Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Deosebire

Moritz, un elev cuminte
La liceul din Bacău
Într-o zi pe negândite
L-a întrebat pe tatăl său:
- "Papalâcule, ia spune-mi
Dar să nu fi supărat
Ce deosebire-i între
O femeie ș-un bărbat?"

- "Vai de mine și de mine
Moritz, nu mă enerva
Cum se poate main leibchen
Să mă-trebi așa ceva.
Un băiat ca tine învață
Și nu întreabă așa hai-hui
Chestiuni nerușinate
Care nu-s de vârsta lui."

Moritz, însă nu se lasă
Și așa cum și-a propus
Plin de nevinovăție
La mămica lui s-a dus.
- "Mutterlein, să nu te superi
Dar aș vrea să o lămurire:
Ce deosebire-i între
Un bărbat și o femeie?"

- "Asta da obrăznicie
Vai de mine și de mine
Stau și mă întreb într-una
Cum de nu-ți este rușine?
Tu, model în toată clasa
Și în tot liceul chiar
Să vorbești așa cu mama?
Piai din ochii mei! Măgar!"

Moritz – dezolat de atâtea
Observațiuni amare
Profesorului îi pune
Tot aceeași întrebare.
Dascălul – Albert – pe Moritz
Îl întreabă rugător:
- "Ia să-mi spui, te rog, ce număr
Poartă mama la picior?"

- "Mama? 37 poartă."
Iară dascălul, Albert
Mai întreabă: - "Dar tăticul?"
- "Tata? 41 cert!"
- "Deci, mămica 37
Tata, 41 are.
Precum vezi, deosebirea
Este numai între picioare."

poezie satirică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

Astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între tată și fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata... s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și suspina

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga ai grijă de noi
cu siguranță mama e acolo și mă privește de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au fost cândva pe-aici

e târziu, Doamne!
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie să mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de din Volumul: Temnița de sub rană
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Rugăciunea lui Alex (un copil a cărui mamă se droghează)

Doamne, fă–o te rog pe mama bine,
Că sunt un biet copil și nu am tată,
Te rog, fă acest lucru pentru mine,
Că viitoru-mi stă-ntr-un fir de ață

fie bună, ca și celelalte mame,
îngrijească de mine și de casă,
Să nu mai știu deloc ce–i aia foame,
Și eu s-ajung primul elev din clasă.

Ajut–o, Doamne, să se liniștească,
putem face lecțiile împreună,
meargă undeva și să muncească,
avem din toate în fiecare lună.

Mi–e milă, dar și jenă totodată,
De cum vorbește lumea, despre ea,
Te rog din suflet, Doamne, înc–odată,
faci ceva, să nu mai fie așa.

Promit fiu cuminte, –nvăț bine,
fiu exemplu pe întreaga școală
Dar, Doamne, fă ca începând de mâine,
scape și mămica mea de boală.

poezie de (28 iulie 2008)
Adăugat de Paul ConstantinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Ca între Tată și Fiu

astăzi tot ce vreau Doamne e
stau de vorbă cu tine
ca între Tată și Fiu
nu o să întreb nimic
despre cei care se vând pentru
câțiva bănuți și
nici despre lucrurile care nu există
dacă ți-aș cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aș întreba de ce
nu-i înveți moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viața
și
viața trebuie să-i învețe
când și cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineață devreme
stea de vorbă cu tine și
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
își punea șorțul
și-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcați
din când în când își ștergea fruntea
brăzdată de griji și lăcrima
prin colțul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți
" vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo",
apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima

ai mai îmbătrânit și tu și tata
ați spart cerul și prin crăpătura aceea
ne priveați chiorâș până în ziua aceea
în care mama a adormit pe prispa de pe care
își împreuna mâinile și te ruga ai grijă de noi
cu siguranță sufletul e în mâinile tale
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu am alți părinți și nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit și eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
știu că
tata și cu mama au trecut pe aici

e târziu
ține-mă pe genunchi în seara asta
și lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau

nu trebuie să mă înveți mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche față de tine

lasă gestul meu acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!

poezie de (2017)
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Wislawa Szymborska

Născut

Deci ea e mama lui.
Acea femeie mică
Autoarea cu ochi cenușii.

Barca, în care cu ani în urmă
a ajuns la țărm.

Deci din ea a ieșit
în lume,
în neveșnicie.

Născătoarea bărbatului
cu care sar prin foc.

Deci ea este, singura
care nu l-a ales
complet și gata.

Singură l-a strâns
în pielea pe care o cunosc,
l-a legat prin oase
ascunse în fața mea.

Singură i-a potrivit
ochii lui cenușii
cu care a privit spre mine.

Deci ea este, alfa lui
De ce mi-a arătat-o.

Născut.
Deci, totuși, și el născut.
Născut ca toți.
Ca mine, muritoarea.

Fiu de femeie adevărată.
Venit din adâncul corpului
călător spre omega.

Expus
la propria sa absență
oriunde
în fiecare clipă.

Iar capul lui
este capul ce trece prin zidul
permisibil, cu timpul.

Iar mișcările lui
sunt abateri
de la sentința generală.

Am înțeles
a parcurs deja jumătate de drum.

Dar așa ceva el nu mi-a spus,
nu.

- Aceasta e mama mea -
mi-a spus doar.

poezie celebră de din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
cumpărăturiCartea "View with a Grain of Sand: Selected Poems Paperback" de Wislawa Szymborska este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Cornelia Georgescu

Stela: Bine, Luci. Mersi. Asta-i tot ce doream aud. Acum sunt mult mai liniștită. Tu-l cunoști bine pe Alex, deci, am încredere în tine. Sper doar că nu mi-ai spus toate astea numai ca să mă faci pe mine să mă simt mai bine.
Lucian: Nici gând! Nu mi-aș permite. Dar tu, doctore? Ce simți pentru Alex? Tu nu l-ai acceptat oare în viața ta numai pentru că n-ai avut pe cine altcineva?
Stela: Vai, Luci, cum poți crezi așa ceva despre mine? Chiar las eu o impresie atât de proastă?
Lucian: Nu, doctore. Nu din cauza asta, bineînțeles. Însă Alex e pentru mine, nu doar un foarte bun prieten, ci chiar ca un fel de frate mai mare, deci, n-aș vrea să sufere...
Stela: Luci, nu-ți face griji pentru el. Nici eu nu sunt genul ăsta de om. Chiar îmi place de el, sincer! Și de ce spuinu aveam pe cine altcineva alege? Spre exemplu, chiar pe tine; de ce nu?
Lucian: Poftim?! Cum?! Ăăă... Ah, eu...
Stela: Da, tu, doar ești liber, nu?
Lucian: Ah, păi, eu; să vezi...
Stela: Deci, de fapt, nu ești chiar așa de liber precum pari.
Lucian:...?!... Ce să-ți spun, doctore?! M-ai prins pe picior greșit.
Stela: Și eu ce să înțeleg de aici?
Lucian: Înțelegi ce vrei, doctore. Eu... Mai bine tac!
Stela: Hmm, deci, ești îndrăgostit... N-am să te întreb cine ar fi norocoasa, deși am o bănuială. Bun; în cazul ăsta și tu ieși din discuție, la fel și Mihai. Atunci ar mai fi doar Nis.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Eu sunt băiatul mamei mele. Este foarte limpede. Mama mea a fost catolică, Tempinski, un nume polonez. Din familia lor mulți s-au tras în vale către noi, au intrat în România și și-au făcut un rost, o viață. Și așa... Nu știu cum e corect: mama mea l-a cunoscut pe tata sau tatăl meu a cunoscut-o pe mama. Aș vrea să lămuresc această poveste. A fost o femeie superbă.

în ziarul "Jurnalul Național" (aprilie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Creangă

Nuntă n-a mai făcut, căci cu cine era s-o facă? Fata împăratului, cum a ajuns la casa mirelui, i-au plăcut palaturile și socrii. Iar când a dat cu ochii de mire, pe loc a încremenit, dar mai pe urmă, strângând ea din umeri, a zis în inima sa: "Dacă așa au vrut cu mine părinții și Dumnezeu, apoi așa să rămâie". Și s-a apucat de gospodărie. Purcelul toată ziua mușluia prin casă, după obiceiul său, iară noaptea, la culcare, lepăda pielea cea de porc și rămânea un fecior de împărat foarte frumos! Și n-a trecut mult, și nevasta lui s-a deprins cu dânsul, de nu-i mai era acum așa de urât ca dintâi. La vro săptămână, două, tânăra împărăteasă, cuprinsă de dor, s-a dus să-și mai vadă părinții; iară pe bărbat l-a lăsat acasă, căci nu-i da mâna iasă cu dânsul. Părinții, cum au văzut-o, s-au bucurat cu bucurie mare, și, întrebând-o despre gospodărie și bărbat, ea a spus tot ce știa.

în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Cornelia Georgescu

Nick: Da și nu... Oricum, e treaba ta! N-am să mă amestec. Dar să știi că Mihai te iubește pe tine, cu adevărat.
Ly: Așa crezi? Lucian mi-a spus și el același lucru.
Nick: Chiar așa? Ce anume ți-a spus?
Ly: Mi-a spus că Mihai ar fi îndrăgostit de mine, dar ca să mă exprim cu cuvintele lui, inițial mi-a spus că băiatul ăsta chiar a pus ochii pe mine. La Mihai se referea...
Nick: Hm, ce exprimare nostimă!
Ly: Dar pe tine ce te face crezi că Mihai ar fi îndrăgostit de mine?
Nick: Păi, oricine își poate da seama de asta, numai după felul în care te privește mereu... Deci, chiar a pus ochii pe tine; Lucian s-a exprimat corect.
Ly: Cum anume privește?
Nick: Așa cum o priveam eu pe Maria și încă o mai privesc... Crede-, știu ce spun!
Ly: Știi ce spui, dar nu prea știi dansezi!
Nick: Te-am călcat? Îmi pare rău, surioară.
Ly: Nu face nimic. Încearcă totuși fii puțin mai atent.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de (2010)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ochii lui

Primește-, tăticule, dorm la pieptul tău,
Zâmbește pentru mine și fii liniștea mea,
Tu nu îmi spui prea multe, dar văd că-ți merge rău,
O să vorbesc cu mama, văd ce-mi zice ea.

Să nu renunți la mine, stai, mai aștepți,
Străine-n viața mea te rog să nu-mi aduci,
A ta va fi răsplata în lumea celor drepți,
Între tine și mama din nou de-o să mă culci.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lucas: Oricum... Băieții mă tot tachinau, cumtatăl lui Nathan e și tatăl meu. Așa că am întrebat-o pe mama, care mi-a spus că nu e adevărat. Dar apoi -ntorceam acasă și o auzeam pe mama, plângând în camera ei. Știam că e adevărat, că Nathan era tatăl meu. Așa că nu m-am mai întors niciodată. I-am spus mamei că era din cauză că nu mai vroiam fiu nevoit să-i văd fața. Dar de fapt nu mai vroiam ca ea fie obligată facă asta.
Peyton: Și ce-mi spui mie? Nici măcar nu ne cunoaștem.
Lucas: Poate ăsta-i motivul.

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita IoanaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost cândva o casă

(un cântec vechi... și totuși actual, pentru vremurile pe care le trăim )
A fost cândva o casă
undeva în București.
O casă mică, strâmtă,
fără soare la ferești.
Da-n toată sărăcia ei
când uitam la ea,
în mintea mea de copilaș,
ce mare îmi părea!
Căsuța aceea veche,
cu mărul rotat,
sub care sta tăticul
cu mămica la sfat.
Și cu bucătăria
în care ani la rând,
așteptam ca mămica
m-adoarmă cântând.
la la la, la la la la la, la.
Dar într-o dimineață
cerul albastru a vuit
și păsări mari și negre
peste noi s-au năpustit.
Urlau zvârlind bucăți de foc
făcând pământul scrum
și fumul când s-a ridicat
n-am mai văzut în drum,
nici casa noastră veche,
nici mărul rotat,
zadarnic pe tăticul
și pe mama am chemat.
Vedea cum fuge lumea
spre locul fumegând
și-n mijlocul mulțimii
stam pe stradă plângând.
la la la, la la la la la la.
Sunt ani de când s-au dus
tăticul și mămica mea.
Iar azi copilul meu
se joacă-n leagănul de nea.
Și-n ochișorii lui de cer
atunci când obosesc,
îl iau în brațe și-l dezmierd
și încep să-i povestesc
da casa noastră veche,
de micul palat,
unde tata și cu mama
pentru mine au visat.
Iar păsările negre
de-or vrea din nou război,
vor fi atâtea mame
le strige, ÎNAPOI!
Autor necunoscut

poezie de (14 aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Marilena Ion Cristea

Un zâmbet

Stau aici de patru zile,
Credeți oare că e bine?
Știu că asta nu se cade,
Da-s flămând de nu se poate!

Mama a plecat de-acasă,
Iar eu Pisi fioroasă,
Am rămas fac curat,
Chiar în dormitor, sub pat!

Am simțit eu o mișcare,
C-am urechea foarte mare,
Și de-atunci eu, cu umor,
Stau pe post de vânător!

Nu știu, zău, dacă e bine,
Dar s-a trezit simțu-n mine,
Acela vânătoresc,
Vreau vânat? Eu îl pândesc!

Cred că e un șoricel,
Tare-aș vrea să dau de el,
Deși nu am stat în viață
C-un șoarece față-n față!

Acum fie, ce o fi,
Aici oi înțepeni,
Așadar și prin urmare,
Vom vedea, care pe care!

Însă, nu mai pot de foame,
De-aceea mananc cartoane,
Am facut și-un tunel mic
Cu gândul la inamic..

Dar ce-mi este dat vad?
Tocmai când fac prăpăd,
Intră mama drept în casă,
Și pune un coș pe masă!

Și miroase rău a pește,
Lucru ce mă depășește,
Nu mai sunt așa rebel,
Cu gândul la șoricel!

și mama mă întreabă:
-Ce-ai făcut acasă, dragă?
Nu-i așa c-ai fost cuminte?
Ți-am adus pește cu linte!

Și m-am apucat cu sârg
mănânc pește din târg,
Las'că șoarecul nu moare,
Până data viitoare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama lui Alice: Unde îți este corsetul? Și nu porți nici dres!
Alice Kingsleigh: Sunt împotriva lor!
Mama lui Alice: Dar nu ești îmbrăcată cum se cuvine.
Alice Kingsleigh: Cine stabilește ce înseamnă "cum se cuvine"? Dar dacă s-ar fi stabilit că "se cuvine" porți un pește pe cap? Ai purta așa ceva?
Mama lui Alice: Alice.
Alice Kingsleigh: Pentru mine corsetul e ca acel pește.

replici din filmul artistic Alice în Țara Minunilor, după Lewis Carroll (3 martie 2010)
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Între mine și cer e o umbră

nici nu știu dacă numele meu e teodor dume
și dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e
moartea într-un capăt și viața în celălalt

uneori prins între cele două liniști
îmi lipesc urechea de marginea pământului
și vorbesc cu tata în prezența căruia
am învățat iubesc sufăr
și să aprind prima lumânare
țin minte cum am sărutat-o pe mama
și m-am rugat lui Dumnezeu
să se joace cu mine
eram devorat de frică și de
întunericul decupat
din veșmintele lui tata

prins în acest sentiment ciudat
am ucis o lacrimă
am strigat și
moartea s-a zgâit la mine
ca la o pradă

nici nu știu dacă sunt fericit sau trist
știu doar că nu-mi aparțin
am privirile amputate și oscilez
între cer și o umbră leneșă

putea să mă prefac într-un băiat care iubea
sau într-o altă prezență în care numele
nici că ar conta
numai
între mine și cer există o legătură
care definește viața și moartea

și totul sfârșește cu un alt anotimp

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Joey: Știi, voiam tac și să te las pleci. Dar nu aș fi eu. Ar fi ca într-un film de Merchant Ivory unde oamenii suferă în tăcere, iar tu ar trebui fii atât de impresionat de cumpătarea lor. Îmi pare rău, dar la naiba cu asta. Prietenul meu cel mai bun din toată lumea pleacă mâine și o mare parte din mine vrea ca el rămână. Așa că sper să nu mă urăști.
Dawosn: Nu putea să te urăsc niciodată, Joey. Nu că nu aș fi încercat asta.
Joey: Ultimii doi ani au fost o adevărată telenovelă. Dar nu i-aș da înapoi, nu aș șterge nimic, dar... Mă bucur că s-a terminat. Pentru că îmi place cum stau lucrurile acum. Viața mea fiind mereu o glumă nesărată, acum că lucrurile merg bine... tu pleci.
Dawson: Jo, dacă crede măcar pentru o secundă că ar fi decizia corectă, rămâne, dar este timpul plec. Este timpul ca eu ies din camera asta și este timpul ca tu descoperi cine ești fără noi. Capitolul acesta s-a încheiat, Joey. Simt asta.
Joey (cu lacrimi pe obraji): Crezi în magie? Eu nu credeam. Cum aș putea? 13 ani, mama ta moare. Și totuși mai speri în ceva magic, ceva care facă totul mai bine. Dar nu se întâmplă așa și te uiți la tatăl tău care nu e în stare să-și învingă punctele slabe. Fără abracadabra în cazul acesta. Și apoi mai e Pacey. Orice magie a fost între noi s-a terminat, nu-i așa? Dar apoi mai ești și tu. E o dovadă că există cineva acolo care se gândește la mine. Prietenul meu care a fost mereu alături de mine. E magie curată. Cred că e doar un mod lung și tărăgănat de a-ți spuneo să-mi fie dor de tine, Dawson.
Dawson: Și mie o să-mi fie dor de tine, Joey.

replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

1 Iunie (poezie pentru oameni mari)

Câți dintre voi nu ați dori, la vârsta mea, tânăr bunic,
fiți din nou și azi copii, să nu vă pese de nimic?
miorlăiți când vreți ceva, pe jos chiar să vă tăvăliți,
Și cât ar fi viața de grea, pe tavă toate primiți:

De la păpică, jucării, iar când apar acei sticleți,
La țoale șic de la butic, nu mai vorbesc de marafeți,
Și-apoi scandal că nu aveți Merțan bonbon, decapotat,
Să-ți vezi părinții pe pereți (!) de gustul vostru rafinat!...

Numai că eu aș vrea să fiu copil din nou pe-al vieții drum
Fără nimica fistichiu, am doar mintea de acum,
Prin greutăți câte-am trecut, având copii, sunt profesór...
Părinții mei n-ar fi știut că aș fi fost în casa lor ;

Din fașă, n-aș fi bâzâit, în nopți, din seară până-n zori,
Iar tatăl meu ar fi dormit, de n-aveam azi patru surori,
Și-apoi lu' mama, măricel, nu i-aș fi zis că eu nu pap
Orice mi-ar pune-n castronel, ca să-și dea ochii peste cap ;

La școală, ar fi fără rost să-mi cert părinții, fericit,
mi-au făcut lecția prost și profa iar s-a sictirit,
Ca prin liceu, de-aș lua un 3, la vreo lucrare ce n-o știu,
Mai tolerant aș fi cu ei, să nu-i albesc de timpuriu ;

Și-aș fi cuminte și corect, nu vicios, iar de fumat
Nici pomeneală! Din respect, n- încerca măcar o dat'
Să-i necăjesc pe-ai mei părinți, să-mi pomenească ei, mereu,
Cum i-am tot scos, mă rog, din minți, de Paște și de Dumnezeu.

Doar că pe tata, cordial, ca și pe mama, că nu-i bai,
L-aș respecta-n mod special! Nu c-ar fi vorba de mălai,
Ci pentru cât de mândru-l știu, exagerând, chiar întreit,
Când vine vorba de-al său fiu care îi seamănă leit ;

Și-ades m- duce pe la ei. Chiar azi pe tata l-am văzut
(Ai mei copii, de obicei, se-arată doar când să-i ajut)
Și-atât de mult s-a bucurat, cum nimenea mai mult ca el,
Simțindu-se din nou bărbat, cu mine la un păhărel...

Așa că eu, de-aș fi copil din nou cu mintea de acum,
Cu-ai mei părinți aș fi docil... însă aș vrea să mă rezum
La faptul că m-am tot gândit, ce fericiți ar fi fost ei...
Tot astfel cum mi-aș fi dorit fie și copiii mei.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mama era profesoară și inspectoare de stat, sora mea, Cella, era mare pianistă de mult afirmată, sora Babilas era profesoară, Niculina urma belle arte cu mult talent și eu eram sortită profesoratului... ca orice fată cuminte. Eram în clasa a VII-a de liceu, tata, ministru al Lucrărilor Publice, căpătase un album mare cu fotografii artistic prinse din monumentele noastre istorice și eu seara le admiram și așa s-a născut în mintea mea că aș fi sortită la așa ceva. Dar femeie arhitect parcă n-ar fi. Aflu, însă, că ar fi totuși una, elevă a lui Mincu, Ada Zăgănescu. Așa am intrat în horă, între 20 de colegi, în anul 1913, împreună cu Marioara Ioanovici. Am fost a patra arhitectă, după Ada Zăgănescu, Virginia Andreescu și Mimi Friedman.

în interviu (1980)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Matei

Adopție

Mac, mac, mac
Și n-am tac
Până nu mi-ai spune
Cine m-a născut pe mine?
Și să-mi iei seama bine,
De ce nu semăn cu tine?
- Taci, micuță, nu fi rea
Și tu ești fetița mea;
Cealaltă e o haimana,
Care umblă brambura.
A lăsat oul la poartă
Și a plecat repede la baltă.
Stăpâna noastră a ghicit,
Mi l-a dat mie la clocit.
De ești astăzi în viață,
Un mic bobocel de rață
Fii cuminte și nu plânge,
Nu te plouă, nu te ninge,
Ești cu puișorii mei,
Care te iubesc și ei,
Nu fi proastă, nu ofta
Vezi-ți de treaba ta.
Oi fi eu neam de găină
Dar la inimă sunt bună.
Orbeata aia trândăvește
Pe baltă și prinde pește.
Cu al rățoi îngâmfat
Care spune că-i bărbat.
Și nu-mi este rușine,
Mă mândresc mereu cu tine.
Împreună cu puișorii mei
Mânca-i-ar mama pe ei.
- De ce, mamă ai tăcut?
Eu într-una m-am temut.
Crezând că am fost furată,
Ori de mamă alungată.
- Taci, fetiță, crești matale,
te dau neamurilor tale,
trăiți împreună
În ogradă la stăpână.
Ne întâlnim și vorbim,
Împreună ne amintim.
Fii cuminte și învață
ajungi bine în viață.
- Vai, scumpă mămica mea,
Niciodată n-ai fost rea.
Întotdeauna gândesc
La tine și te iubesc!

poezie de din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.
Janet Nică

Regresie progresivă

Ca semn că viața este grea,
Ducând atâtea griji în spate,
Acum, pensionar, aș vrea
fac, din nou, o facultate.

Cum, prin destin, se schimbă toate
Și-n gând apare curcubeul,
Acuma, după facultate,
vrea să fac, normal, liceul.

A progresat modernul ev,
Dar multe sunt de mântuială,
Și-aș vrea să fiu, din nou, elev,
La școala zis gimnazială.

Târziu detot am înțeles
Că legea lumii este teama
Și, copleșit de-atâta stres,
M-aș vrea, pe veci, la piept, la mama.

Dar mama nu-i, s-a dus și basta,
Acolo unde nu-i lumină
Și, cum mă ceartă-ades, nevasta,
La piept, ține... o vecină!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Walter Fane: Din prima clipă în care m-am căsătorit cu tine am știut că ești egoistă și răsfățată. Dar te iubeam. Știam că te vei căsători cu mine doar pentru a pleca cât mai departe de mama ta. Și am sperat că într-o zi... va fi ceva mai mult. M-am înșelat. Nu ai acel ceva.
Kitty Fane: Dacă un bărbat nu este capabil facă o femeie să îl iubească, atunci este vina lui, nu a ei.
Walter Fane: Oricum. Mâine dimineață plecăm spre Mei-tan-fu, sau înaintez actele.
Kitty Fane: Walter, nu poți vorbi serios cănd îmi spui duci într-un focar de holeră.
Walter Fane: Crezi că nu?
Kitty Fane: Dumnezeule. Asta vrei, nu-i așa? Chiar crezi că Charlie îți va permite faci acest lucru?
Walter Fane: Nu cred că Charlie are vreun cuvânt de spus în problema aceasta.
Kitty Fane: Tot ce ai spus este adevărat. Totul. M-am căsătorit cu tine chiar dacă nu te iubeam. Dar știai acest lucru. Nu ești la fel de vinovat ca și mine pentru ce se întâmplă acum cu noi?

replici din filmul artistic Vălul pictat
Adăugat de Andreea Tanase, Student MTTLC , Universitatea BucuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook