Autorului piesei de teatru "Corabia cu un singur pasager"

În piesa ta, cu atmosferă gravă,
Nu-i titlul pus la nimereală;
C-atâţia pasageri ai luat pe navă
Câţi spectatori erau în sală.

epigramă de Ion I. Mioc din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Velican, sub îngrijirea căruia a apărut culegerea "111 epigrame"

Nu vreau să crezi că-s rău de gură,
Dar m-am convins, după lectură,
Că-n titlul tău prezumţios
Sunt două cifre de prisos.

epigramă de Ion I. Mioc din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui şofer în stare gravă de ebrietate

Nu pot trece sub tăcere,
Când se-ntâmplă, chiar mai rar,
Patruzeci de cai putere
Să-i conducă un măgar!

epigramă de Ion I. Mioc din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul unei constatări

În catrene când am pus
Uneori prea mult venin,
Am avut o poantă-n plus
Şi-un prieten mai puţin.

epigramă de Ion I. Mioc din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion I. Mioc, pe ultimul său volum tipărit, s-a rezumat, în loc de titlu, la indicaţia "Epigrame"

Mioc - şi asta-i treabă certă -
Are talent cât şapte crame!
A izbutit, chiar pe copertă,
Să scrie omul... "epigrame".

epigramă de Dan-Radu Ionescu din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârcoteli la titlul lui Păstorel "Tămâie şi otravă"

Constat în titlu o carenţă gravă
Şi paradoxul mă loveşte-n tâmplă:
Tămâie înainte de otravă? –
În viaţă tocmai invers se întâmplă!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

când a luat foc
arhiva, mi-am compus
o mină gravă

haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Alexandru Jebeleanu

Nu-i un scriitor de rând,
Excelează-n orice gen,
Mai ales atuncea când
Iscăleşte... Eugen.

epigramă de Ion I. Mioc din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncile

Puse pe listă, le-am numărat: zece
Una mai grea ca cealaltă
Ochii, privirea, gândurile toate
Neliniştite s-au trezit, speriate.
Erau pe deal cinci mii
Fără femei,
Fără copii.
Când le-ai zis să ia şi peştele şi pâinea
Şi să le-o dea,
Au zis că n-au, că-i prea puţin,
Că orişicât ai încerca nu s-ar putea...
Câţi le-au citit,
Câţi le-au privit,
Câţi le-au gândit din foi
La număr nu sunt multe
Şi nici pe-o limbă ne-nţeleasă
Că’ncepe de sus, că’ncep de jos,
Eu nu le pot purta. Încercaţi voi!
Din mine ţi le-am pus în mână
La început erau din piatră moartă
Dar au făcut din mine piatră vie.
Tu-ai coborât pe deal...
Şi paşii mei şi paşii lor spre Tine suie
Şi când le-ai luat, în mână ţi-au fost cuie.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate

"Blonda, Chiorul şi Piticul",
Piesa asta nu-mi dă pace,
Nu ştiu care-i e tipicul,
Însă titlul ei îmi place.

epigramă de Gheorghe Enăchescu (2011)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călătorim împreună, pasageri pe o mică navă spaţială, depinzând de rezervele ei vulnerabile de aer şi sol... conservate de la anihilare numai de grija, munca şi aş spune dragostea pe care le dăruim fragilei noastre nave.

citat clasic din Adlai E. Stevenson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie cu nuferi

Câţi nuferi din stelărie
au fotonii-n pălărie...!

Câţi nuferi – frâu la pârâu –
au luminile în brâu...!

Câţi nuferi ning pe pământ,
câţi nuferi ard în Cuvânt...!

Spre-a nunti-n oglinzi de cânt,
dat-au vămi la ploi şi vânt...

poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Ultimele poeme hadronice (30 iunie 2001)
Adăugat de Ion Pachia
Comentează! | Votează! | Copiază!

George Constantin mi-a contrazis teoriile. Nu contează ce faci tu în scenă, important este ca spectatorul din sală să plângă sau să râdă. Îl vedeai pe George care trecea prin scenă diurn, senin. Erau trei-patru momente când apăsa pe pedală şi, în sală, li se făcea pielea de găină. Momentele acestea erau ca nişte piloni care susţineau restul, şi ţie, care-l priveai, îţi luminau întregul.

citat clasic din Florian Pittiş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un album antropologic am văzut reconstituirea ipotetică a pitecantropului pe cale de a deveni om. Ieşită dintr-o peşteră, cu un silex în gheară, bestia în două picioare aşteaptă, gravă, să-i cadă prada. Aceeaşi atenţie crudă o are bărbatul când a pus ochii pe o femeie. Scena se poate observa într-un bal, într-o grădină publică, într-o sală de teatru.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fenomen şi eveniment îşi are propria atmosferă specifică. Atmosfera creează o legătură între actori şi spectatori, adânceşte percepţia spectacolului, solicită şi trezeşte sentimentele prin care înţelegerea va fi amplificată.

citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu arcanul (Shanghaied* )

Luat cu arcanul!... Eu jur să stau pe uscat, frăţioare,
Nu mai vreau pe larga, nemărginita mare!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Cu tovarăşi pe care nu-i ştiu, nu i-am mai văzut,
Inima mea-i acum un pietroi rece, mut...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Pe marea gri, întinsă, rabd ruliu şi rabd tangaj,
Iar corvezile grele scot sufletul din echipaj!...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
Da, dincolo de ceaţă e ţărmul meu drag
Şi-aici parâmele de care-s obligat să trag –
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

Luat cu arcanul – urăsc această navă, n-o ascund,
Pe care-i o javră căpitan şi-o brută secund...
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!
O, când voi pune iarăşi piciorul pe pământ,
Nu voi mai bea, nici naviga spânzurat de vânt!
Luat cu arcanul!.. Luat cu arcanul!

*To shanghai (a lua cu arcanul ) – a răpi pe cineva sau a-l atrage, păcălindu-l, pentru a lucra pentru tine. Mulţi oameni erau îmbătaţi în tavernele din preajma porturilor până la pierderea temporară a cunoştinţei, iar când se trezeau erau deja la bordul unei nave cliper în drum spre Shanghai pentru un caric de ceai.

Era epoca marilor curse ale ceaiului ( Tea Race ) din secolul al XVIII-lea la care participau cele mai rapide clipere, fiecare dorind să acosteze primul la Londra cu cea dintâi recoltă a anului. Cea mai strânsă, mai spectaculoasă şi, în treacăt fie zis, cu un câştigător de mulţi contestat, fiind celebra întrecere din anul 1866, aşa numita Great Tea Race.

*Pusă pe muzică de Dave Robinson - Swansea, UK.

poezie de Harry Kemp din Cântece şi balade marinăreşti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Marin Almăjan, referitor la volumul "Sunt dator cu o durere"

Ca lector, docil, cuminte,
Te-am citit după tipic
Şi-s convins că de-azi-nainte
Nu-mi mai datorezi nimic.

epigramă de Ion I. Mioc din Epigrame şi epigramişti (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui dramaturg

Există-n piesa lui modernă
O dramă strict originală,
Oricâţi eroi ar fi pe scenă,
Mai mulţi eroi se află-n sală!

epigramă de Mircea Codrescu din Epigramişti Râmniceni (1977)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui autor de cărţi pentru copii

Ca scriitor nu te dezici,
Rămâi constant în ochii mei;
Nu-i rău când scrii pentru cei mici,
E rău atunci când scrii ca ei.

epigramă de Ion I. Mioc din Antologia epigramiştilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectacol

S-au urcat concertaţi
ca nişte paralei
pe scena şubredă
ce scârţâia din osanale
ca un partid balama
şi au început eventul
concentraţi în cercuri vicioase
unii vomitau vorbele
pe repede înapoi
alţii regurgitau cuvinte
în varianta ciupeşte şi fugi
încât curgea rumoarea
peste scenă şi prin sală
iar ei continuau ţină predici
ca nişte răspopiţi în delir
şi creşteau exponenţial
entropia până peste poate
printre spectatori surexcitaţi
atât cât să arunce dezordine
în sală şi sala în derizoriu.

poezie de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa parlamentară...

Făcând o simplă socoteală,
Moş Ion Roată nu-i în sală,
Dar privindu-i după gene
Îl găsim pe... Moşul Ene!

epigramă de David Boia din ziarul "Unirea" din Alba Iulia (9 februarie 2006)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!