Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Iulia Hasdeu

Disprețul

Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
Într-a lor timiditate, dacă știu ca să roșească,
Mutra lor este stângace și încep să se prostească;
Gura lor nu zice-o vorbă, căci se tem c-or zice rău,
Halul acesta-ntotdeauna, m-a făcut să râd mereu.
Sunt prea tânără acuma! Poate mai târziu, vreodată
Să am milă și-ndurare de privirea lor speriată.
Iar baladele lor blânde, poate-odată să le-ascult,
Astăzi însă îmi par proaste și mă fac să râd mai mult.
Mi se spune că Amorul, mă va pedepsi odată,
Că târziu sau mai devreme, pe-o figură adorată,
Voi dori ca să văd jalea sau privirile de foc,
Care le resping acum și de care îmi bat joc.
Nu zic ba! E cu putință! Însă, până-atunci, întruna
De-a Amorului putere o să râd întotdeauna.
Acea zi, de-o fi să vie, dar de care mă-ndoiesc,
Este încă prea departe, pentru ca să mă-ngrozesc!
Așadar, cât mai sunt încă, în a vieții mele floare,
Nu risipiți a mele visuri! Ah! lăsați a mea candoare!
Voi, aceia care Amorul ne-ncetat mi-l lăudați
A mea dulce nepăsare, pentru ce să mi-o furați?
Când prin vârstă sunt femeie, iar prin inimă copilă,
Această clipă trecătoare nu mi-o luați făr' de milă!
Dați-mi voie, prin grădină, veselă să rătăcesc,
Să gonesc negrele visuri și să nu simt că roșesc.
Dați-mi voie, în pădure, să culeg crinul curat,
Floare albă, feciorească, ca și-un suflet nepătat.
De defectele femeii dați-mi voie a fugi,
Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a ști
Farmecul ce naște-n mine și puterea ce o are
N-am nevoie a cunoaște! – În dorința cea mai mare
De-a trăi în mulțumirea nedescrisă; c-am păstrat
A mea inimă ușoară și-al meu suflet nepătat!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Iulia Hasdeu

Disprețul

Pentru anii mei amorul încă nu e! N-am iubit!
Am tot râs de chipu-i rumen, până-acum necontenit;
Fața lui trandafirie e curată născocire
Spusă poate-odinioară de-un poet, așa-n neștire,
Căci mai toți amorezații, care-n cale mi-au ieșit
M-au făcut să-mi piară pofta și dorința de iubit.
Fața lor este sau pală sau deodată înroșită
De-o roșeață ca de friguri, iar privirea rătăcită,
Ba aruncă-n orice parte fulger crunt, răutăcios,
Ba e fixă, sperioasă, neavând nimic frumos.
(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când voi fi mai mare, vreau să fac ceea ce face Violetta. Aș dori să fac o înregistrare de-a mea, iar lumea știe despre mine, nu de Violetta. Visul meu este să pot face o înregistrare de-a mea și în acest sens știu deja fanii mei mă vor ajuta. Dar nu e nici o grabă, eu sunt încă tânără, nu vreau grăbesc lucrurile, dar cred viața este dură și mai devreme sau mai târziu, va veni și partea cea mai grea pentru mine.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Muha

De ce v-ar păsa?

Doamne, niciodată!
Genunchii mei nu au putut săruta
pământul,
fără să fiu Eu!
Eu sunt nimeni, efemer, dar...,
ai mei, Bunicul, Străbunicul și Răstrăbunicul sunt acolo!
În țărână. Eu încă sunt aici!
Sper , aici, încă mai este un loc curat!

Am șters mult până aici!
M-am șters și pe mine
și
aici oare mai pot ramâne Om?
mai departe mai am și alte...,
ca să văd ce voi mai fi?
Mulțumesc pentru cei puțini care m-au citit din suflet.
Mâ înclin în fața lor,
sincer,
dacă au simțit cu adevărat ceva
din cuvintele mele, aiurea inșiruite!
Mulțumesc pentru, citiți aceste rânduri!
Dacă nu, pentru mine nimic nu are sens,
sau nu mă luați în considerație!
Eu sunt un nimic, dacă nu sunt capabil

îmi dau seama nimicul nu există!
Asta am simțit, și, sincer, asta am scris!
De fapt cui îi pasă? De ce v-ar păsa?

poezie de (august 2009)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-am nimic...

N-am nimic cu-americanii,
Însă simt, clar, românește
Și de-aceea -ngrozește
Că-i tot copiem, cu anii.

N-am nimic cu Valentin,
Însă sunt atâtea fete
Ce-l iubesc pe Dragobete,
Iar în fața lor mă-nclin.

N-am nimic cu... împrumutul,
Însă vă declar, deschis,
decât faimosul "kiss"
Parcă-i mai frumos sărutul.

N-am nimic cu toți străinii,
Însă să ne lase-n pace
Pentru că noi știm a face
-nflorească gustul pâinii.

Nu-s bolnav, nu am pelagră,
Dar îmi sunt aproape frații
Și iubesc prea mult Carpații,
Dunărea și Marea Neagră.

Și pentru că... n-am nimic
Vă invit, păstrând mândria
De stăpâni în România,
Ca medităm un pic!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt și eu ca voi...

sunt și eu ca voi, un om cu noapte și de toate,
nu sunt poet și nici n-am fost, înșir doar gânduri aranjate,
prea cult nu sunt, dar nici incult, am mai citit, chiar și sonete,
le am pe-aici, pe foi de gând, sub ochii mei revin în trepte

când scriu în versuri, doar ce văd, ce gândul nopții îmi dictează,
nu fac decât, ceva în plus, un strop de lacrimă cedează,
atunci din amintiri, de vânt, vă suflu vouă cu neștiință,
cuvintele, pe-un rând și-un rând, poatee de trebuință

nu sunt mai breaz, sunt doar un om cu veselia îndurată,
ascunsă sub atâtea dăți, de clpe, ce-am trecut prin viață
și vreau să râd, și vreau plâng, așa trăiesc și eu mai bine,
urcând în cer, din alb pământ, pătat cu iernile din mine

de m-ați vedea, o clipă doar, ați înțelege de îndată,
că sunt normal, că n-am habar, de clipele ce mă așteaptă
și râd de voi și râd cu voi, apoi iar râd, chiar și de mine
și fug în ploi, alerg în ploi, spăl încet de-a mea rușine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Eu, cea a nimănui...

Îmi aparțin doar mie, nu sunt a nimănui
Puterea mea e-n mine și nu în altă parte
Degeaba strig spre cerul care-i al nu știu cui
Degeaba vreau răspunsuri din pagină de carte

Nu vreau să-mi plâng de milă deși o fac mereu
Căci viața asta-i scurtă și sigur n-am să pot
S-o cumpăr azi cu banii murdari din jurul meu
Și nici cu diamante sau chiar aurul tot

Nu știu de unde vin și nu voi ști vreodată
Căci sunt a nimănui, nici chiar a mea nu sunt
De mâna ieri ți-am strâns-o credeam niciodată
Nu vei avea puterea să mă rănești prea crunt

Tot răscolind prin gânduri găsesc o groapă-n care
M-ai aruncat zâmbindu-mi de parc-am fost gunoi
Uitat-ai tu deodată c-ai stat la masa-mi mare,
De ce acum mă târâi prin lacrimi și noroi?

Iertat fii de mine, eu, cea a nimănui
Și-n clipa cea din urmă, uiți c-am existat,
Așa cum știi totul are un loc al lui
În viața asta care pe toți ne-a acceptat...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Mai cred în tine

Am crezut în tine dar...
astăzi plec...
și sunt mâhnită
nu te cunosc încă...!
Sunt uimită, inutil vinovată și,
mai ales, neadmis constrânsă
fiindcă tocmai începusem
descopăr acolo,
în străfundul ființei tale,
o fațetă necunoscută,
bine conservată
și special verosimilă
a sufletului tău și...
era atât de frumoasă...!
Poate eu
nu m-am străduit îndeajuns
în căutările mele sau
n-am fost destul de eficientă
în estimarea personalității tale...!
Sau poate... tu n-ai vrut -de ce?-
să mi te dezvălui...!
Dar acum e târziu...
căci astăzi plec pentru totdeauna!
Totuși, nu te-ntrista:
voi lua cu mine,
doar ceea ce am crezut mereu
despre tine!
Sau... nu... mai bine,
te voi lua cu totul în inima mea,
căci încă
mai cred în tine!

poezie de din Du-mă cu tine la capătul lumii (23 ianuarie 2013)
Adăugat de AlisaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iubiților, dați-mi un semn...

îmi vin în minte atâtea amintiri,
ochii părinților urmăresc cu lacrimi de dojană,
privirea lor atât de blândă fulgeră-n simțiri
și umeziți-mi ochi și-acum încă îi cheamă

îmi amintesc prin gânduri răzlețite
cum purtau pe brațe, obosite,
cum fereau de grijile împotmolite,
în muncile ce le făceau, prea prost plătite

eu nu știam și nu băgăm de seamă,
făceam prostii, ceream visul în palmă,
ceream ca luna coboare pe-o năframă,
mi-o dăruiau zâmbind cu ochii pe-a lor rană

când am crescut nimic, nimic n-am înțeles,
erau în mine lacrimi, erau urmele de stres,
erau în mine frană pentru mersul nebunesc
spre faptele furate fără rost și sens

acum e prea târziu, îi plâng îi chem,
îi vreau din nou aproape, simt un ghem,
în coșul pieptului, doare, noaptea gem,
îi strig și-aș vrea:.. "iubiților, dați-mi un semn"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Dați-mi flori...

Dați-mi flori cât sunt în viață,
Să le simt a lor miros,
Rupte din grădină, luate de la piață,
Primite ca un cadou frumos.

Pe mormânt când veți aduce,
Multe sau puține flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.

Nu le voi simți mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
sacrificați voi floarea?

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea să o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

În fața neputinței

Lacom îmi este gândul, să nu mai zic de poftă...
Dar, din păcate, tu nici măcar n-ai habar
Că-n inimă și suflet eu ți-am făcut altar,
Unde mereu mă rog, să mi te am în faptă!

Râvnesc ca un nebun la tot ceea ce-nsemni,
Dar, din păcate, teama ține la distanță...
De câte ori n-am vrut îți spun totu'-n față,
Să fac să se grăbească acele rugăciuni...

Dar parcă-i un blestem, nu pot să nu mă tem
ai putea să-mi spui: "Ascultă, dragul meu,
Iubesc pe-altcineva, îmi pare rău, dar eu
Nu aș putea -ți fiu mai mult decât poem!"

Nenorocită teamă, parcă n-ar fi de-ajuns
, pe nepusă masă, în suflet mi-ai pătruns...
Acum, mai port și grija cumplitului răspuns,
Pe care mintea mea nu-l poate ține ascuns.

Și nu e de mirare, căci ar fi mult mai rău
Să se întâmple astfel, pleci din visul meu,
Să știu că tu și eu, tot ce-am sperat mereu,
Nu este cu putință. Singur mi-aș fi călău.

E visul prea frumos, pentru-a risca să-l pierd.
Sunt ani de când în el speranțe investesc...
Atâția ani de când din el mă tot hrănesc.
Ceea ce simt e demn de cântul unui bard!

Păcat că nu e nimeni, care să mă-nțeleagă...
Să-mi înțeleagă lupta și cât de grea e ea,
Ce-nseamnă iubești fără să poți avea
În fața neputinței nici cea mai mică vlagă.

Acesta-s eu, iubito... Nu mă joc de-a iubirea.
Și tocmai de aceea n-aș vrea s-o risipesc:
Pentru că știu ce am în dar să-ți dăruiesc!
N-aș vrea să-mi irosesc, zadarnic nemurirea.

poezie de din Începuturi (11 martie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. EvelinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

Voi să fiu frumoasă, însă fără artă, făr-a ști farmecul ce naște-n mine și puterea ce o are...

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Întoarcerea la întrebări

Geaba coperiș de țiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă

Cât alergi și te mai cauți
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
Că și îngerii-s precauți

Gem strădanii cât n-ajungi
atingi un vis cu mâna
Și ești dus cu anasâna
Pân'la prinții nibelungi

Viața-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană

Ce-ai faci robit de zborul
Care te-a învins și încă
Vin iar fluturii și plâng,
Nu le-a mai ajuns fiorul?

Unde-i dramul de speranță
Și cu care te-ai născut?
Viața ca un atribut,
Pierde-n orice circumstanță

Nopți albastre plâng cu duzii
Pașii rătăciți în stepe
Când alături, la un step, e
Țara marilor iluzii

Unde-i îngerul, trimisul
Ce-mi păzea noapte de noapte
Cu duioasele lui șoapte
Fraged somnul meu și visul?

Dați-mi iar abecedarul
Câtă vreme se mai poate
Unde nu se mai bat gloate
Să-și răstoarne-ntruna carul

Dați-mi neaua mea curată
Și pe care n-aveați voie
s-o întinați. Căci între voi e,
Orice vorbă, maculată

Eu sunt numai pierzătorul
Bucuriilor de fapt,
Cel căzut în primul rapt
Și-aștept răscumpărătorul

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Stela: înțelegem, deci, că prin tine vom avea un comandant bun, blând și indulgent, care nu ne va impune niciodată nimic, nu va fi rău sau exigent cu noi și ne va permite facem absolut orice ne trece prin cap, fără a ne certa câtuși de puțin?
Lucian: Ah, nu, nici chiar așa; nu vreau înțelegeți nimic de genul acesta. După cum v-am spus, n-am de gând să mă schimb deloc, rămân același care am fost și până acum, indiferent vouă vă place sau nu; rămâne la aprecierea voastră dacă am fost, sunt sau voi fi bun, rău, indulgent sau exigent; fiecare dintre voi e liber să-și formeze orice părere dorește în privința mea, tragă concluziile, fiecare în felul său, după cum a înțeles, iar eu vă asigur indiferent care va fi părerea voastră despre mine, n-am să mă supăr. Dar după cum v-am mai spus și deja repet de prea multe ori, n-am să mă schimb; voi rămâne mereu același, nimic nu mă va determina devin altfel, nici măcar comanda misiunii. Deci, nu vă faceți griji în acest sens, nu mi se va urca șefia la cap... Totuși, am să mă străduiesc să fiu un bun comandant, îmi iau acest angajament în fața voastră, deși îmi dau seama că nu vă pot promite nimic concret, căci nu pot ști dinainte ce ne așteaptă, însă voi încerca fac mereu pe plac.
Lia: Dacă vrei să ne faci pe plac, ce-ar fi să începi încă de pe acum și să ne lași plecăm acasă; părinții ne așteaptă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Magdalena Dorina Suciu

O poveste ce încă se scrie

Azi îți voi spune
despre ochii din inima mea,
despre lacrima lor
ca o scorță de cer înnorat,
despre nesomnul lor,
tulburând stelele,
ca și când zei beți
ar fi dansat desculți prin ei...

Aș vrea cred
că încă mai sunt acea câmpie
înflorită până la Dumnezeu,
plutind doar prin vene de înger,
înălțându-te la atingere,
durându- la desprindere
și tot mai vie prin tine,
bărbatul ce îmi suflă peste răni,
învelindu-mă frumos
în cămașa în care ți-au rămas
bătăile inimii-
ca o poveste ce încă se scrie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pelerinul

Simt că îmi ajunge, nu mai pot răbda,
Ce se-ntâmplă-n acum în țara mea,
Asist neputiincioasă la o luptă nesfârșită,
Surdă și mocnită, între cei ce vor să ne conducă.

Bine, rău pentru noi mai puțin contează,
Important ca ai lor să se ridice pe meterează
Și de-acolo cu mâna semn să ne facă,
Că au învins în această lume nedreaptă.

Simt că mă cufund, că nu mai pot îndura
Înverșurarea și crâncenarea, care-i grea
De pactizez cu cineva mi se și pune eticheta,
Tocmai de cine, de-un seamăn al meu,
Care cred că a uitat de Dumnezeu
Și de-a lui judecată, când va trece în lumea dreaptă.

C-or fi roșii, galbeni sau de altă culoare,
Eu nu mai pot să am propria-mi chemare,
Și asta chiar doare, căci a mea libertate
Este frântă și sluțită de cei limbuți și vocali
Care au pus mâna pe mulți euro, dolari.

Plec la drum prin țară pe-ale ei cărări,
Pacea, liniștea s-o caut și să uit ce mai fac ei.
veghez îndeaproape la ale naturii șoapte,
Cum să-mi duc viața pe mai departe.

Doar ea, singura, inspiră și mă înalță,
Pe acea culme la care visez cu speranță,
Sunt sus de tot, acolo unde soarele-i mai aproape
Unde simt mângâierea razelor lui, blânde, calde,

Cu azurul liniștitor eu confund, respir adânc
Și mintea –mi golită de trista realitate,
Se odihnește, se relaxează, pe loc repaus pentru o clipă ia
Și-mi pregătește un nou început în viața mea.

O, ce minunăție!, se poate așa ceva?
Văd multă, multă lumină în fața mea,
Se deschide poarta curcubelui spre-o altă lume,
Plină farmec, dreptate, adevăr și de voie bună!

De-acolo de sus privesc uimită la țara mea
Și-o văd așa, clar și limpede cum este de fapt ea,
Frumoasă, îmbelșugată și atrăgătoare,
Pentru tot românul și străinul care-o fac pe pelerinul.

poezie de (3 octombrie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-am cusut Iov 15:15-22,17:1-10

Mi-am cusut apoi un sac de piele
Și țărâna-n pleoape mi s-a pus
Umbra morții-apasă peste ele
Plânsul mult aproape m-a răpus.
Totuși n-am făcut nici o greșeală
Fără șovăire-am fost în pași...
Sângele să-mi iasă la iveala
Azi, te rog, pământule, să-l lași.

Vaietele mele să răsune
Până-n zare, dincolo de ea
Am în cer un martor ce va spune
Tuturora de durerea mea.

Prietenii îi știu că râd de mine
Dar rog plângând la Dumnezeu,
Fă dreptate omului la Tine,
Fă-mi dreptate-n fața lor mai vreu.

Anii mi se scurg spre neființa,
Doar un lucru vin Te mai rog,
Să mă-ntorc nu-mi este cu putință,
Pune-Te-naintea Ta zălog.

Pentru mine, Doamne, nu Te-ascunde -
Am răbdat batjocuri, suferinți -
Altfel cine ar putea răspunde
Pentru mine astăzi între sfinți?...

Când mă prinde jalea ca-ntr-un clește
Cei făr' de prihană-s împietriți,
Totuși cel curat se întărește
Însă prieteni, prieteni, voi veniți.

v-arat înțelept nu este
Unul printre voi, ce, de-au murit
Toate-acele planuri de poveste
Ce cu-atâta drag le-am făurit?...

Și mai spuneți noaptea că-i lumină
Când e întuneric și nimic...
Locuința morților vină
O aștept, culcușul să-mi ridic.

Și când gropii-i strig fără de teamă:
"Tu ești, groapă, astăzi, tatăl meu,
Viermilor îmi sunteți soră, mamă
Unde mi-e nădejdea, Dumnezeu?...

Cu nădejdea azi iau de mână,
Care este azi nădejdea mea?
Când cu ea ne ducem în țărână,
Cine-n lumea asta va vedea?...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A doua odă a lui Lactaniu pentru iubita sa

O!
Zei!
Îndurați-vă și dați-mi iarăși
Puterea de-a scoate un sunet din flaut.
De câteva zile iubesc iar și-s domic
Să-mi fac cunoscut tuturora secretul.

Vreau toți să ia parte la marea mea taină,
Nici unul străin de ospăț rămâie.
Vecin sau dușman, călător sau prieten
freamăte toți când s-apropie ora.

Priviti-o și voi!
Nu-i așa că-i frumoasă?
trupul ei zvelt e ușor ca o coardă,
Că-n buze zdrobiți, nu-i așa,
Curg întruna
Ciorchini nevăzuți plini cu must și cu sânge.

Doi miei nou născuți i se joacă pe umeri
Și doi porumbei de pe piept stau să-i zboare.
Cu ciocul întins ciugulesc din cămașă
Privirile mele - grăunțe senzuale.

Ca
Procris, cea veșnic ucisă de soare.
De câte ori ochii spre cer și-i înalță
Ți-e teamă să nu
se prefacă în rouă,
Aâît de suavă și gingașă este.

Ah!
Cum vă deplâng voi nu-i puteți strânge
Ca mine, cu palmele leneșe, sânii.
umerii ei nu-i puteți, ca și mine,
Desface ușor de sub acul mantilei.

Ah!
Cum vă deplâng voi n-aveți prilejul
știți gustul buzelor ei parfumate,
beți ca și mine sărutul ei aprig
Și-n joc să-i cunoașteți dulceața făpturii.

Sau mai ales noaptea, când ceața se lasă
Și pântecul ei nu vedeți cum se-ndoaie.
O!
Zei,
Dați-mi numai atâta putere
Această-ndoire s-o cânt, nu mai multă.

De-ați ști cât de netedă-i ea n-ați mai râde,
De-ați ști cum alunecă palma când trece
Pe șoldul ei alb n-ați mai sta la-ndoială
-ntindeți pe lira mea struna dorită.

Dar voi stați!
Și singur alerg prin dumbravă
Și nimeni n-ascultă sărmanul meu cântec.
Nici ea măcar, ea pentru care de-o vreme
Nici masă nu am, nici culcuș, nici odihnă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "111 cele mai frumoase poezii" de Radu Stanca este disponibilă pentru comandă online la 34.99 lei.
Cornelia Georgescu

Pur și simplu: "Te iubesc!"

(sau "Declarație de dragoste", un alt posibil titlu)

Amorul meu te înconjoară
Cu pasiune nelimitată;
Ești visul meu de odinioară
Și realitatea întruchipată.

Prezența ta încântătoare
Din prima clipă m-a subjugat
Și am simțit ce rău mă doare
Iubirea ce m-a încercat.

Ești prima mea mare iubire,
Ești unică în felul tău
Și pot ghici în a ta privire
Că și eu sunt iubitul tău.

Ești visul meu, ești viața mea,
Ție-ți închin dragostea...
Ești tot ce am mai bun în lume,
N-aș vrea te desparți de mine.

Ești dulce, zveltă, încântătoare,
Ai glasul de privighetoare,
Privirea ta e visătoare,
Iar gura ți-e ademenitoare.

Tu provoci seducător,
Cu trupul tău fermecător,
Mă amăgești că sunt frumos,
M-atragi în mod misterios.

Tu ești o floare între flori,
Mult mai presus de orice comori
Și ai un chip fermecător,
Un trup sublim, unduitor.

Privirea ta de foc mă arde
Și într-o clipă mă vrăjește;
Fiorul ce trupu-mi străbate
În mod plăcut m-ademenește.

Cu trupul tău ispitești,
Cu dragoste -nlănțuiești;
Îmi place să fiu sclavul tău,
Să îmi șoptești: "Tu ești al meu."

Și chipul tău zăpăcește
Și glasul tău aiurește...
Mă pierd de tot în preajma ta,
Dar trezește dragostea.

Mireasna ta amețește
Și topesc de dorul tău,
Surâsul tău urmărește,
În gând, în vis și tot mereu.


Ador zâmbetul tău divin,
Ești tot ce mi-aș putea dori,
Iar dragostea ce ți-o închin
Nicicând nu se va ofili.

Îți jur o dragoste eternă
Și pură ca o lacrimă;
Iubirea mea va fi supremă,
Iar fericirea – maximă!

Pentru mine ești divină,
Prezența ta este sublimă,
Cu vocea ta cea cristalină
Mi-ai răpus a mea inimă...

Ce numai pentru tine bate
Și a ta va fi cât voi trăi,
Nu-mi mai e gândul nici la mate',
Ci doar la tine, zi de zi.

Tu ești cea care- miputere,
Iubire, speranță, plăcere...
Vreau te am mereu alături,
Să știu că n-ai să mă înlături.

Vreau te simt mereu aproape,
Chiar dacă-i zi, ori de e noapte,
Vreau lângă mine să te știu,
În gândul tău mereu să fiu.

Aș vrea stau doar lângă tine
Tu trăiești numai cu mine,
Uniți pe veci noi doi fim,
Mereu, mereu, să ne iubim.

mereu să te sărut,
Cu patimă te iubesc;
Când sunt cu tine, de mine uit,
Timpul aș vrea îl opresc.

Aș vrea adorm la pieptul tău,
te cuprind ușor în brațe,
Să mă dezmierzi cu amorul tău,
-ți mângâi ale tale coapse.

Mereu aș vrea te privesc,
Cuvinte dulci îți șoptesc,
-ți cânt, -ți spun cât te iubesc,
doar pentru tine trăiesc.

Lângă tine sunt fericit,
Fiindcă mă simt iubit;
Nu mai știu ce înseamnă teama,
În urmă mult a rămas spaima...

Spaima te-aș putea pierde,
Teama că nu m-ai iubi;
Disperarea ce m-ar cuprinde
Dacă tu m-ai părăsi.

Pentru tine aș face orice,
În schimb cerându-ți dragoste;
Ți-aș da oricând tot ce mi-ai cere
Doar pentru o clipă de plăcere...

Nu am cuvinte ca să-ți spun
Ce pentru mine tu însemni;
Știu doar: Te iubesc ca un nebun
Și-n veci te voi iubi la fel.

Doar tu ești tot ce îmi doresc,
Să fiu cu tine, te iubesc,
sorb al dragostei nectar,
Să simt iubire – iar și iar...


Nu te voi înșela nicicând,
Nici măcar cu un singur gând,
Nu vreau -ți văd chipul plângând,
Nu vreau te știu suferind.

Nu vreau te pierd niciodată,
Nu mai pot trăi fără tine,
Vreau doar fii a mea, toată,
Să știu că mă iubești pe mine.

Și nimeni nu mi te va lua,
Dragostea ta nu-mi va fura,
Căci tu vei fi numai a mea,
Pentru tine viața mi-aș da.

Cu vorbe dulci îmi dai fiori,
Mă-mbăt doar cu tandrețea ta,
Te simt vibrând, tremurător,
Când ne unește dragostea.

E minunat te iubesc,
Să știu că mă iubești și tu,
Doar pentru tine trăiesc,
Ție -ți dăruiesc sufletul.

Nimic nu-i mai frumos de așa,
Nici nu-mi doresc altceva,
Cu tine totu-i ca-ntr-un vis,
Cu tine zbor spre paradis.

Căci dragoste la prima vedere
A fost atunci când te-am zărit;
Acum știu, cu multă plăcere,
Soarta, destinul, ne-a unit.

Când mă atingi – înnebunesc,
Când mă săruți – încremenesc,
Însă de lângă mine pleci,
Mă sting și mă răcesc, pe veci...

poezie de din romanul Proxima, partea a IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Nu sunt ce par a fi

Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aș fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să știu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creștin,
Și n-am rămas decât... Cel care sunt!...

Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generații de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moșneni
Și orășeni -
Strămoșii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii așa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat și ei pe el...
Și cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...

Pe mine, însă -
Ce păcat
vinul vechi, de Drăgășani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu mințile
Și datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
Și ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezește
Și se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...

La fel și eu, ca orice bun creștin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot așa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
Și-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...

poezie celebră de din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook