Zmeul sfidător

Un zmeu înălţat în vânt
Şi-a uitat originea
Şi sfida din înălţime
Lumea care jos lăsa.
Dar copiii jucăuşi
Ce sfoara îi stăpâneau,
Îl trăgeau de-a lui bărbie,
Ca să ştie,
Că e doar carton, hârtie,
Cu benzi de culoare vie
Şi zbura cu voia lor;
Până când de-a lui sfidare,
Cu toţii se plictiseau.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (21 septembrie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul sufletului meu

Domnul sufletului meu,
Minunea slăvii pe pământul tău,
O, nu-ţi întoarce răbdarea,
Coboară mila în grădina Ta.

Tu eşti cel ce-ai semănat,
Grădina ta cu oameni,
Păcatul de-i va asupri,
Iertarea Ta, mereu blândă va fi.

Tu eşti cel ce-ţi chemi pios,
Fii sus la ceruri,
Toţi pe sărite vom pieri,
Dar tu Doamne în veci de veci vei fi.

Doamne iartă-ţi fii răi,
Iar pe Cel Sfânt alintă,
Că Tu la ceruri l-ai urcat,
Să-l scapi de suferinţă.

De-a Lui dureri am râs mai toţi
Şi de-a lui Sfântă Învăţătură,
Mulţi au uitat că doar prin El,
Putem scăpa de ură.

Azi pentru Isus cântăm,
Toţi cu plecăciune,
Pentru liniştea Lui în cer
Şi-a noastră iertăciune.

poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul sufletului meu

Domnul sufletului meu,
Minunea slăvii pe pământul tău,
O, nu-ţi întoarce răbdarea,
Coboară mila în grădina Ta.

Tu eşti cel ce-ai semănat,
Grădina ta cu oameni,
Păcatul de-i va asupri,
Iertarea Ta, mereu blândă va fi.

Tu eşti cel ce-ţi chemi pios,
Fii sus la ceruri,
Toţi pe sărite vom pieri,
Dar tu Doamne în veci de veci vei fi.

Doamne iartă-ţi fii răi,
Iar pe Cel Sfânt alintă,
Că Tu la ceruri l-ai urcat,
Să-l scapi de suferinţă.

De-a Lui dureri am râs mai toţi
Şi de-a lui Sfântă Învăţătură,
Mulţi au uitat că doar prin El,
Putem scăpa de ură.

Azi pentru Isus cântăm,
Toţi cu plecăciune,
Pentru liniştea Lui în cer
Şi-a noastră iertăciune.

cântec, versuri de Valeria Mahok (23 februarie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica pare domesticită, dar nu şi-a uitat defel apucăturile de-a scuipa, de-a zgâria şi de-a muşca.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi care au acel sentiment îndreptăţit pentru ţara lor sunt obligaţi în mod solemn, fiecare cu valoarea sa proprie, să nu aibă doar pe buze voia lui Dumnezeu, ci s-o aibă în realitate, căci el îndeplineşte voia lui Dumnezeu şi nu permite ca acţiunea lui Dumnezeu să fie devalorizată. Pentru că a fost din voia lui Dumnezeu, ca oamenii să fie făcuţi cu o anumită formă corporală, li s-a dat natura lor şi facultăţile lor. Cine distruge munca Sa duce război împotriva lui Dumnezeu şi a voinţei Sale.

Adolf Hitler în Mein Kampf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata de împărat dete apă lui Prâslea de bău şi prinse mai multă putere; atunci strânse pe zmeu în braţe, îl ridică în sus şi, când îl lăsă jos, îl băgă până în genunchi în pământ; se opinti şi zmeul, ridică şi el în sus pe Prâslea şi, lăsându-l jos, îl băgă până în brâu; puindu-şi toate puterile, Prâslea mai strânse o dată pe zmeu de-i pârâi oasele şi, aducându-l, îl trânti aşa de grozav, de îl băgă până în gât în pământ şi-i şi tăie capul; iară fetele, de bucurie, se adunară împregiurul lui.

Petre Ispirescu în Prâslea cel voinic şi merele de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de ciocârlie versus zmeul de hârtie

La amiază, în câmpie,
O dispută în tărie
Între un zmeu de hârtie
Şi un pui de ciocârlie.
Puiul având mult tupeu
Îl desfiinţează pe zmeu
Cu ciripituri de-ocară,
Cum că este tras pe sfoară
Şi că dacă n-ar fi vânt
Ar rămâne pe pământ
Nemişcat şi fără viaţă
Lângă ghemul său de aţă.
Pe când el, deşi e pui,
În tăria cerului
Se înalţă pân' la nor
Fi'nd un mare zburător.
Când disputa celor doi
Era aproape în toi,
Un erete iute glonţ
A luat puiul în clonţ
Trimiţând către pământ
Doar pene zburate-n vânt.

MORALA:

Nu te cocoţa în top
Până nu sari(zbori) peste hop.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariciul

Aseară, prin grădina amorţită,
Din tufe de pelin cu frunze mici
A apărut în taină un arici -
O mică vietate ghemuită.
Copiii l-au zărit de pe cerdac
Cum se mişca domol pe sub gutui,
Şi toţi au alergat în jurul lui.
Iar el a-ncremenit pe loc, posac,
Cum îl prinsese vremea pe cărare -
Ca o perniţă sferică în care
O fată rea, ca să se joace,
A-nfipt o sumedenie de ace.
Băteau copiii din vătrai şi cleşte,
Dar el tăcea, săracul, ca un peşte,
Şi doar fiori de groază, când şi când,
Treceau pe trupuşorul lui plăpând...
Am alungat copiii să se culce
Şi-n înserarea limpede şi dulce
Ce se lăsa din cer încetinel,
Am stat acolo, singură cu el.
Şi mă-ntrebam pe gânduri: Oare, cum
A fost făptura-i la-nceput de lume?
Din care veacuri înecate-n fum
Porni el oare, ca un scai, la drum,
Să se oprească-n dreptul meu anume?
Ce vânt vrăjmaş şi mohorât
Ca pe-un măcieş pitic l-a scuturat,
De-a mai rămas dintr-însul doar atât:
Un ghem de spini, ostil şi speriat?
O fi având el oare pui?
Mă-ntreb, deşi nu pot pricepe:
Cum sug ei oare, fără să se-nţepe
În ghimpii lui?...
*
Când a simţit că-i singur doar cu mine
Şi nici un duşman dinspre casă nu mai vine,
A scos cu frică de sub el
Un bot timid şi mic, ca de căţel,
Şi cu instinctul lui obscur
A explorat terenul împrejur.
Şi-abia ciulindu-şi ţepile pe spate, -
Pe sub petunii grele de parfum,
Atras de noapte şi singurătate
Şi-a căutat încet-încet de drum...
S-a mai oprit în magheran o dată
Ca sub îndemnul unei tainice porunci,
Apoi a dispărut pe sub poiată...
Şi nu l-am mai văzut deloc, de-atunci...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un fel bunicul meu era dumnezeu

era aşa de înţelept
şi avea atâta răbdare cu droaia de nepoţi
încât l-am bănuit de pe atunci
că este însăşi iertarea din biblie
ştia aşa de bine geometria
încât nu avea nevoie decât de o sfoară
ca să construiască case şi fânare
poate şi cine ştie ce universuri
împărţea lungimile şi lăţimile
trasa diametrele şi găsea înălţimile
fără teoreme şi reciproce
iar cercurile lui nu cunoşteau imperfecţiunea
erau datoare doar punctului
de unde sfoara sa
mi-a desenat pentru prima dată
infinitul
ca pe o joacă de-a perfectul

ochii tăi îmi aduc aminte de tăcerile lui
rupte doar de râsul nostru de împieliţaţi
aşa că nu te întreba de ce te iubesc
ca pe sfoara făcătoare de minuni
din mâinile sale muncite
aproape demiurgice

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul de-a jocul

Pescăruşul meu
Din poezia anterioară
S-a îmbolnăvit
De plictiseală
Sau de necaz
Că poate fi uitat
În seama pescarilor
Care
N-au decât să moară de foame
Sau de sete
În cârciuma lui Petru Rareş
Acesta dând ordine
Să se aducă fluviul la Bacău
Şi o gondolă din Veneţia.
Privit de sus,
Pescăruşul priveşte de sus,
El nu mai e pescăruş,
Are dreptul suprem
La joacă.
Printr-o destindere
În destin
El şi-a redobândit
Conştiinţa umană
Prin metempsihoză.
Şi-acum râde de mine
Care nu pot nici eu
Să nu plâng de soarta mea
Ieşită din hristoavele profetului,
Luând-o razna pe străzi,
Sub roţile autobuzelor,
Eu tot de-a viaţa mă joc
Dar altfel.
În contopire cu Terra
M-am lăsat
De sportul lui Icar.

poezie de Leonard Sandor
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vărsa călimara

Mi-e flămândă peniţa de albastra cerneală
Din al muzelor cearcăn şi al şoaptelor dans,
Aş vărsa călimara pe a laptelui coală
Mâzgălind-o în vorbe ticluite-n balans.

Opulenţă de slove adunate-ntre rânduri
Îmi dau libera mână de-a le pune din mers
C-o armată de îngeri şi altare de gânduri
Aş mai prinde o rimă, aş mai scrie un vers.

Mi-e flămândă speranţa de-a sculpta în cuvânt
Cu o daltă-aş ciopli ascuţind-o-n condeie,
Cu o alt-aş zbura ca o boare de vânt
Pe o pagină goală... trup golaş de femeie.

Mutilând castitatea feciorelnicei foi
Cu a umbrelor negre coborâri pe hârtie,
Ca o dulce chemare, fără strop de nevoi
Aş vărsa călimara ca pe-o lacrimă vie.

poezie de Sibiana Mirela Antoche din Clipe şi îngeri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre spectacolele de urmărit neapărat este cel al nesimţitului moderator TV. Cât de oximoronică este această formulă afli din primele minute ale emisiunii, când constaţi că moderatorul nu e doar lipsit de moderaţie, ci şi nemoderabil. În locul unui om care ştie să asculte, dai peste un limbut intratabil. Acesta se hrăneşte din convingerea că rostul invitatului nu e de-a vorbi, ci de a-l asculta cuminţel pe cel care l-a chemat la emisiune. Musafirului i se rezervă în aceste condiţii rolul de martor care asistă neputin­cios la verbiajul moderatorului, la logoreea lui izvorâtă dintr-o irepresibilă dorinţă de-a se pune în lumină şi de-a epata.

Radu Paraschivescu în Ghidul nesimţitului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost ateistă, până când am început să iubesc cu adevărat omul, pentru că iubirea face parte din plămădeala lui sfântă.

Valeria Mahok (martie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să fiu un client sau un complice al lui Big Brother şi mai ales nu vreau să fiu propriul meu Big Brother. Ar fi o formă de-a mă lăsa disecat, de-a mă lăsa folosit, exploatat, sub semnătură. Nu vreau ca viaţa mea să fie tratată cu like sau dislike de oameni pe care nici măcar nu-i cunosc.

Radu Paraschivescu în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La căluşei

Se învârteau agale căluşeii
Şi muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toţi copiii — mititeii
Şi-un bătrânel pe-un cal se învârtea.

Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:

- Hiii moşule, hai, taicule, zoreşte,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Şi la un loc cu ei, copilăreşte,
Râdeau şi prunci cu părul de mălai.

Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ţinând în frâu, căluţul fără duh,
Căluţul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.

Cu păru-n vânt, îmbujorat la faţă,
El se rotea, dar nimeni n-a văzut
Cum calul lui, de lemn, prinsese viaţă
Şi galopa pe câmpuri spre trecut.

A fost o clipă, doar o clipă vie,
Căluţul a zburat prin ani, vâlvoi,
A dus bătrânul în copilărie
Şi l-a întors ca gândul înapoi.

Când s-a oprit din goană bătrânelul –
A coborât în râsul fără rost,
Dar numai el ştiu şi căluşelul,
În fuga lor de-o clipă, unde-au fost.

poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghicitoare

E frumos, plin de culoare,
Saltă viu din floare în floare,
Libertatea lui zglobie
E scurtă mărinimie...
Pe a naturii câmpie.

Valeria Mahok (21 iunie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când Primăvara se îmbracă în floare,
Explozii de culoare găseşti la fiecare pas,
Natura este o vie sărbătoare,
Iar fericirea se exprimă în versuri mii cu glas.

catren de Valeria Mahok (18 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a ridicat, deodată, din prăpastia întunecoasă, umedă, a munţilor falnici. Şi doritor de lumină, în această dimineaţă scăldată de soare, a întins aripile, ca o flamură, deasupra brazilor bătrâni. S-a înălţat mai întâi drept în sus, ca o săgeată; a străbătut văzduhul răcoros, apoi a rămas acolo, s-a legănat in aer, îmbătat de plăcerea să fluture la înălţime uriaşă; a plecat capul şi a privit in jos. Pe câmpiile lucii, satele împrăştiate, ca grăunţele, scoteau sclipiri repezi ca a prundişului spălat de ape. Oamenii nu se zăreau; deasupra, dedesuptul lui, primprejur, nicio vietate. I se păru că in lumea aceasta frumoasă, încântătoare, peste care primăvcrile se aştern cu spuză de hori, e a lui, a lui singur.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Vulturul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu-i doar floare

Iubirea nu-i doar floare de muşcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să ştie lumea cât de mândru eşti
Că ai ajuns şi tu ca să iubeşti.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Şi nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubeşti
Şi nici un film pe care-l tot priveşti,
Şi nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveţi să îl trăieşti discret
Când este pasiune şi ocară,
Ce-ţi face viaţa aspră şi amară,
O iei aşa cum e şi cum ţi-apare,
Ca floarea care creşte prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi aşa, am tot fura cu toţii
Şi-am pune-n poarta vieţii noastre hoţii.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ţii la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viaţa ta coşmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic şi-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce creşte din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipeşte-n vânt...
Dar asta o-înţelegi foarte târziu
Când viaţa ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de şanse şi de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nţelepciune.

poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce frumoasă e pacea!

Ce frumoasă e pacea!
Între noi şi vechi hotare,
Ce frumoasă-i lumea vie,
Răsfăţată de bucurii în floare,
Din vârfuri de munte,
Până jos, în vale.

Ce frumoasă e pacea!
Dacă omul bun îi sfinţeşte culmea, fără încetare,
Ce frumos e gândul omenesc!
Fără de urâciuni,
Fără întinare.

Ce frumos e înaltul, coborât în mare!
Ce frumos e omul bun, cu faţa la altare!
Ce minune mare, când soarele în pacea lui răsare,
Peste raiul verde, plin cu mărgăritare,
Sub concerte vii, de ciripitoare.

Ce frumoasă e pacea!
Cu copii voioşi alergând în soare,
Prin grădini în floare,
Lângă mame înţelepte,
Sfinţite cu răbdare.

Ce frumos e visul omenesc!
Purtător de bine, între munţi şi mare,
Ce frumos e omul, când are bun renume,
Printre ai lui semeni, pace şi încântare,
Sub mănunchi de curcubee şi vise divine.
Ce frumoasă e pacea, în apus de soare!

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatul e la modă,
Îsi fură unul altuia căciula,
Doar că autenticitatea,
Dă cu hoţii toţi de-a dura.

Valeria Mahok (2 decembrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!