul năprasnic
Ridică fața spre cer,
Florile de nea o acoperă cu aripioarele lor nevăzute.
Unii mai îndrăzneți îi ating buzele...
Ce ghinion!
Buzele ei mereu o văpaie
Și ei mor topiți de vâlvătaie.

Noaptea...
Cerul greu de plumb, s-a lăsat în jos...
Încât ea ar putea -l atingă cu mâna.
Lacrimi i se rostogoleau pe obraz,
Plângea în momente fericite
Și râdea când sufletul îi plângea.

Pe pârtie schiorii îi par niște litere...
Niște litere în mișcare
Ce scriu un poem dedicat iernii.
Cine ar zice că pe aici
Au fost vreodată bujori, crini și alte felurite flori?

Iarna s-a topit...
S-a topit odată cu haina ei albă.
Soarele sclipește vioi pe boltă
Iar ea..
Fata cu buze de foc
Depășește granița lumii reale
Cu țurțuri lungi
Cristalizați la ochi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Înainte de început

cu 16 zile înainte de a mă naște am auzit moartea recitând din cartea tristeții,
vocea ei domolea orice furtună iar eu începeam îmbătrânesc departe de viață.
părinții mei petreceau alături de personajele lui Charles Dickens,
îmi căutau nume printre eroi imaginari, în lumea celor închiși în apatia trecutului.

toamna râdea dansând goală în noaptea brumată...

mâinile mele nu aveau puterea de a deschide ușa durerii,
a trebuit ascult până la capăt disertațiile morții.
am luptat fără să pot vedea lumea nouă ce se năștea în fața ochilor mei
mi-au stat alături spiritele templierilor neîngropați.

și toamna râdea, râdea...

apoi venit Dumnezeu să îmi mângâie neputința,
mâinele Lui s-au odihnit o clipă pe sufletul meu.

poezie de (8 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Lacrima de cântec

S-o luăm pe rând!
Palmă, ochi, lacrimă..
Moartea râdea
și plângea și tăcea
și cânta.
S-o luăm pe rând zicea bătrânul
S-o luăm pe rând copile!
și râdea în palmă
și plângea din ochi
și lăcrima copilul
ce lăcrima
din palmă...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Pentru ea

ea plângea ea pentru ea
eu plângeam ea pentru ea
tu plângeai ea pentru ea
cine plângea nu știa (?!)
de ce plângeam pentru ea

atunci modificăm:

pentru ea

ea râdea ea pentru ea
eu râdeam ea pentru ea
tu râdeai ea pentru ea
cine râdea nu știa (?!)
de ce râdeam pentru ea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei văduve

Plângea nemângâiată tare
Cu lungi și groaznice suspine;
Dar nu știu cum, din întâmplare,
Plângea... mai mult pe lângă mine!

epigramă de din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gothic 17

stai lângă mine,
vin valurile ne despartă nefericirea în părți inegale,
stai lângă mine.

nu te întrista,
anotimpurile îți vor mutila fața cu zile mohorâte.
apocalipsa e încă departe de coliba noastră,
întâi vor veni ne fure visele profeții mincinoși,
apoi ne vom vinde copiii nenăscuți unor ursitoare de sticlă.
stai lângă mine,
vin vânturile ne dezbrace pomii de lumină,
stai lângă mine.

nu dispera,
culorile se amestecă
pe petecul de cer rămas nepângărit.
vom alerga goi printre focurile aprinse de centauri
mă vei simți în tine ca pe o a treia inimă
bătăile ei îți vor schimba numele, sângele, viața.
stai lângă mine,
vin cei morți ne citească din cartea durerii,
stai lângă mine.

ești aceeași și niciodată tu...
stai lângă mine...

poezie de (30 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Casa plângea

Aruncam Luna la perete. De tine uitasem!
Parcul îmi învârtea buzele în hora cu bănci
Plecasem!
Statuile înfigeau în fotografia ta
din sepia-bronz
geamantanul cu lănci.
În locul Lunii golul curgea!
Te aruncam la perete
și casa plângea!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ioana

pe bune?!
chiar mă crezi tâmpit?!
de unde apari mereu în miez de noapte?
și-ți încolăcești brațele în
jurul gâtului
de fiecare dată îmi îndrugi minciuni
de fiecare dată te cred
minciunile tale sunt atât de gingașe
că mintea mea bolnavă de tine nu le poate respinge

am crezut că ne iubim
prin munții bucovinei
cu buzele
am salutat soarele ce a trecut atât de aproape
privindu-ne
parcă peste tine au zăbovit mai mult razele lui
(uite acum sunt gelos pe soare)

pe bune ioana?! pe bune?!
acum după ce ne-am logodit
și inelele strălucesc pe degetele noastre
tu te crezi îndreptățită
-mi ceri socoteală pentru
fiice vers pe care-l scriu cu
buzele pe abdomenul tău
de ce mi-am luat o logodnică în locul unei muze?
de mâine n-o să-ți mai vorbesc de mine
nici despre copiii pe care-i naști
dându-le frumusețe prin însăși dificultatea nașterii

poezie de din Ioana (2016)
Adăugat de Laura CristescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de șah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia -mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu pașii lui de cenușă
atrage pereții spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută -l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine și tine
nu acceptă rocada
șah mat
pe tabla întoarsă cu fața la tine
pătratele își sting lumina
piesele se strâng
în așteptarea revanșei

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Saxofonul
plângea saxofonul
in timp ce inima râdea
părea cunoască ziua de mâine
citind în ochii denși de lumini
și tu ai plâns
rănile mele
în timp ce îți spuneam
povești de iubire
lumină lumii
dispare în mister
lăsând vie numai amintirea

în Gabriela Gârlonța,Poezii/ Poems,Editura ADALEX,Sibiu,2010
Adăugat de Gabriela GârlonțaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Pași

tăcerea era surdă
uneori își amintea un gând fugar
și desena amintiri din frunze moarte
alteori scria cuvinte pe cer pentru îngeri de ceară
treceam dintr-o stare în altă stare
praful îmi zgâria ochii milenari
nu am auzit căderea
coborâsem prea jos,
poarta era deschisă, treptele atârnau aleatoriu de pereți
am înțeles
fugeam fără rost pe o spirală stricată a vieții
m-am așezat între ulmi și platani
treceau zile, treceau ani
mă jucam cu frunze în alaiul de toamnă
uitasem mă ridic
pe ziduri se scurgeau păsări
dimineața rupeam anotimpurile
căutând abstractul din palme
am spălat cerul și am privit în ochii lui, plângea
noaptea șoptea
curgea un fir de iarbă
verde crud, verde nud
roua se termina pe maluri
din lună croiam cuvinte în mirosul rănilor
timpul trecea
cenușă la picioarele mele
țipa sub tălpi
atunci m-am întors din drum și am găsit cuvântul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dincolo de dune

am încercat să îmi vând armele pe un preț de nimic într-un bazar, departe de tine.
negustorul mi le-a evaluat cu ochi răi, întrebându-mă dacă le-am furat sau doar le-am găsit în deșert.
nu am știut răspund,
crescusem atât de înalt, încât vorbele mele nu încăpeau în cortul de pânză ponosită
și a trebuit -l omor.

murdar de sânge, am reușit mă strecor printre oameni ferindu-mi privirea și strângând din dinți,
cu banii luați pe o marfă nevândută, mi-am cumpărat un cal înaripat de la un profet mincinos.
fără nici o grabă am zburat peste arinii retezați de o dimineață venită prea târziu
și am poposit liniștit în brațele de bronz ale unei femei pe jumătate îmbrăcată în lumină.

djinii s-au grăbit să îmi ridice casa cu acoperiș albastru asemeni cerului fără nori.
credeau că împreună vom porni către cetatea în care sunt zidite fecioarele dervisilor.
timpul era viu, clepsidra neîntoarsă
și buzele nemuscate de gelozia ta

poezie de (8 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Gaura de șarpe

Eu râdeam din gaură de șarpe
Șarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Șura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de șuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de șarpe
de un șarpe păzit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

În ochii mei, doar lumină

Doamne, în fiecare dimineață
îmi dai o felie de pâine
unsă cu un strat gros de lumină
și eu nu mă satur mușc din ea,
apoi adun toate firmiturile căzute pe jos
ca pe niște perle desprinse dintr-o rochie de mireasă,
în care luna își răsfață gleznele
printre foșnetele de îmbrățișări pătimașe...

Doamne, în ochii mei nu mai încape nimic,
de aceea năvălesc păsările în jurul gâtului meu,
caută o spărtură ca să între în mine
ca niște dinți de cer,
înfiorându-mi carnea flămândă.

Cum aș putea să nu mă înalț,
când eu îmi găsesc liniștea în apele tale
la fel ca un prunc la sânul mamei?!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Steaua de pe umărul lunii

Calc printre frunze ce acoperă inima mea
și mă mir de frăgezimea lor - dulce cunună
mă îndrept spre o stea care mă vede
și mă așteaptă sfioasă ca să o iau de mână

Mai ești acolo pierdută între străduțe de fildeș
pe umărul lunii ascunsă?
sau trebuie îți șoptesc literele numelui tău
ca tu să îmi devii supusă?

Apleci către mine capul tău cleștar argintiu
și mă îndemni ating lumina de pe al cerului felinar
pâlpâie în noapte bătaie speriată ciută
care se naște dintr-o scăpărare din amnar.

Întoarce luna ochii către steluța-i de pe umăr
și îi arată calea către mine cu un îndemn de sclipire
hărți fără munți și ape ar trebui străbată
doar ca treacă prin glasul oglinzii în nemurire.

poezie de
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Cuvintele hibernale

Poetul nu scrie!
Poetul INSPIRĂ!
Eu nu pot
și nici nu îmi dă voie
respirația folosesc în ceea ce scriu
cuvinte ca "oval" "curcubeu" "corb,"
"lacustre""somnoroase".....
Toate cuvintele pe care le-au folosit
respirațiile noastre
sunt indicii către cuvintele noi
către cuvinte hibernale!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drum către nicăieri

între două zile apăsătoare am reușit descalec la poarta unui han burgund,
calul era tot numai spume iar din părul meu ieșeau aburi de dorință amestecați cu frică.
hangiul mi-a spus că nu are camere libere dar pot dormi pe iarba udă alături de ceilalți pelerini,
am strănutat cu subînțeles și am ieșit supărat strângând în palma dreaptă mânerul unei săbii gata caute sânge vinovat.

afară, lângă foc, oameni obosiți și plini de necazuri, împărțeau tăcerea.
m-am așezat lângă ei atent ca nu cumva să îmi pierd tinerețea în schimbul unor amabilități fără de rost.
cei mai bătrâni s-au ridicat către miezul nopții și au devenit păsări fără cer
ceilalți au cântat cum au putut balade despre eroii căzuți în luptele de dincolo de nisipuri.

spre dimineață ai venit și tu, firavă și la fel de frumoasă ca în ziua primului sărut,
focul s-a stins uimit de pașii tăi ce ridicau întrebările mai sus de orice acceptare.
te-ai așezat în spada mea fără îți pese că mori departe de casă, într-un loc aproape pustiu,
sângele a curs ca o cascadă în căutare de trup nou, fără oprire, fără ecou.

când între noi nu a mai rămas decât mărturia unei secunde rușinate,
mi-am șters sabia de inocența unei copilării netrăite
și am plecat alerg singur,
într-un loc numit,
nicăieri.

poezie de (13 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iuliana Dinte

Din tristețea unei clipe

Se mai naște-o poezie din tristețea unei clipe,
Și din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca și cum dumnezeirea și-a făcut două echipe
Să ucidă frumusețea strecurată-n bunătate.

Ochii orbi privesc lumina și văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, și în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură și dreptate.

E amurg între poeme și e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală și rușine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru și cu vocile străine.

Am un rol ce încă-l scriu și-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sala armelor

m-am așezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaș,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viață desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veșnicie,
nu am dorit îți văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută și ți-am povestit ceva ce între timp am uitat.

două nopți am stat îmbrățișați între moarte și moarte.
Thanatos a fost răbdător și a stat departe de întrebările noastre copilărești.
apoi, într-o zi ai început miroși a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.

când dimineața a venit îți ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...

poezie de (16 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook