Dioptrii pentru privit moartea în ochi
viață
te-am trăit viață te-am trăit
am alergat cu peste o sută bătăi de inimă
până când mi-am dat kilometrajul peste cap
complice la rostogolirea mărului
și la alte rostogoliri biblice
mi-am făcut pârtie printre sâni galbeni ca de gutuie
am atârnat nopți întregi intre buze păgâne
și zmeură am mâncat cu pădure cu tot
viată
te-am privit viată prin sute si sute de ochi
zâmbeai îmbietor in icoană
zâmbeai în halba de bere în căptușeala ruptă in hârtia de-o mie
zâmbeai în zâmbetul lor viață
eu puneam virgulă pun punct între inimi și-o luam de la capăt
viață
uneori mă gândesc la ele ca la o biserică
înăuntru este mai frumos ca afară
se aprind lumânări pentru morți pentru vii
alteori mătur aleile să-adulmec măcar o urmă
scriu cu nori citesc cu stropi de ploaie
despre un fel de fericire sumară
cursă dintr-un vis rupt la ambele capete
viață
m-ai lăsat să trăiesc și să iubesc pe cont propriu
mirosul femeii mă-nfășura de ziceam doar cu gândul
prin plămânii lor respiram desfrunzitul miresei
primăvara modelam coastele precum Noe își modela arca
pentru încă și încă un potop
viata
le-am îngăduit pe toate să-mi sape ferestre în suflet
unde-i lumina pentru care am fost sfredelit până la sânge
viață
la început mi-ai dat două cioburi de cer
cât să-mi ajungă pentru tot albastru
și liniște
mi-ai liniște că mă priveam până și în somnul destinului
doream să merg mai departe de capăt
mai departe de început de uitare
mai departe de dumnezeu
voiam să merg acolo unde lumina se ajunge singură din urmă
și îmi țineam bătăile inimii strâns închise în mâna dreaptă
viață
stau și mă uit la mine ca la trei ceasuri rele
mi s-a împietrit limba și nu-mi mai simt cuvintele
din umărul stâng din tâmplă din creștet
și până-n călâie nici o urmă de dragoste
doar așchii de clopot așchii de clopot
și sare
hau hau
urlă lupul în mine viață
foame nu stele el cheamă
chiar dacă mi s-a făcut de toamnă
chiar dacă mi s-a făcut de noapte până și-n cerul gurii
viață trei colți și-o limbă despicată
poezie de Vasile Iftime
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre religie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre început
- poezii despre zâmbet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Interacțiune
îmi aleg inima nu ce aud nu tot ce simt
s-ar putea să fie doar carnea
îmi aleg inima pentru că altfel ce-aș fi
o glumă proastă pentru că inima nu va merge niciodată
acolo unde merg să beau o bere sperând că pot uita tot ce nu am ales să mi se întâmple
și lucruri se întîmplă
așa cum cineva lovește tasta enter și se aude mesajul de eroare
ori de avertizare când tu abia mai respiri de departe
n-ai fost acolo și până la urmă nici nu mai contează
erai prabușit deja și când credeai că s-a terminat
până la urmă tot nu e chiar tot
urmează altceva și mai rău
așa că-mi aleg inima
e tot ce mai am să respir
și nu-i doar un exemplu de viață pentru cuvintele noastre.
poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre umor, poezii despre sfârșit, poezii despre prostie, poezii despre greșeli, poezii despre cuvinte sau poezii despre bere
Te voi iubi
Doamne, cât te-am așteptat
Am crezut că n-ai să mai vii
Rugă spre tine eu am înălțat
În inimă mea mereu ai să fii
Când cerul poartă a deschis
Stelei luna toate au dansat
Ai apărut într-o noapte în vis
Iubire în suflet mi-ai semanat
Pe creștet mâna tu mi-ai pus
Cu blândețe tu m-ai îndrumat
De atunci privesc cerul în sus
Ai arătat calea mea de urmat
Multumesc pentru ceea ce va fi
Tu îmi calauzești pașii în viață
Te-am iubit mereu, eu știu, tu știi
M-ai ajutat, tu mi-ai dat speranță
Prin tine pot începe o nouă viață
Voi dărui iubirea mea în fiecare zi
La ani cei târzii eu fac o reverență
Te voi iubi acum și până n-oi mai fi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre visare, poezii despre suflet, poezii despre stele sau poezii despre mâini
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume (14 aprilie 2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre uitare, poezii despre independență sau poezii despre durere
Dumnezeu e acasă
mi-ai spus că Dumnezeu
a murit strivit de întuneric
și nu te-am crezut
mult mai târziu
mi-ai spus că
Dumnezeu a înviat
și te-am crezut
a pășit printre suflete
a pus durere lângă durere
viață lângă viață
și ne-a privit
am uitat să-ți spun că
unul din mine l-a iubit deși
nici măcar nu l-a cunoscut...
sunt prea independent și
stau în spatele unui răsărit
din când în când
îngenunchez
la capăt de zi
și te strig
vino iubito fii complice
la viața asta trăită printre oameni
unde e Dumnezeu e și lumină
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seara, în gând
O, cât de mult te-am așteptat
Să vii din nou, în pas treptat
Și să-mi aduci un tremurat,
Tu, vreme de-înnoptat.
Te-am așteptat ca stând pe spini
Cu dragoste ca să-mi alini
Durerea care, prin suspini,
O port printre străini.
Căci merg cu drag în amintire
Și port acolo,-n amorțire,
O datorie cu simțire
Îndeplinită din iubire
Ce-i numai pentru tine!
Doar ăsta-i gândul ce mă ține
Încă o zi lucid pe mine.
Și totul pentru tine.
Și dimineața mă-nfior
De câtă noapte-ntunecată
Am trăit iar și am trecut
De perioada încercată.
Cum faci din noapte, zi și iar
Din zi noapte se face,
Ce farmece sunt 'colo-n cer
Și câtă viață zace?
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre seară, poezii despre dimineață sau poezii despre amintiri
Tu și eu
Între noi doi fost dragoste la prima vedere
Soarta a făcut să ne ciocnim pe holul acelei clădiri.
În toți acești ani mi-ai fost sprijin, mi-ai dat putere,
Îmbrățisări și plimbări pe malul mării, multe amintiri.
Tu ești motivul pentru care eu din nou zâmbesc
Sufletul mi l-ai liniștit, mi-ai adus zâmbetul pe față.
Doar în brațele tale vreau mereu să mă trezesc,
Lângă tine vreau să rămân până în ultima zi din viață.
Eu m-aș pierde dacă te-aș pierde pentru totdeauna
Am numărat lunile până te-am strâns din nou la piept.
În verile de vară plângeam de dorul tău, martoră e Luna
Însă am promis că nu te scot din inimă, că am să te aștept.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (29 ianuarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre plimbare sau poezii despre dragoste la prima vedere
De Dragobete
Mă-ntreb unde ești?
azi e ziua când se logodesc păsările
între două lacrime
mi-e de dragoste până departe
chiar dacă te-ai mutat în cer
chiar dacă durerea mă-nfiază
nu-mi lipsești!
dar fă-mă să-mi pese
te-am pus în rândul zeilor
să văd cum se iubește
după legile cerești...
trăiesc o viață pe pedepse
între 'a fi'' și 'a nu fi''
un poem amar mi se țese
unde tu-mi ești un vers mut-
între noapte și zi!
în toate-așteptările pământului
m-am înveșmântat
că să pot rupe granița
între viață și moarte...
dar mai lasă-mă un pic
mai am ceva de spus,
de plâns,
de cântat...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (24 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre păsări, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre muzică
Singurul care știe ce spun
îmi privesc vitrina dintr-un unghi rău
înțesată de obiecte de porțelan care nu au nicio treabă cu minulescu
nimic din agoniseală nu-mi mai place
s-au demodat s-au crăpat din inerția uitării s-au descompletat
nu-mi amintesc să fi spart dinadins vreo farfurie pentru a ispiti norocul
paharele stau precum cocostârcii la fel de inerte
cești mai mici mai mari pe unele nu le-am folosit până azi când
le privesc oarecum cu milă poate cu indiferență
și totuși ele în sufletul lor au mirosul meu de-o viață
amprentele buricelor care ostenesc pe litere
tot cu aceste degete te-am atins și doar tu știi ce spun
ziceam că mă uit așa în golul dintre obiecte
și mă gândesc cam cum arată rănile pe care le-am făcut acestui timp
de se micșorează văzând cu ochii aproape că e străveziu
mă tem de momentul dispariției lui fără urmă
ce se va alege de aceste obiecte care-mi aparțin de sufletul meu intrat în ele
cu sufletul acesta te-am atins și singurul ești care știe ce spun
le privesc și vina că le-am tratat altfel decât trebuia cântărește ceva pe inimă
unele sunt de la tine și încă mai au culoarea pe care mi-o stârneai în obraji
însă ele nemișcatele mele lucruri au rămas într-o îngândurare naivă
că poate le-aș putea folosi dacă te-ai întoarce la mine
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre ochi, poezii despre noroc sau poezii despre naivitate
Coșmar
În marea liniște ce încă ne-nconjoară,
Din când în când se rupe un catarg.
Blestemul a căzut și pentru a câta oară,
Am rămas iară și izolați în larg!
Picior peste picior e așezat destinul
Și lumea întreagă pare că-i la fel.
Pe ape sunt și-i prea departe țărmul
Ce-și ține orizontul numai pentru el.
Mă îndoiesc de mine și mă-ndoiesc de tine.
Mă depășește gândul că vom fi pierdut
Și ultima speranță ce-n viață ne mai ține,
Că mâine va fi șansa unui nou început.
Pe marea liniștii singurătatea mai înalță
Din când în când regretelor un val,
Mi-ar trebui să mai aștept încă o viață,
S-ajung cu visul meu până la mal.
poezie de Adrian Silviu Mironescu
Adăugat de Dora Raducanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre singurătate, poezii despre picioare, poezii despre depășire sau poezii despre coșmaruri
Tu, viață
Beau din vinul tău,
gust din savoarea ta,
știind că mâine nu o să te mai am,
o, viață,
trec prin tine pentru bucurie,
sorb din lumina ta
pentru întunericul de apoi,
nu văd doar răul tău,
trecător,
mă scald în dulcele prezent,
indiferent,
la gloria ce a fost
ori o să fie,
cară-mă, viață,
până unde îți este voia,
dar dă-mi a ta frumusețe
din abundență,
ca să știu de ce trăiesc
poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre frumusețe sau poezii despre bucurie
Te rog, mamă, vino-acasă
Dă-mi mâna, mamă, s-o sărut,
că multe-n viață-ai petrecut.
Mai întâi viață mi-ai dat
și apoi m-ai legănat.
M-ai crescut, m-ai făcut mare,
eram pentru tine soare.
Ai plecat de lângă mine,
ai vrut ca să-mi fie bine.
Printre străini ai plecat
și de mine ai uitat.
Când pun geană peste geană
dorul la tine mă cheamă.
Mamă,
În fiece dimineață
mă rog să mai fii în viață.
Tristețea greu mă apasă.
Te rog mamă, vino-acasă!
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre mamă, poezii despre dor sau poezii despre creștere
Ce frumos am trăit!
Îmi ascult uneori, atent,
ecoul pașilor
gândind că n-au obosit încă.
În ei simt trecerea timpului
și-mi regăsesc
voința de stâncă.
Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice.
Îmi urmează pașii cadențat.
Prin anotimpuri mă poartă, voios
mereu pe drumuri de neumblat.
Îmi simt amintirile
încrustate în talpa rănită de dor
și văd cum din ele răzbate
al dorinței de viață, izvor.
Și merg, merg mai departe
sângerând.
Lacrimile mi le înghit
și râd-plângând, hohotind.
Ce frumos, Doamne, am trăit!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre puls sau poezii despre dorințe
Fuga în rugă
Mi s-a dat să mânc de-o viață
vrajă, iarbă și piper,
tot sperând o altă lume
mai frumoasă ca în cer
Am tot fost de sacrificiu
pentr-o mare de nebuni,
am simțit mereu supliciul
aruncat peste români
Să mai cred în tine Doamne?
Nu știu de am să mai cred,
am trăit din dramă-n dramă
chinuit să mă reneg
Aprind candela în noapte
tot sperând să te zăresc,
arde până nu mai poate
și ca ea eu mă sfârșesc
Încă sper o zi mai bună,
poate-o lună sau un an,
nu știu ce o să-mi rămână
din genunchii care-i am
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sacrificiu, poezii despre nebunie sau poezii despre România
În viață, este în regulă să le faci pe toate
Dragi PĂRINȚI, chiar dacă VOI nu știți,
Eu le-am cam făcut aproape pe toate,
Rămânând dator pentru o familie cu copii, după cum știți
Și o carieră profesională, dintre toate...
Dar așa cum eram în anul '90
Plin de încredere și de speranță,
Sunt și acum și aștept multiplul de zeci
Pentru a mă desfășura în viață...
Mai am însă un obiectiv în față
Și anume să îi sprijin pe Putzy și Alexutza în viață
Pentru a reuși cu toții aici pe Pământ
Și a fi împăcați pentru când plecăm la ce este mai sfânt...
Adică, la Bunul Dumnezeu
Și lângă VOI mereu
Pentru eternitatea toată
Cu dragostea între noi patru, încă din viață...
poezie de Anghel-Alexandru Ghenea (21 iulie 2018)
Adăugat de Anghel-Alexandru Ghenea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre familie sau poezii despre Dumnezeu
Destinație
M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preț.
Cu el îmi croiesc destinul
și-mi aleg destinația,
depășind toate barierele timpului
și spațiului.
Umilită de viață,
iubirea își caută drumul,
neștiind unde-i este gara,
destinația ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
și-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinație.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre
în care încă mai zboară zorii,
în ropotul inimii mele
și în laptele miere al mamei,
care curge molcom,
îngânându-mi somnul
din care m-am născut
cu clocotul vieții.
Un curcubeu
zămislit într-un vers
îmi va fi punte în naștere,
trecerea de la somn
la viață,
de la acumulare
la aplicație și dezvoltare.
Lasă-mă iubire,
vreau să dorm doar în brațele tale,
sunt năucă de atâta viață,
vreau să-mi regăsesc somnul.
Somnul dinaintea nașterii,
Somnul,
în care tu Doamne
mi-ai dat înțelepciunea
și toată cunoașterea lumii.
Nașterea m-a făcut doar conștient de darurile mele,
obligându-mă ca prin trudă
să-ți prețuisec darul.
Tot TU,
în nemărginita-ȚI bunătate
mi-ai pus pe buze cuvantul,
cu el voi duce cunoașterea mai departe,
cu el voi dezmierda timpul
să-mi cânte serenade
și tot cu el
voi transmite
generație după generație
toată acumularea de veacuri a omenirii.
În nerăbdarea mea
ajunsă în intersecția destin,
voi ști oare,
care drum să aleg?
Voi alege drumul corect
să-mi găsesc destinația,
sau rătăcitoare voi fi
până ce voi ajunge
în același loc de destinație
hărăzit de tine Doamne!
Determinare,
joc fatal al sorții,
sau propria mea alegere!
Care este adevărul Doamne,
care?
Oricare ar fi adevărul
eu voi alege!
Sunt propria mea determinare.
Înainte de naștere,
a ta am fost Doamne,
mi-ai dat
tot ce ai crezut de cuviință că merit,
mi-ai dat cioturi de aripi,
care vor crește doar în lumină,
cu ele voi zbura oriunde,
voi cuceri galaxii
și te voi slăvi
pe tine Doamne,
creatorul meu desăvârșit.
După naștere
destinul îmi aparține,
sau tot tu îmi alegi
destinația finală?!
Îmi vreau lumina
și zborul,
îmi vreau
înfiorarea dintre funzele teiului,
când zorii îmi mângâie zarea,
vreau
ca flacăra macilor
să-mi ardă
cele mai tainice dorințe,
îmi vreau
curcubeu nemuritor
peste timp și spațiu,
vreau
să beau din cupa nemuririi
licoarea blestemată a zeilor
și mai vreau Doamne....
VREAU TOTUL
sau NIMIC!
poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre zbor, poezii despre somn, poezii despre superlative sau poezii despre spațiu și timp
O femeie
Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viață-n poezii.
Am pus viață în dorințe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputințe
Lucruri rele sau mai bune.
Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.
Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Și-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?
Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Și în viața mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.
Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă
Am fost ploaie, curcubeu,
Renașteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.
Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbușit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.
Am iubit și-am fost iubită,
Am visat și-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.
Și sfârșit și început,
Și tristețe, bucurie,
Și nimic și tot ce am vrut,
Și-am fost cuiva poezie.
Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Și sătulă și flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.
Am fost ciob și nestemată,
Și săracă și boemă,
Am fost viață întâmplată
Și din piatră și din gemă.
Și adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Și-am rămas tot iubitoare
Când țipam din toți rărunchii.
Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.
Ast-am fost, și mai sunt încă,
Om cu bune și cu rele,
Am fost val, am fost și stâncă,
O femeie printre ele.
poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
Cioburi de viață, cioburi de moarte
Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani, poezii despre suferință, poezii despre reîncarnare, poezii despre recunoștință sau poezii despre prăpăstii
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață...
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Fii bun ca "sarea în bucate"
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Iubește ca Julieta, înainte de moarte.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Slăvește frumosul prieteniei și ridică-i cetate.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Botează-ți timpul cu hărnicia Cenușeresei,
Cât se poate.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață
Fii altruist, ca minunatul Isus, cu toți apropiații.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Binecuvântează-ți străbunii, părinții, pacea și frații.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Nu ocoli, ca ateii înțelepciunea divină.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Fă-ți din timpul vieții o minunată disciplină.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Din floarea iubirii lasă în urmă minunați copilași.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Împodobește bradul vieții și caracterul ei
Cu tot ce este mai nobil pe pământ, pentru tine,
Pentru viitor și pentru urmași.
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre prietenie, poezii despre pace sau poezii despre mâncare
Am făcut o greșeală
Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală...
Răul altor-am răscumpărat.
Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală...
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentr-o iubită.
Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală...
Nu știam c-așa-i cariera ratată.
Am făcut o greșeală...
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală...
N-am știut că-i doar o oportunitate.
Am făcut o greșeală
Capitală;
M-am înșelat că dreptatea-i universală
Și m-au furat toți... m-au lăsat cu mâna goală.
Am făcut o greșeală;
Multă sinceritate...
Mi-am făcut din ea credință falsă, ideală
Și-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.
Am făcut o greșeală...
Și poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine... Am făcut copii.
Am făcut o greșeală
Ce-mi dă fiori de gheață;
N-am știut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală...
Am stat la urmă și mi-am irosit, un impotent, (o) viață!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre sânge, poezii despre sinceritate sau poezii despre perseverență
Eu, păcătosul...
Păcătuind și mult și bine,
Chiar Lui, în bolta sa cerească,
O pată i s-a pus pe mine...
Vrând aspru să mă pedepsească.
La început mi-a dat femei,
Ce de parale m-au tapat:
Neveste am avut vreo trei...
Amante, n-am mai numărat...
Să nu fumez, să nu fiu beat,
Să mi se-acrească vinu-n beci,
Iar de-o să duc femei în pat,
Să fie cu picioare reci.
Mi-a luat tot părul de pe cap,
Că nu-s frumos și nici slăbuț,
Dar compensând c-un handicap...
Să dau mereu din lac în puț.
Mi-a dat obstacole, poveri,
Prieteni ce prin dos lovesc,
Doar sărăcie, nu averi,
Ba m-a forțat să și gândesc.
M-a obligat să fiu citit,
Să fac juma' din viață școală,
Și pân' la urmă s-a gândit
Să-mi dea pedeapsa capitală.
S-a răzbunat fundamental,
Găsind și o perversă cale:
Să scriu, fiind un imoral,
Doar fabule cu trei morale!
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre soție, poezii despre păr sau poezii despre obstacole